Cum sa opresti timpul

20180516_185119

Poate de atat e nevoie ca sa iubesti pe cineva. Sa gasesti un mister fericit pe care sa vrei sa-l dezlegi pentru totdeauna.

………………

Si, asa cum iti ia numai o clipa sa mori, tot atat iti ia ca sa traiesti. Inchizi ochii si lasi fiecare teama inutila sa se risipeasca. Apoi, in aceasta noua stare, eliberat de spaima, te intrebi: cine sunt eu? Daca as putea trai fara indoiala, ce-as face? Daca as putea fi bun fara sa ma tem ca voi fi distrus iar? Daca as putea iubi fara sa ma tem ca voi fi ranit? Daca as putea gusta dulceata zilei de azi fara sa ma gandesc ca maine voi duce dorul acestui gust? Daca as putea sa nu-mi mai fie frica de trecerea timpului si de faptul ca oamenii il pot fura? Da. Ce-as face? De cine mi-ar pasa? Ce lupte as duce? Pe ce drumuri as alege sa pasesc? Ce bucurii mi-as permite? Ce mistere interne as rezolva? Pe scurt, cum as trai?

Sursa: Matt Haig – Cum sa opresti timpul

Advertisements

Someone.

20180130_154238

Someone to wake up to. To share the weather with, then the coffee.

Someone to dream with—to plan and scheme and then celebrate with.

Someone to win with, and someone to lose with.

Someone to care for and protect—and to let go of and watch fly.

Someone to stare at in wonder, and to think, “That heart loves mine.”

Someone to talk long with under stars on frosty nights. To giggle through scarves and gloves and hats with, and to kiss under mistletoe.

Someone to hold. Someone to be held by. To be treasured by a treasure.

Someone to notice birds with. To catch flashes of blue and green and purple and brown—and to feel the excitement of soaring little wonders. To see life as it is, not as it seems.

Someone to sit with and watch children, perhaps our own, and to laugh in their innocence and swell at our luck.

Someone to forget with.

Someone to cook with. To sweep mud off the floor. Someone to make magic out of mundane with and smile because it’s with each other.

Someone to cry with. To share rivers of grief indistinguishable from the other. To hold and to hug, and to help and to heal.

Someone to hold hands with. To glance at, fingers intertwined beneath coffee tables, and hearts blurring between eyes.

Someone to lay with with, nothing in between. To be everything holy and exist in a dream. To be naked to our souls and give everything unseen.

Someone to trust. To tell darkest secrets to and reveal hungry fears. Someone to know all of themselves and to want to see more. Someone whose eyes reflect what’s in ours.

Someone to walk with. To travel with. To find pockets of magic in grey city dullness. To drive miles and miles just for that “mile” that’s ours.

Someone to smile with. A deep knowing grin that says, “I see you” and “I’m staying.”

Someone to miss, even for a minute—until they return, and it feels like home again.

Someone to stare at for moments unending.

Someone to love.

Someone.

Sursa

Curajul in salbaticie II

Nu vreau sa cosmetizez lucrurile: e infiorator sa stai la marginea salbaticiei. Fiindca apartenenta e o nevoie atat de primara, e ceva atat de necesar, riscul de a-ti pierde tribul sau de a ramane singur este atat de inspaimantator, incat ne tine pe multi departe de salbaticie, toata viata. Aprobarea celorlalti e unul dintre cei mai slaviti idoli ai nostri, iar ofranda cu care trebuie sa-i satisfacem nesatul este sa facem astfel incat sa le fie bine celorlalti. Sunt convinsa ca disconfortul este marele obstacol al generatiei noastre. Iar protejarea status-quoului in defavoarea convingerilor interioare este evident un lux al celor privilegiati, fiindca ciudatii, perdantii si marginalizatii nu au de ales decat sa traiasca, zi de zi, in salbaticie. Sa alegi o pozitie riscanta, in afara zidurilor cetatii, e un adevarat act de curaj. Acel prim pas va va taia rasuflarea.

Sa te opui structurilor de putere care ii includ pe unii si ii exclud pe altii presupune un cost, iar moneda cu care platesc cel mai des e apartenenta. In consecinta, salbaticia mi se pare uneori singuratica si aspra, ceea ce poate fi foarte descurajant. Dar am descoperit ceva frumos; te simti cel mai singur cand pleci dintre zidurile cetatii si mergi spre inima salbaticiei, cand vezi in oglinda retrovizoare adapostul, in fata ti se asterne un nou teritoriu, iar pe drumul spre necunoscut nu pare sa fie nimeni. Insa pe masura ce inaintezi, pas cu pas, afundandu-te suficient de mult in salbaticie, vei fi uimit cati oameni sunt deja acolo – prosperand, dansand, creand, sarbatorind si traind apartenenta. Nu e un pustiu. Nu e un teritoriu lipsit de aparare. Nu e lipsit de prosperitate. Salbaticia e locul in care au trait dintotdeauna creatorii, profetii, curajosii si opozantii sistemului – si e spectaculos de vibranta. Drumul pana acolo e greu, dar autenticitatea la care ajungi e viata adevarata.

