Despre frumusetea uitata a vietii I

 

M-a suprins in mod minunat cartea lui Andrei Plesu – “Despre frumusetea uitata a vietii”…Am gasit sentimente frumoase…sau poate ele erau deja in mine, insa fara forma concreta ce le-o ofera cuvantul tiparit. Notitele cu care am ramas as vrea sa le scriu in trei postari : aceasta – cu note generale, una despre iubire si inca una despre onoarea meseriei.

Daca iti acorzi un cat de mic ragaz, daca arunci, de jur imprejur, o privire odihnita, curioasa si nepatimasa, vei gasi destule argumente sa te bucuri. Lucrurile (inca) functioneaza. Sarpanta lumii (inca) tine. Mai exista inca oameni intregi, traditii vii, intalniri miraculoase. Traim intr-un sos toxic, dar el contine inca mirodenii subtile, cu efect anesteziant. Marele animal cosmic, nu pare inca sa ia in serios agitatia noastra propagandistica, spaimele noastre apocaliptice. Se poate trai. Se poate trai bine. Se poate (inca) trai frumos.

……………..

Singuratatea este materia prima a reflexivitatii si a constructiei de sine. „Dumnezeu – s-a spus – e ceea ce fiecare stie sa faca cu propria singuratate”. Nu se poate trai prin aglutinare, nu se poate supravietui interior in conditia unei societati perpetue. Sfarsesti, inevitabil, prin a-ti pierde chipul, prin a deveni un ins statistic. Orice om are nevoie ( chiar cand nu-si mai da seama ) de episodul nutritiv al unei confruntari solitare cu adancul si cu inaltul sau, cu terorile sale, cu portretul sau, cu unicitatea destinului sau. Nu intamplator, in inchisorile Chinei comuniste, una din torturile cele mai redutabile era anularea completa a singuratatii : condamnatul era, clipa de clipa, insotit (de fapt incoltit) de o prezenta tacuta, dar tenace, o prezenta programata sa excluda orice posibilitate a intimitatii si a solilocviului.

…………………

(…)Dar meschinaria unghiului de vedere, balacareala la preturi mici, agitatia noroioasa a multor politicieni si gazetari sar in ochi. Iti vine sa le spui, mai prietenos sau mai rastit : ridicati-va, macar pentru o clipa, din mlastina intereselor voastre imediate. Luati un pic de inaltime! Luati un pic de distanta fata de hartza zilnica, fata de combativitatea partizana si fata de voi insiva! Desprindeti-va, intr-un minim elan igienic, de maruntaie, idiosincrazii, vorbe grele, obsesii si nevroze. Respirati mai amplu, priviti, scurt, spre mijlocul cerului, reinvatati sa suradeti. Incercati sa fiti, macar o ora pe zi, „singuri si inactuali”, cum spunea candva George Calinescu. Exista si alte bucurii decat bucuria de a-ti strangula dusmanul. Exista si alte placeri decat placerea de a rani, de a calomnia, de a castiga la septicul electoral. Exista, de asemenea, drame, spaime si dezastre mai mari decat cele care vi se vantura pe sub nas in diversele show-uri televizate. Nu va mai conduceti viata din subteranele sufletelor voastre agitate. Asezati-va, la rastimpuri, pe un loc mai inalt decat voi insiva. Sus inima! Si capul! Viata, viata adevarata e in alta parte….

…………………..

Sarbatorile au devenit, s-ar zice, un mod de a risipi cerul.

Sursa : Andrei Plesu – Despre frumusetea uitata a vietii…Multumesc, Andrei Plesu.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s