Brave is the Man Who Loves a Wild Woman


We all long for that magnificant moment when you meet that amazing person who is brave enough to Love you just as you are.

Whenever that excuisite in-sync moment arrives —you will ‘know’. When you meet your Beloved and find out that this person dares to fully Love you to your bones, you will be grateful that it never worked out with anyone else.

While you may have deep emotions, a Wild and unpredictable personality, it’s almost impossible to not Love a passionate, extraordinairy and endlessly inspiring woman like you. Most just have no idea what to do or how to truly meet a woman that has depths and a radiant Spirit like you have.

A woman who is not afraid to admit it when she is wrong and always rises after she falls.. It doesn’t matter how deep you fell.. each time you will find the strenght to get up and stand even stronger as ever before. There is nothing you can’t overcome. You know how to re-connect yourself with your deepest calling, which is bigger then any life experience.

You walk with bare feet on Mother Earth and let the juices of nature feed your life energy. You know how to work with the forces of Nature and you never ignore this Sacred connection. You are a daughter of the Earth and the Moon.

You have always known that you are meant for only deep and profound Love, for you it’s the only way to surrender yourself.

So when you stumble upon the brave awakened man who just can’t seem to get enough of you and who is able to fully endure your intensity, you will instantly know that this is the man that possesses the courage that every other Lover you had before lacked.

-Tara Isis Gerris

A New Dawn: The End Of Co-Dependency

You cannot save anyone. You can be present with them, offer your groundedness, your sanity, your peace. You can even share your path with them, offer your perspective. But you cannot take away their pain. You cannot walk their path for them. You cannot give answers that are right for them, or even answers they can digest right now. They will have to find their own answers, ask their own questions or lose their own questions, make friends with their own uncertainty. They will need to make their own mistakes, feel their own sorrows, learn their own lessons. If they truly want to be at peace, they will have to trust the path of healing that reveals itself step by step. But you cannot heal them. You cannot diffuse their fear, their anger, their feelings of powerlessness. You cannot save them, or make things right for them. If you push too hard, they may lose their own unique way. Your way may not be their way.

You did not create their pain. You may have done or not done some things, said or not said some things, triggering pain that was already inside them. But you did not create it, and you are not guilty, even if they say you are. You can take responsibility for your words and deeds, yes, you can grieve over a past, but you cannot erase or change what happened, and you cannot control the future. You can only meet them in the here and now, your only place of power. You are not responsible for their happiness, and they are not responsible for yours.

Your happiness cannot come from outside of you. If it does, it is a dependent happiness, a fragile happiness that will turn to sorrow so quickly. And then you will get caught up in a web of blame and guilt, regret and persecution. Your happiness is directly related to your presence, your connection with your breath, your body, the earth. Your happiness is not small, and cannot be removed by fear, or anger, or the most intense shame. Your happiness is not a state, or a passing experience, or even a feeling that others can give to you. Your happiness is vast, ever-present, the boundless space of the heart, in which joy and sorrow, bliss and boredom, certainty and doubt, loneliness and connection, even fear and longing, can move like the weather, like the rain and the sunshine, all held in the hugeness of the sky.

You cannot save anyone, and you cannot be saved if you are looking to be saved. There is no self to save, no self to lose, no self to defend, no self to make perfect or perfectly happy. Let go of every impossible ideal. You are beautiful in your imperfection, outrageously perfect in your doubts, loveable even in your feelings of unloveability. All these parts have been given, all are parts of the whole, and you were never less than whole.

You are breathing. You know you are alive. You have a right to exist, feel what you feel, think what you think. You have a right to your joy and a right to your sorrows. You have a right to doubt too. You have a right to walk your path. You have a right to be right and a right to be wrong, a right to this giant happiness that you knew when you were young. You are breathing, and you are inseparable from the life force that animates all things, knows itself as all beings, discovers itself in every moment of this impossibly wondrous existence.