Presupun ca eu am chiar domiciliul in salbaticie, ceea ce e si frumos, si greu.

(…)Suntem altfel, dar asta nu cred ca ne va impiedica defel sa dansam in salbaticie.

[Jen Hatmaker]

………………..

Tine spatele tare. Lasa pieptul vulnerabil. Inima las-o salbatica.

…………………….

Paradoxul este unul dintre cele mai valoroase bunuri spirituale ale noastre… este singurul care se apropie de revelarea complexitatii vietii.

[C.G. Jung]

…………………

Apartenenta adevarata este practica spirituala de a crede in tine si a-ti apartine atat de profund, incat te poti arata lumii pe deplin autentic, gasind sacrul atat in participarea la ceva, cat si in singuratatea salbaticiei. Apartenenta adevarata nu presupune sa te schimbi; presupune sa fii cine esti.

…………….

Nu mai colinda lumea cautand confirmarea faptului ca nu apartii. O vei gasi intotdeauna, fiindca asta ti-e misiunea. Nu mai cauta pe fetele oamenilor dovezi ca nu esti de ajuns. Le vei gasi intotdeauna, fiindca asta ti-e scopul. Apartenenta adevarata si stima de sine nu sunt niste bunuri; valoarea lor nu se negociaza cu restul lumii. Adevarul despre cine suntem traieste in noi. Curajul inseamna sa ne protejam inima salbatica de evaluarile constante, in special ale noastre. Nimeni nu isi are locul aici mai mult decat tine.

Sursa: Brene Brown – Curajul in salbaticie

Curajul in salbaticie

Imagini pentru Brene brown curajul in salbaticie

Esti liber doar atunci cand iti dai seama ca nu apartii niciunui loc anume, ci tuturor – locul tau este pretutindeni. Pretul e mare. Recompensa e uriasa.

(Maya Angelou)

………………..

Daca-ti poti vedea calea asternandu-ti-se inainte, pas cu pas, stii ca nu e a ta. Propria cale se construieste cu fiecare pas pe care il faci. Asta o face sa fie a ta.

(Joseph Campbell)

……………

Lumea asta dezgustatoare, oamenii dezgustatori, guvernul dezgustator, totul e dezgustator…vremea e dezgustatoare… bla, bla, bla, absolut dezgustator. Suntem nervosi. E prea cald aici. E prea frig. Nu-mi place cum miroase. Persoana din fata e prea inalta, iar cea de alaturi e prea grasa.

Cineva s-a dat cu un parfum la care am alergie si … pur si simplu… of!

E ca si cum ai merge descult pe nisip incins, pe cioburi sau pe un camp cu spini. Ai picioarele goale si spui: „E prea greu. Ma doare, e groaznic, inteapa prea tare, durerea e teribila… e prea cald.” Dar ti-a venit o idee! Peste tot pe unde mergi vei asterne piele. In felul acesta nu te vor mai durea picioarele.

A asterne piele pe unde calci, ca sa acoperi durerea, e ca si cum ai spune: „Voi scapa de femeia aceasta, voi scapa si de omul acela. Imi voi crea temperatura potrivita, voi interzice parfumul si nicaieri nu va mai fi ceva care sa ma deranjeze. Voi scapa de tot, inclusiv de tantari, de peste tot din lume, si apoi voi fi un om foarte fericit si multumit.”

[Face o pauza.]

Radem, dar asta facem cu totii. Asa punem problema. Ne gandim ca daca am putea sa scapam de tot sau sa acoperim totul cu piele, durerea va disparea. Sigur, fiindca nu ne-am mai rani talpile. Logic, nu? Dar, de fapt, nu are nicio noima. Shantideva spunea: „De ce nu ti-ai inveli, pur si simplu, picioarele in piele?” Cu alte cuvinte, daca te incalti, poti sa mergi pe nisipul incins si pe cioburi si pe spini, fara sa te deranjeze. In concluzie, analogia e sa lucrezi cu propria minte, in loc sa incerci sa schimbi totul din jurul tau, iar astfel te vei linisti.

[Pema Chodron, discursul `This Lousy World’]

Sursa: Brene Brown – Curajul in salbaticie

Manual de folosire a vietii II

20180507_121702

Este greu sa faci un om sa inteleaga ceva atunci cand salariul sau depinde de faptul ca el nu intelege.

(Upton Sinclair)

…………….

Este greu sa depasesti adversitatea;

E chiar mai greu sa depasesti prosperitatea.

(Proverb zen)

……………….

Toata muzica tinde spre liniste.

……………….

In lume exista suficient din toate pentru nevoile fiecaruia, dar nu suficient pentru a hrani lacomia tuturor.

(Frank Buchman)

………………..

Natura nu spune niciodata una si face alta.

(Juvenal, Satire)

…………….

L-ai uitat pe Unicul

cel caruia nu-i pasa de proprietate,

cel care nu incearca sa obtina profit

din fiecare interactiune umana.

(Rumi)

………………..

