Category Archives: Uncategorized

Someone.

20180130_154238

Someone to wake up to. To share the weather with, then the coffee.

Someone to dream with—to plan and scheme and then celebrate with.

Someone to win with, and someone to lose with.

Someone to care for and protect—and to let go of and watch fly.

Someone to stare at in wonder, and to think, “That heart loves mine.”

Someone to talk long with under stars on frosty nights. To giggle through scarves and gloves and hats with, and to kiss under mistletoe.

Someone to hold. Someone to be held by. To be treasured by a treasure.

Someone to notice birds with. To catch flashes of blue and green and purple and brown—and to feel the excitement of soaring little wonders. To see life as it is, not as it seems.

Someone to sit with and watch children, perhaps our own, and to laugh in their innocence and swell at our luck.

Someone to forget with.

Someone to cook with. To sweep mud off the floor. Someone to make magic out of mundane with and smile because it’s with each other.

Someone to cry with. To share rivers of grief indistinguishable from the other. To hold and to hug, and to help and to heal.

Someone to hold hands with. To glance at, fingers intertwined beneath coffee tables, and hearts blurring between eyes.

Someone to lay with with, nothing in between. To be everything holy and exist in a dream. To be naked to our souls and give everything unseen.

Someone to trust. To tell darkest secrets to and reveal hungry fears. Someone to know all of themselves and to want to see more. Someone whose eyes reflect what’s in ours.

Someone to walk with. To travel with. To find pockets of magic in grey city dullness. To drive miles and miles just for that “mile” that’s ours.

Someone to smile with. A deep knowing grin that says, “I see you” and “I’m staying.”

Someone to miss, even for a minute—until they return, and it feels like home again.

Someone to stare at for moments unending.

Someone to love.

Someone.

Sursa

Advertisements

Pe furtuna

rainddd

Sunt un copil fericit. Cel mai fericit. Primele mele ture de inot pe furtuna. Prima furtuna de vara din lac. Miros de pamant ud. Picuri lunguieti in apa de jur imprejur, ca niste stalagmite zburlite si ude, dese dese.

Focul li se stinge, si ce rost are sa mai stai fara gratare si bairam?

Muzica tace in sfarsit, li s-au inecat artistii cu tot cu dusmanii lor.

Doar tunete…

Pleaca pescarusul. Intr-un tarziu si-a dat seama ca pestii nu trag pe vremea asta, iar “sirena-cea-cu-sapca”-i prea in mijlocul lacului s-o ajungi cu carligul.

Pleaca lumea.

Ramane doar miros de ploaie si de salcam. E prima oara cand vad salcamii de aici asa diliti. Si n-am de ce sa fiu cuminte…

Sunt un omulet dilit in lac…si ploaia-i calda.

Hai, inca o tura, nu ne grabim nicaieri…

 

“Va preferam naturale…”

“Va preferăm naturale, cum v-a lăsat Dumnezeu, dar epilați-vă și voi peste tot. Așa, inclusiv mustața. Fondul de ten e nasol, lasă pete, mai bine nemachiate, dar încercați să acoperiti cu ceva coșurile alea care va apăr în fiecare lună, că ne cam fură ochiul și nu ne mai putem concentra pe decolteu. Că tot veni vorba…

Ne place de voi cu sânii mari, da’ nu vă puneți implanturi, că nu se cade. E ok să umblați la “natură”, dar cu tinctură de mărar, masaj, poate niște incantații, hai că vă descurcați voi.

Nici ridurile nu sunt foarte mișto, așa că spuneți NU la botox. E pentru pițipoance și neveste de fotbalist, dar sigur știți voi o cremă mișto, ceva, care să facă treabă la fel de bine că injecția.

Bineînțeles, acidul în buze este cel mai mare “nono” pentru o doamnă deșteaptă și devreme acasă. Dac-ar fi după noi, am interzice și luciurile alea lipicioase și scârboase. Se știe că pe YouPorn căutăm cel mai des: ”natural girls, no makeup, bio, vegan.”

Nu în ultimul rând, nu uitați să dați toți banii pe cărți. Fără Sephora. Se știe că în 2018 nicio femeie nu poate folosi și trusa de farduri și cartea în același timp. Noi v-am analizat bine de la distanță și putem garanta că niciuna normală la cap nu poate avea preocupări atât de antagonice. Cu această ocazie, ați putea să și renunțați la discuțiile despre rujuri, botox și rochițe pentru că ne plictisesc groaznic și nici nu vă pun la loc de cinste. Se știe, pentru că tot pe YouPorn noi căutăm și “natural girl reading Schopenhauer while making a sandwich”. D-aia suntem așa multilateral dezvoltati și ne permitem să va judecăm simplist, ca pe căței, după culoarea blănii.

Si nu uitați să dați unfollow la toate influesăritele, că dup-aia vă vin idei și vreți să vă facem poze cu ștaif prin Herăstrău.”

herastrau

Sursa: Carmen Dirvariu

Oul

 the egg

Erai pe drum spre casă când ai murit.

Ai avut un accident de maşină. N-a fost cine ştie ce, dar a fost fatal. Aveai o soţie şi doi copii. Ai murit fără dureri.. Doctorii au încercat din răsputeri să te salveze, dar fără succes. Corpul ţi-a fost pur şi simplu fărâmiţat; mai bine că ai murit, crede-mă.

Şi după ce ai murit, m-ai întâlnit pe mine.

 

“Ce…s-a întâmplat?” ai întrebat. “Unde sunt?”

“Ai murit,” ţi-am răspuns fără ocolişuri. N-avea rost să te iau cu binişorul.

“Era….un camion…şi am început să derapez…..”

“Mm…da,” am zis.

“Am…..am murit?”

“Da. Dar nu fii supărat. Toată lumea moare.” am răspuns.

 

Te-ai uitat prin-prejur. Nu era absolut nimic. Numai tu şi cu mine.

“Ce este asta?” ai întrebat. “Asta-i viaţa de după moarte?”

“Da şi nu, ” am răspuns.

“Cine eşti tu, Dumnezeu?” ai întrebat.

“Da, eu sunt Dumnezeu.” am răspuns.

“Copiii mei….şi soţia mea……” ai început să zici.

“Ce-i cu ei?”

“Or să fie în regulă?”

“Hai c-am văzut-o şi pe asta,” am zis. “Tu tocmai ai murit şi te interesează de familia ta. Nemaipomenit.”

 

Te-ai uitat la mine cu fascinaţie. Nu mă vedeai ca pe Dumnezeu. Mă vedeai ca pe un om sau femeie oarecare. Poate cu un pic de autoritate. Mă vedeai mai mult ca pe o profesoară de gramatică, decât ca pe Cel Atotputernic.

 

“Nu te-ngrijora,” ţi-am zis. “Se vor descurca. Copiii îşi vor aduce aminte numai de momentele bune petrecute cu tine. Soţia ta va plânge cu lacrimi, dar sufleteşte va fi eliberată. Ca să fiu cinstit, căsătoria voastră nu mergea chiar aşa de bine. Ca o consolare, să ştii că soţia ta se va simţi vinovată de faptul că se va crede eliberată.”

“Aha,” ai zis. “Şi…ce se-ntâmplă acuma? Mă duc în Ceruri, sau în Iad, sau ce….?”

“Niciuna,” ţi-am răspuns. “Vei fi re-încarnat.”

“Aha, aveau dreptate Indienii.” ai zis.

“Toate religiile au dreptate, în felul lor,” am zis. “Hai cu mine.”

“Unde mergem?” ai întrebat în timp ce mergeam împreună prin vid.

“Nicăieri,” ţi-am răspuns. “Dar este plăcut să vorbeşti în timp ce mergi.”

 

“Şi atunci care este sensul?” ai întrebat. “Când mă re-nasc, am să uit totul, nu-i aşa? Ca un bebeluş. Toate experienţele şi tot ce am făcut în viaţa aceasta nu vor conta.”

“Nu-i chiar aşa.” am zis. “Ai înlăuntrul tău toate cunoştinţele şi toate experienţele din vieţile tale anterioare. Doar că nu-ţi aduci aminte de ele chiar acuma.”

M-am oprit din mers, şi mi-am pus mâinile pe umerii tăi. “Nici nu-ţi imaginezi cât de frumos şi magnific si gigantic este sufletul tău. Mintea umană poate să conţină doar o bucaţică mică din ceea ce eşti tu cu adevărat. E ca şi cum ţi-ai băga un deget intr-un pahar cu apă, ca să vezi dacă apa este caldă sau rece. Pui o bucăţică din tine în container, şi când o iei înapoi ai acumulat toate experienţele pe care le-a avut acel container.”