Your self-worth is not tied to what others think of you. It is tied to the moon, to the infinite expanse of the cosmos, to comets blazing towards unknown destinations, to the forgetting of time and the love of solitude and this unspeakable gratitude for each new dawn, unexpected, given.

-Jeff Foster


Cu trenul…

Plictisita sa tot stea la benzina si speriata ca ar fi putut sa aiba vreo pana cine-stie pe ce coclauri, cand se ivea cate-o „recuperare”, urmand in cele din urma exemplul soacra-sii, urca-n tren la „a doua” ca s-auda ce vorbeste poporul si se ducea sa mai simta nitel sub talpi si altceva decat asfaltul. Acum, in compartiment se aflau trei tarani, doi – ca la cincizeci de ani, unul – ca la saptezeci. Isi cerura iertare ca o scosesera pe culoar pana sa-si coţopenească ei sacii cu paine sus in plasele de bagaje.

– Puneti-i fara grija ca eu n-am decat rucsacul asta de copil.

– Va multumim, doamna draga.

Pareau ardeleni dupa bundele de oaie-ntoarsa, cu niste modele colorate pe langa copci. Nu se cunosteau intre ei.

Se-asezasera. Dupa ce porni trenul, isi scoase fiecare un servet si-l puse pe picioare, isi taie paine de oras si slana. Fiecare-i intinse Sînzienei cate-o felie de paine cu bucateke de slanina.

– Gustati si dumneavoastra, doamna draga.

Dupa un timp, unul dintre cei doi barbati mai tineri zise:

– Apă’ că nici la Capitală nu mai e nimic…

– D-apăi că unde mai e? răspunse cel de cam aceeaşi vârstă.

– Măi, ficiori, li se-adresă cel mai bătrân, copii aveţi?

– Avem.

– Însuratu-i-aţi?

– Însurat.

– Căşi făcutu-le-aţi?

– Făcut.

– Şi-atuncea vreun petec la mâneci n-aţi mai pus, nu v-aţi mai strâmtorat o ţâră?

Cei doi se uitara unul la altul si-apoi amandoi facura la Sînziana. Ea ridica din sprancene; de unde sa stie ea unde “batea” ăl bătrân.

– Am pus petece, dreptu-i.

– Apăi acuma, măi ficiori, îşi face ţara casă.

Cei doi amutira si se posomorara. Se lasase o tacere pe care Sînziana oricum n-avea de gând s-o rupă.

– Apăi, dumnezăii mamii ei de casă, cine-o pus s-o facă cu eataj ?! răbufni peste vreo cincizeci de kilometri unul dintre cei doi mai tineri şi-şi trase căciula pe ochi în semn că se spusese tot ce era de spus şi că el se punea să doarmă.

16 decembrie 1989


„N-a fost niciodata sa nu fie cumva…”


„Era la varsta la care traiesti mai mult din ce nu mananci decat din ce mananci.”


„Un barbat care nu-ti da e ca si cum ti-ar lua.”

sursa: Ileana Vulpescu – Carnetul din port-hart

If You Choose to Love an Awakened Woman

Image may contain: indoor

If you choose to love an awakened woman, understand that you are entering into new, radical and challenging territory.

If you choose to love an awakened woman, you cannot stay asleep.

If you choose to love an awakened woman, every part of your Soul will be aroused, not just your sexual organs or even your heart.

Frankly, if you prefer a normal life, stick with a normal girl.

If you want a tame life, seek only a woman who has allowed herself to be tamed.

If you only want to dip your toe into the flowing waters of Shakti, stay with the safe, tamed woman who has not yet plunged into the wildness of the Sacred Feminine ocean.

It is comfortable to love a woman who has not yet activated her inner sacred powers, because she does not push your buttons.

She will not challenge you.

She will not press you into becoming your highest Self.

She will not awaken the forgotten and numbed-out parts of your Spirit that urge you to remember that there is more to your Life here than this.

