Treceam cu troleul inspre antrenament zilele trecute, cu o problema in minte care ma acaparase. Si, la un moment dat, mi-am zis ca-i dau pace…deja devenise repetitiv tot procesul de gandire, iar solutie ioc. Ridic capul din pamant, pardon, podeaua troleului…si revad firma:
Ai o problema? O mutam noi!
MUTANTII
Nu e prima data cand ii vad prin Cluj. Dar amu aparusera deja chestiuni filozofice 😛
1.Poti muta probleme, sentimente, ganduri, trecutul intreg. Este cam ceea ce fac eu de fiecare data cand imi imbratisez copacelul din padure. Ii incredintez o parte din mine. Si nu neaparat cea buna. Dar el nu comenteaza. Poate are mai multa verticalitate decat subsemnata.
2.Sau, din alta perspectiva…gandeste-te ca sunteti tu si problema. In loc sa muti problema, te muti tu un pic mai sus, eventual pe alta treapta spirituala. Si, de acolo, altfel o rezolvi….sau poate nici nu mai e nevoie. Ascensiunea aceasta o poti simti dupa ce faci dragoste frumos sau orice alta modalitate de a-ti pune egoul pe “mute”.
3.Ori, hai sa vedem altfel. Sunteti problema, tu si divinitatea din tine. O “mutati” voi. Daca nu poti tu, o predai divinitatii din tine. Ai incredere in ea.
4. Pur si simplu tre’ sa te muti la propriu. Ori chemi ajutor, ori faci muschi si licheni singur. Ideal e sa alegi prima varianta; ii faci pe cei din jur sa se simta importanti in viata ta, mai auzi si tu un banc nou, creste viteza si sporul etc. Daca alegi ultima varianta, iar e bine; nu depinzi de nimeni, pari mare si tare in ochii celorlalti, esti sigur ca treaba e bine facuta etc. Sau chemi MUTANTII…
Cred ca suntem cu totii Mutanti intr-un fel sau altul…sau in mai multe. Inainte de a ma muta cateva zile in concediu, imbratisez cu drag toti Mutantii din viata mea…cu blandete.
Nemuritoarea de rând 