“Ai fost în omul acesta pentru 48 de ani, aşa că n-ai avut timp să descoperi toată conştiinţa ta imensă. Dacă mai stăm mult pe aici, ai să-ţi aduci aminte despre tot. Dar n-are rost să facem asta între două vieţi.”

“Şi atunci, câte vieţi am trăit?”

“Ah… multe, nenumărat de multe. Şi multe diferite vieţi.” am răspuns. “Acuma te trimit să fii o ţărăncuţă Chineză in anul 540.”

“Stai aşa…ce zici….?” ai început să te bâlbâi. “Mă trimiţi înapoi în timp?”

“Ai ghicit. Timpul există numai la tine în univers. La mine lucrurile sunt diferite.”

“Da …de unde eşti tu?” ai întrebat.

“A, bineînţeles că sunt şi eu de undeva.” am răspuns. “De undeva din altă parte. Şi mai sunt o grămadă ca mine. Sânt sigur că ai vrea să afli totul, dar sincer îţi spun că n-ai să înţelegi.”
“Ah…,” ai zis un pic amărât. “Ia stai aşa. Dacă mă re-încarnez în alt timp, aş putea să interacţionez cu mine însumi de atunci.”

“Bineânţeles. Aşa se întâmplă mereu. Şi amândouă vieţile tale sunt conştiente doar de ele însele; nici nu-şi dau seama una de alta, sau ce se întâmplă.”
“Şi atunci care-i rostul lor?”

“Serios?” te-am întrebat. “Chiar serios, mă întrebi care-i rostul vieţii? Nu este cam banală întrebarea?”

“Nu, nu, este o întrebare foarte serioasă pentru mine,” ai persistat.

M-am uitat în ochii tăi şi ţi-am zis: “Rostul vieţii, şi motivul pentru care am făcut acest univers, este ca tu să te maturizezi.”
“Cum adică, omenirea? Vrei ca omenirea să se maturizeze?”

“Nu, ci doar tu. Am făcut acest univers întreg doar pentru tine. Cu fiecare viaţă pe care o trăieşti, creşti şi te maturizezi şi devii o inteligenţă mai mare.”

“Doar eu singur? Şi ce se întâmplă cu restul omenirii?”

“Nu există restul omenirii.” ţi-am răspuns. “În acest univers nu suntem decât noi doi, tu şi cu mine.”
Te-ai uitat la mine cu privirea pierdută. “Dar restul oamenilor de pe pamânt….”
“Toţi sunt tu. Diferite re-încarnări ale tale.”
“Stai un pic. Eu sunt toţi oamenii !?”

“Acum ai înţeles!” am zis, şi te-am bătut uşor pe umăr.

“Eu sunt fiecare fiinţă umană care a trăit?”

“Sau care va trăi, Da.”

“Eu sunt Abraham Lincoln?”

“Eşti în acelaşi timp şi Ceauşescu,” am adăugat.

“Eu sunt Hitler?” ai întrebat îngrozit.

“Şi eşti şi milioanele de persoane pe care el le-a omorât.”
“Eu sunt Isus?”

“Da, si eşti şi toţi cei care l-au urmat.”

Ai amuţit.

 

“De câteori ai asuprit pe cineva, te-ai asuprit pe tine însuţi.” ti-am spus. “De câteori ai avut milă de cineva, ai avut milă de tine însuţi. Orice fericire sau supărare, pe care orice om a avut-o, ori o va avea, vor fi experienţele tale.”

Ai stat şi te-ai gândit lung.

“Da de ce?” ai întrebat. “De ce faci toate acestea?”

“Pentru că într-o zi, vei fi ca şi mine. Căci asta eşti. Eşti ca şi mine. Eşti copilul meu.”

“Ce..!?” ai zis fără credinţă. “Vrei să spui că eu sunt un dumnezeu?”
“Nu, nu încă. Eşti încă mic, şi eşti încă în creştere. Dar după ce ai trăit toate vieţile omeneşti din toate timpurile posibile, înseamnă că ai crescut de ajuns ca să te naşti în lumea mea.”

“Deci tot acest univers, este…..” ai zis.

“Doar un ou.” am răspuns.

“Hai că-i timpul să te trimit în viaţa următoare.”

 

Şi te-am trimis.

…………………..

The Egg

By: Andy Weir

Translation: Anton Robert

Source

Eu sunt acela – 2

eu-sunt

M: Doar tu singur esti.

………………………….

M: Am constatat ca sunt constient si fericit in mod absolut si ca numai din greseala am ajuns sa cred ca imi datorez existenta-constiinta-fericirea corpului meu si lumii corpurilor.

…………………………

M: A ma vedea pe mine insumi in fiecare si pe fiecare in mine insumi inseamna cu certitudine iubire.

………………………..

M: Tu esti iubirea insasi… atunci cand nu te temi.

………………………………..

V: Ce trebuie sa invat?

M: Sa traiesti fara a te preocupa de tine insuti. Pentru aceasta, trebuie sa afli ca fiinta ta autentica este nesupusa, neinfricata, mereu biruitoare. O data ce stii cu certitudine absoluta ca nimic nu te poate tulbura in afara de propria ta imaginatie, ajungi sa nu mai tii seama de dorintele si fricile tale, de conceptele si ideile tale, si sa traiesti numai si numai prin adevar.

……………………………………….

M: Cine s-a nascut mai intai – tu sau lumea? Cata vreme acorzi lumii primul loc, tu esti legat de ea; o data ce realizezi dincolo de orice urma de indoiala, ca lumea este in tine si nu tu in lume, tu esti afara din ea.

…………………………

M: Realul este neschimbator. Ceea ce se schimba nu este real, ceea ce este real nu se schimba.

……………………………………

Mintea si sentimentele sunt exterioare.

……………………………..

M: Cand esti iubirea insasi, tu esti dincolo de timp si de numar. Iubindu-l pe unul singur, ii iubesti pe toti; iubindu-i pe toti, il iubesti pe fiecare. Unul singur si toti nu se exclud.

……………………

M: Eu nu sunt nici aceasta nici aceea, nimic nu este al meu.

…………………..

M: Iubirea spune: „Eu sunt totul.”

Intelepciunea spune: „Eu sunt nimic.”

Intre cele doua curge viata mea.

………………………………………….

Sursa: Nisargadatta Maharaj – Eu sunt acela

Vaporizarea norilor :)

 

nor-1

Mi-a aratat apoi un norisor minuscul, ca un puf alb.

– E randul tau, Richard. Esti gata? Da-i bataie.

M-am uitat la norisorul de pe cer, iar acesta s-a uitat inapoi la mine. Mi-am imaginat ca dispare, ca in locul lui ramane cerul gol, ca proiectez asupra lui o raza de caldura, l-am rugat chiar sa reapara intr-un alt loc, si incetul cu incetul, dupa un minut, cinci, sapte, norul a disparut. In timp ce alti nori si-au marit dimensiunile, al meu a disparut!

-Nu esti prea rapid, mi-a spus Shimoda.

-Bine, dar a fost prima data cand mi-a reusit, i-am strigat. Nu sunt decat un incepator. Ma lupt cu imposibilul…ma rog, cu improbabilul, si tot ce imi spui tu este ca nu sunt prea rapid?! Dupa parerea mea, am fost genial, si tu stii foarte bine acest lucru!

-Sincer sa fiu, sunt uluit. Erai atat de atasat de nor, si totusi, a disparut.

-Atasat?! Am facut tot ce mi-a stat in puteri ca sa fac norul sa dispara. Am proiectat asupra lui sfere de foc, raze laser, l-am aspirat cu aspiratorul…

-Toate acestea sunt simple atasamente negative, Richard. Daca vrei cu adevarat sa inlaturi un nor din viata ta, nu trebuie sa transformi totul intr-un show de proportii. Trebuie doar sa te relaxezi si sa il extirpi din mintea ta. Asta-i tot!

Norul nu stie

de ce se deplaseaza

in directia in care se duce

si cu viteza cu care merge,

El simte doar un impuls:

aceasta este directia in care trebuie sa merg.

In schimb, cerul cunoaste motivele si tiparele care

se ascund in spatele miscarii norilor,

si la fel le vei cunoaste si tu,

cand te vei ridica suficient de sus

pentru a vedea dincolo de

orizont.

Sursa: Richard Bach – Iluzii – Aventurile unui Mesia reticent vol 1