She will not look into your weary eyes and send a lightning bolt of Truth through your body, jolting you awake and stirring long-lost desires for Soul Love within you.

A safe, unawakened woman will be wonderfully satisfying and soothing to your ego, heart, and body. She will walk quietly beside you and make you feel needed, responsible, like you are fulfilling your manly role.

If this is enough for you then accept it, love her with all your heart, remain faithful to her and thank her daily for the gift of her mild, unthreatening feminine presence in your life.

If this is not enough for you – if your heart, body and spirit is only craving the ‘other kind of woman’, the Wild One – then know that you are on the cusp of Soul-Shifting transformation.

Know that you are making a serious choice with karmic consequences.

If you choose to step into the aura and body of a woman whose spiritual fires are blazing, you are accepting that you need a certain level of danger and risk in order to grow.

Once you begin to love a woman of this nature, you must accept total responsibility for the life-changes that will then ensue.

Your life will not be sleepily comfortable all the time. Your life will not allow you to stay stuck in old ruts and stagnant routines. Your life will take on a radically-new flavour and scent. You will be ignited by the presence of the Wild Feminine, and it will begin to send electric shockwaves of spiritual Light through your entire chakra system, attuning you to the Call of the Divine.

Choosing to be sexually and romantically-intimate with an awakened woman takes masculine courage to walk fearlessly into the Unknown. But it will reap rewards beyond your mind’s comprehension.

She will take you into undiscovered worlds of mystery and magic.

She will lead you, mesmerised and half-drunk with love, into the wild forests of sensual ecstasy and wonder.

She will show you sacred skies so full and burning with stars that you will start to wonder if you are still living on the same planet that you were born on.

She will break and tear you open so that your fierce, passionate heart drives you half-mad with longing. You will want to consume and penetrate her on every level so that your Masculine Essence can consume and penetrate the world – illuminating the Universe with your devoted Love.

She will see you like you’ve never been seen before.

She will trust you.

She will appreciate you.

She will acknowledge your efforts to make her happy.

She will value everything good that you do, and everything good that you are.

She will not run from your darkness, because your darkness does not scare her.

She will embrace, kiss, caress and love you back to Life. She will speak words that your Soul understands. She will not punish you for your mistakes.

It is a monumental risk to love an awakened woman, because there is suddenly no place to hide. She sees everything, therefore she can love you with a depth and presence that your heart and body have yearned for so hard, so long, so fiercely…that you wonder whether you have actually been alive for all the time that she has been away.

Loving a woman like this is a choice you make to start living with your Soul on fire.

Your life will never be the same again once you’ve invited her energy in.

Take this risk on yourself, or step back, stay with the normal girl and accept a different, safer, more comfortable and somewhat calmer life.

Just make sure that if you choose the latter, you don’t spend the rest of your days with your eyes looking back over your shoulder, straining to see once again the hazy vision of Feminine Mystery that has now disappeared from view.

She has long gone..spiralling back up to the Stars, the distant Galaxies and the Heavens…from where She came.

Author: Sophie Bashford

Incredere si iubire

Dorinta de certitudine (financiara, in relatii, etc) te limiteaza mai mult decat crezi.
Din dorinta de certitudine renunti la suflet, la timpul tau, la descoperiri fascinante, la posibilitati noi care nu sunt evidente de la inceput.
Nu exista certitudini pe lumea asta. Sunt o iluzie. Lasa dorintele tale mici in urma. Viata are sa-ti ofere experiente mult mai bogate, mai splendide si mai marete decat poti sa-ti imagininezi tu mental.
Lasa orice dorinta de siguranta. Abandoneaza-te Vietii. Singura certitudine de care ai nevoie este increderea (in suflet, nu doar mentala) – increderea absoluta ca totul se aseaza in cel mai bun mod pentru tine, ca Viata are grija de tine, ca esti protejat si iubit de intreg universul, ca tot ce ai nevoie ai, o sa primesti, si mai simte ca esti Extraordinar, ca persoana.
Lasa lucrurile sa se aseze in cel mai natural mod. Nu forta nimic. Pastreaza mintea si sufletul deschis si flexibil. Lasa resursele si oamenii de care ai nevoie sa vina de unde le e lor mai usor sa vina, nu de unde te astepti tu. De fapt, nu mai avea nici un fel de asteptari. Tu doar simte si contientizeaza in sufletul tau ce ai nevoie, insa nu-ti seta modalitate prin care o sa vina la tine, lasa lucrurile sa se aseze cum le e lor mai usor.
Doar lasa-te purtat (la propriu) de catre sufletul tau, mergi unde simti, fa ce simti, fii gata sa lasi totul in spate si sa descoperi lumi noi.

Si cel mai frumos este ca atunci cand ai incredere ca primesti ce ai nevoie, asa si se intampla.
Cand nu te mai stresezi legat de bani, insa ai incredere deplina ca o sa ajunga cumva la tine, viata iti ofera cele mai bune surse, la care nu te-ai fi gandit vreodata. Increderea deplina nu e mentala. Increderea deplina e atunci cand simti cu totul sufletul ca ceva ce ai nevoie sa se intample e ca si realizat, si te bucuri de asta, si esti recunoscator , ca pentru un fapt deja implinit.
Cand nu mai esti stresat daca esti in siguranta unde mergi, incepi sa fii in siguranta oriunde mergi.
Cand nu mai cauti certitudinea in relatii, incepi sa te bucuri si sa pretuiesti la maxim fiecare moment, pentru ca nu stii daca va mai fi altul maine, sau peste o saptamana.
Si fiindca ambii pretuiti fiecare clipa, asta tinde continue natural mai mult, decat daca ai fi fortat.

Cand realizezi ca nimic nu e sigur imprejur, si totusi TU esti impacat(a) cu asta, si te bucuri de fiecare moment, si esti recunoscato(a)r(e) pentru tot ce ai primit, magia se intampla.


“Dragostea” e de 2 feluri: Dorinta si Daruire. Sunt doua sentimente opuse.

Dorinta fata de celalalt, de “a-l avea/a o avea”, numita si pasiune, daca e simtita timp indelungat fara a fi satisfacuta, il face pe celalalt, care e “obiectul” dorintei, sa se simta stors de energie, vlaguit, nefericit. Am simtit personal, pe piela mea, efectul asta de multe ori, e un sentiment foarte neplacut, deoarece cel/cea care te “vrea”, tot obtine o bucatica din tine, daca nu fizic, macar energetic tot “rupe” din tine.

Opusul acestui sentiment este dorinta de a DARUI celuilalt, de a-i OFERI alinare, fericire, momente frumoase, de a-l incuraja, ridica, etc. Asta poate fi numita Dragoste ADEVARATA. Celalalt se simte atunci (chiar si fara a sti de ce) fericit, plin de energie, prinde aripi, pentru ca el/ea primeste energia pe care tu i-o trimiti/oferi.

Per total, e importanta si pasiunea si dorinta de a darui, insa in proportie mult mai mare dorinta de a darui decat dorinta de a “avea”. Pentru mine personal, 70%/30% e perfect.

Deci, rezum, cand vrei pe cineva, insa celalalt nu raspunde chemarii tale, iar tu continui sa il/o vrei, il “furi”, “vapirizezi” energetic. Cand, in schimb, doar ii doresti tot binele din lume, ii trimiti din energia ta, il/o “umpli” cu energie.

Asa ca dragilor si dragelor, sa facem bine celorlalti, mai putin sa “te am” si mai mult “sa-ti daruiesc”


Exista doua lumi diferite, care exista paralel.
Una e lumea Dorintelor de a primi.
Alta e lumea Iubirii pure si adevarate, de a dărui.
Aceste lumi par asemănătoare, insa sunt opuse ca esența.

Multi vorbesc de iubire, insa de multe ori vorbim doar de dorintele noastre de a “avea” pe cineva alaturi, de a primi afectiune si atentie, de a ne simti doriti, etc.
Aia nu este iubire. Ala e doar golul nostru din interior care se vrea acoperit. Aia e o iluzie care niciodata nu o sa te faca implinit, si o sa suferi in final de fiecare data.

Iubirea adevarata include si dorinta? Nu, nu include. Dorinta e doar dorinta, nu iubire. Poate exista iubire sincera si libera intre doua persoane, si sa traiasca ambii momente magice impreuna? Da, poate.

Iubirea sincera nu are nici o dorinta in ea, in afara dorintei de a darui si a lasa complet liber pe celalat!
Iubirea pura cauta doar binele celuilalt, fara asteptari, fara conditii. Total si absolut!

Am sa incerc sa ilustrez cam cum arata iubirea adevarata:

Te-ai simtit vreodata atat de plin(a) de iubire si fericire, incat ti-a venit sa zambesti si sa imbratisezi pe orice om care se apropie de tine? Ii doresti sincer tot binele din lume si ii oferi caldura sufletului tau, fara a selecta cine si care!

Te-ai simtit vreodata atat de minunat alaturi de o persoana, incat timpul a disparut si tot ce exista era momentul acela? atunci nu mai exista trecut sau viitor, nu mai exista asteptari fata de maine, pentru ca nu exista nici un maine!

Te-ai daruit complet, cu toata deschiderea si iubirea, fara a sti daca urmeaza o data viitoare, fara a astepta ca sa urmeze o continuare, insa liber(a) si impacata(a) in acelasi timp cu asta?

I-ai dorit cuiva tot binele din lume si l-ai lasat liber sa plece, daca era spre binele lui/ei, si te-ai bucurat de faptul ca o sa-i fie mai bine acolo unde pleaca?

Sau iubirea mamei fata de copil. La majoritatea mamelor, orice ar face acel copil, cat de urat, mama oricum o sa aiba grija de el si o sa-l sustina pe termen lung.

Asta e iubirea pura, si e dincolo de cuvinte. Poate fi doar traita si simtita.

Elibereaza-te de orice dorinte. Elibereaza-te orice atasamente. Elibereaza-te de orice asteptari.
Si traieste in momentul prezent, fii recunoscator pentru orice suflet care il intalnesti, pentru fiecare clipa magica petrecuta alaturi de cineva, fara a-ti dori sa mai urmeze neaparat o “continuare”. Daca e sa se lege natural, sa fie, daca nu – nu.

Doar atunci ramane frumusetea pura si superba a iubirii adevarate, cand te bucuri si esti recuoscator pentru fiecare moment, si doar cauti sa impartasesti feciricirea ta cu altii/altul/alta.
Atunci e libertatea adevarata, pentru ca te eliberezi de toate asteptarile si dorintele care iti pot provoca suferinta. E doar… fericire, recunostinta si iubire.

Da, poate fi dificil pana ajungi sa traiesti asa. Insa merita. Pentru ca e un extaz dincolo de cele mai frumoase fantezii care le-ai putea avea.

Iubire si libertate!


“Fiecare femeie, pe langa frumusetea fizica, mai are un tip aparte de frumusete. E acea lumina interioara, acel izvor de dragoste, acel extaz al sufletului beat de iubre si libertate, frumusete pe care o nu o poti vedea instant. Umple-o pe femeia ta de iubire, ofera-i atata dragoste pana nu mai poate cuprinde si apoi priveste-o cum infloreste ca un boboc de lalea, cum straluceste ca cea mai lumnoasa stea si isi revarsa asupra ta dragostea ca un râu… E frumos sa-i oferi flori unei femei. E si mai frumos s-o faci sa infloreasca. Iubiti si fiti iubiti!”



                                                                                                                                      Dan Vi

Munca profunda


Munca profunda reprezinta abilitatea de a va concentra fara sa va lasati distrasi de sarcinile care va solicita intelectul. Va permite sa acumulati rapid informatii complexe si sa ajungeti la rezultate mai bune, intr-un timp mai scurt. Nu in ultimul rand, munca profunda va face sa deveniti mai buni in profesia voastra si va da sentimentul de implinire. Pe scurt, este un fel de superputere in economia din ce in ce mai competitiva a secolului XXI. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor si-au pierdut abilitatea de a aprofunda munca, pentru ca isi petrec timpul intr-un vartej frenetic de e-mailuri si social media, fara sa realizeze ca exista o cale mai buna de a prospera.

Mutatia spre superficialitate, suferita de cultura muncii (fie ea buna sau rea din punct de vedere filozofic), scoate la iveala o uriasa oportunitate economica si personala pentru putinii oameni care recunosc potentialul implicit in a rezista acestei tendinte si a transforma profunzimea intr-o prioritate.

Ipoteza muncii profunde – abilitatea de a indeplini o munca profunda devine din ce in ce mai rara, ajungand sa fie, simultan, din ce in ce mai valoroasa in economia noastra. Drept urmare, putinii oameni care cultiva aceasta abilitate, pe care apoi o transforma in esenta vietii lor profesionale, vor prospera.


Doi economisti de la MIT, Erik Brynjolfsson si Andrew McAfee in influenta lor carte din 2011. Race Against the Machine, demonstreaza in mod convingator ca, printre diversele forte aflate in joc, cea care ne transforma pietele de munca in moduri neasteptate este cu precadere ascensiunea tehnologiei digitale. “Ne aflam la inceputurile Marii Restructurari. Tehnologiile avanseaza galopant, dar multe dintre abilitatile si organizatiile noastre raman in urma.” Pentru multi profesionisti, aceasta defazare anunta vesti rele. Pe masura ce masinariile inteligente se imbunatatesc, iar discrepanta dintre abilitatile masinii si ale omului se reduce, angajatorii vor angaja probabil tot mai des “”noi masini” in locul unor “oameni noi”. Iar cand lucrurile nu pot fi indeplinite decat de oameni, imbunatatirile din comunicatii si tehnologia bazata  pe colaborare faciliteaza munca la distanta mai mult ca niciodata, motivand companiile sa externalizeze roluri-cheie, oferindu-le starurilor si facand ca talentele locale sa nu aiba suficiente locuri de munca.

Totusi aceasta realitate nu este in totalitate infricosatoare. Aceasta Mare Restructurare n u reduce toate slujbele, ci le divizeaza. Desi un numar tot mai mare de oameni va pierde in aceasta noua economie, in clipa in care abilitatea lor va deveni automatizabila sau externalizata cu usurinta, exista altii care nu numai ca vor supravietui, ci vor prospera – devenind mai valorosi (si, prin urmare, mai bine recompensati) decat inainte. Brynjolfsson si McAfee identifica trei grupuri care se vor situa de partea avantajoasa a acestei sciziuni, culegand o mare parte din roadele Epocii Masinilor Inteligente: profesionistii cu inalte calificari, superstarurile si patronii. Cu alte cuvinte, cei care pot lucra bine si creativ cu masini inteligente, cei care sunt cei mai buni in ceea ce fac si cei cu acces la capital.


Homo Sapiens Profundus


Filosofii ale profunzimii:

  1. Filosofia ascetica a programarii muncii profunde –incercand sa maximizeze eforturile profunde, eliminand sau minimalizand radical obligatille superficiale. Practicantii tind sa aiba un tel profesional bine definit si extrem de valoros, pe care il urmeaza, iar succesul lor profesional provine in mare masura din indeplinirea acestui unic lucru la standarde exceptionale.
  2. Filosofia bimodala a programarii muncii profunde ( abordarea lui Jung) – iti impune sa iti imparti timpul, dedicand niste intervale clar definite preocuparilor profunde si lasand restul sa fie deschis la orice altceva. In timpul intervalelor profunde, profesionistul bimodal va actiona ascetic – urmarind sa atinga o concentrare intensa si neintrerupta. Pe durata intervalelor superficiale, concentrarea de acest tip nu este o prioritate. Aceasta divizarea a timpului intre profunzime si deschidere poate surveni la diverse niveluri. De exemplu, intr-o saptamana, ati putea dedica ultimele patru zile profunzimii, iar restul timpului sa fie deschis. Similar, in interval de un an, ati putea dedica un anotimp perioadelor de munca profunda (dupa cum procedeaza numerosi universitari pe durata verii sau in anul sabatic.

Filosofia bimodala considera ca munca profunda poate produce o productivitate extrema, insa doar daca subiectul dedica suficient de mult timp unor astfel de initiative, pentru a atinge intensitatea cognitiva maxima – starea in care survin adevaratele descoperiri. De aceea, in cadrul acestei filosofii, unitatea minima de timp pentru munca profunda tinde sa fie de cel putin o zi intreaga. A rezerva cateva ore dimineata, de pilda, este prea putin pentru a spune ca avem un segment dedicat muncii profunde, conform adeptilor acestei abordari.

In acelasi timp, filosofia bimodala este, in general, utilizata de oamenii care nu pot reusi fara a se dedica unor angajamente non-profunde. Jung, de exemplu, avea nevoie de cabinetul de consultatii pentru a-si plati facturile si de scena cafenelelor din Zurich pentru a-i stimula gandirea. Abordarea bazata pe trecerea de la un mod la altul furnizeaza o cale de a deservi cu succes ambele nevoi.

  1. Filosofia ritmica a programarii muncii profunde – sustine ca cea mai usoara cale de a incepe in mod consecvent sesiuni de munca profunda este sa le transformam intr-un simplu obicei regulat. Cu alte cuvinte, scopul este sa generati un ritm al acestei munci care elimina nevoia de a decide daca si cand veti aborda lucrurile in profunzime si de a investi energie in acest proces. Metoda lantului este un bun exemplu al filosofiei ritmice a programarii muncii profunde, deoarece combina o metoda euristica simpla de programare (a face treaba in fiecare zi) cu o modalitate usoara de a va reaminti sa o faceti:X-urile mari si rosii de pe calendar.

O alta modalitate frecventa de a implementa filosofia ritmica se poate realiza prin inlocuirea elementului vizual de sustinere din metoda lantului cu stabilirea unei anumite ore pe care o folositi in fiecare zi pentru a va dedica muncii profunde. In mare masura, la fel cum pastrarea unor indicatori vizuali ai progresului inregistrat in munca poate reduce bariera spre aprofundare, eliminarea chiar si a celor mai simple decizii de stabilire a programului, cum ar fi in ce moment al zilei sa indepliniti munca, diminueaza aceasta bariera.

  1. Filosofia jurnalistica a programarii muncii profunde – munca profunda este inserata in program oricand se poate.


Cercetarile lui Clifford Nass, regretatul profesor de comunicare de la Stanford, au dezvaluit ca, online, salturile constante ale atentiei au un efect negativ de durata asupra mintii.

        “ Asadar, avem o unitate de masura care ne permite sa-i impartim pe oameni in persoane care indeplinesc sarcini multiple tot timpul si persoane care o fac rareori, iar diferentele sunt remarcabile. Oamenii din prima categorie nu pot filtra lucrurile irelevante. Nu pot gestiona memoria de lucru. Sunt permanent distrasi. Isi activeaza parti mult mai mari din creier, care sunt irelevante pentru sarcina pe care o au de indeplinit… practic sunt niste epave la nivel mintal.

(…) Oamenii cu care vorbim continuu au afirmat: “Uite ce e, cand trebuie neaparat sa ma concentrez, inlatur orice altceva si am o precizie de laser”. Dar, din nefericire, au dezvoltat obiceiuri mintale care fac ca acest lucru sa fie imposibil. Au o slabiciune pentru lucrurile irelevante. Pur si simplu nu se pot concentra neitrerupt asupra sarcinii pe care o au de indeplinit”.


In loc de pauza de la lucrurile care ne distrag, trebuie programata cate o pauza de la concentrare.


Evaluati activitatile, punand o intrebare simpla dar edificatoare:

        Cat ar dura (in luni) pentru a instrui un proaspat absolvent de coelgiu, inteligent, fara nicio pregatire de specialitate in domeniul meu, sa indeplineasca acesta sarcina?

Daca absolventul nostru ipotetic are nevoie de mai multe luni pentru a indeplini o sarcina, atunci acest fapt arata ca sarcina necesita competente aprofundate. Sarcinile care va solicita competentele tind sa fie sarcini profunde si, prin urmare, pot furniza undublu beneficiu: va aduc mai multa valoare in raport cu timpul petrecut si va forteaza capacitatile, conducand la progres. Pe de alta parte, o sarcina pe care absolventul nostru ipotetic de facultate o poate prinde repede este una care nu solicita utilizarea competentelor si, in consecinta, poate fi considerata superficiala. Ce ar trebui sa faceti cu aceasta strategie? Dupa ce stiti unde se incadreaza activitatile voastre pe scala profund-superficial, canalizati-va timpul spre prima categorie.

Sursa: Cal Newport – Concentrat – cum sa prosperi prin munca profunda intr-un mediu perturbator

Calatoria inimii VI – Iubirea constienta


Tarmul indepartat al iubirii

In miscarea ei finala, iubirea constienta conduce doi iubiti dincolo de ei insisi, catre o legatura mai puternica cu viata in ansamblul ei. Intr-adevar, iubirea dintre doi oameni nu are loc sa creasca decat daca isi dezvolta orientarea mai larga, dincolo de ei. Arcul mai larg al iubirii dintre doi oameni tinde catre un sentiment de inrudire cu tot ce e viu, ceea ce Teilhard de Chardin numeste “o iubire a Universului”. Doar in acest fel poate iubirea, dupa cum scrie el, “sa se dezvolte intr-o lumina si putere fara margini”.

Astfel, calea iubirii se extinde in cercuri tot mai mari. Incepe acasa – mai intai ne gasim locul, ne imprietenim cu noi insine si descoperim bogatia intrinseca a fiintei noastre, sub toata confuzia si iluziile noastre egocentrice. Cand ajungem sa apreciem bunatatea fundamentala din noi, descoperim ca avem mai multe de oferit unui partener intim.

Mai departe, cand un barbat si o femeie se dedica cresterii constientei si spiritului fiecaruia, vor dori in mod natural sa-si impartaseasca iubirea cu altii. Noile calitati carora le dau nastere – generozitatea, curajul, compasiunea, intelepciunea – se pot extinde dincolo de cercul relatiei lor. Aceste calitati sunt “copilul spiritual” al unui cuplu – ceea ce intalnirea lor ofera lumii. Un cuplu va inflori cand viziunea si practica celor doi parteneri nu se concentreaza doar asupra relatiei lor, ci include si acest sens mai larg al comunitatii si lucrurilor pe care le ofera altora.

De aici, iubirea unui cuplu se poate extinde si mai mult, dupa cum sugereaza Teilhard. Cu cat doi oameni se iubesc mai profund si mai cu pasiune, cu atat vor fi mai preocupati de starea lumii in care traiesc. Vor simti legatura lor cu pamantul si se vor simti sa se dedice ocrotirii lumii si tuturor fiintelor care au nevoie de grija lor. Radiatia catre toata creatia este cel mai indepartat tarm al iubirii si expresia sa cea mai plenara, care fundamenteaza si imbogateste viata cuplului. Aceasta e marea iubire si marea cale, care ne conduce catre inima Universului.

Sursa: John Welwood – Calatoria inimii