Permiteti-mi sa spun acest lucru inainte ca ploaia sa devina o utilitate pe care ei sa o poata planifica si distribui pentru bani. Prin „ei” ma refer la oamenii care nu pot intelege ca ploaia este o sarbatoare, la cei care nu apreciaza gratuitatea acesteia, care cred ca ceea ce nu are niciun pret nu are de fapt nicio valoare, ca ceea ce nu poate fi vandut nu este real, astfel incat singura cale de a face ceva sa fie real este de a scoate acel lucru pe piata. Va veni timpul cand acestia ne vor vinde pana si ploaia. In momentul de fata, ploaia este inca gratuita si eu ma bucur din plin de ea.

(Thomas Merton)

……………….

Eu nu pot fi ceea ce ar trebui sa fiu pana cand tu nu esti ceea ce ar trebui sa fii. Si niciodata tu nu poti fi ceea ce ar trebui sa fii pana cand eu nu sunt ceea ce ar trebui sa fiu. Aceasta este structura interdependenta a realitatii.

(Martin Luther King Jr.)

…………

Ca sa fii suficient de istet si sa obtii toti banii astia, trebuie sa fii suficient de prost sa ti-i doresti.

(G.K. Chesterton)

Sursa: Tom Shadyac – Manual de folosire a vietii

Manual de folosire a vietii

 

20180507_121702

Faina carte…si documentarul despre el, “I Am”. Pune intrebarile unui om trezit…trezit intr-o societate cu valori discutabile.

Povesteste in documentar ca G. K. Chesterton a participat la un concurs de eseuri pe tema “Cine este vinovat pentru ca lumea este asa cum e?”Eseul lui cuprindea 2 cuvinte:

I Am.

Reactia autorului: Bingo! 🙂

……………………

Nu-l privi ca pe un cautator…

Orice ar fi ceea ce el cauta,

Acel lucru este chiar el.

(Rumi)

…………………….

Daca vrei sa fii un autentic cautator al adevarului,

este necesar ca cel putin o data in viata sa te

indoiesti, pe cat posibil, de toate lucrurile.

(Rene Descartes)

…………

Lumea nu are nevoie sa fie pusa in ordine, lumea este in ordine.

Este necesar ca noi sa ne punem la unison cu aceasta ordine.

(Henry Miller)

……………

Pentru un mistic, moartea este doar o trecere – trecerea catre uimire.

……………..

Lumea se va transforma, oamenii se vor transforma atunci cand vor realiza ca ceea ce sunt ei cu adevarat nu se poate schimba vreodata.

………………..

Societatea de pretutindeni conspira impotriva umanitatii fiecaruia dintre membrii sai.

(Ralph Waldo Emerson)

……………….

Un individ nu este responsabil pentru multime, ci doar pentru reactia sa la acea multime. Ii va permite sa-i acopere propria-i voce? Sau va avea curajul de a-si fauri propria sa cale? In final, daca acesta cedeaza ragetului monstrului societatii si este absorbit de acest monstru, el insusi devine o parte a bestiei distrugatoare.

……………..

Ar trebui sa scoatem capul din sacul acestei culturi si sa privim in afara sa.

(Rumi)

…………

Fragmente dintr-o scrisoare de la Chief Seattle catre guvernul Statelor Unite ale Americii, 1800:

Presedintele de la Washington trimite vorba ca doreste sa cumpere pamantul nostru. Sa cumpere pamantul nostru? Dar cum poti cumpara sau vinde cerul? Pamantul?

Ideea aceasta este ciudata pentru noi. Daca noi nu suntem cei care detinem prospetimea aerului si sclipirile curgerilor de apa, cum poti atunci sa le cumperi?

Fiecare parte a acestui pamant este sacra pentru poporul meu. Fiecare ac de pin care straluceste in soare, fiecare mal nisipos, fiecare urma de ceata din padurile intunecate, fiecare pajiste, fiecare insecta. Toate sunt sfinte in amintirile si in experienta poporului meu…

Noi stim aceasta: pamantul nu apartine omului, omul apartine pamantului. Toate lucrurile sunt conectate la fel ca sangele care uneste o familie…

Omul nu a tesut panza vietii, el este doar un fir in aceasta tesatura.

Orice ar face acestei tesaturi, de fapt isi face siesi…

Nici un om, fie el om rosu sau om alb, nu poate fi separat.

Un lucru stim: Exista doar un singur Dumnezeu. Suntem cu totii frati.

………………..

Calibrare Tom Shadyac: 740

Calibrare Carte: 690

 

Despre eroi si morminte

20180506_120109

Nimeni nu face rau unor oameni care-i sunt indiferenti.

…………..

Cu anii mi-am dat seama cat de des se intampla ca unii oameni sa nu fie decat poduri de trecere pentru doua fiinte care pe urma vor fi unite printr-o legatura adanca si decisiva: ca podurile fragile aruncate de armate peste prapastii si care sunt stranse dupa trecerea trupelor.

Sursa: Ernesto Sabato – Despre eroi si morminte

minuni

%d bloggers like this: