Tagore

Nu pleca, dragostea mea…

 Nu pleca, dragostea mea, fara sa-mi ceri ingaduinta.

O noapte-ntreaga te-am vegheat,

si-acum mi-s ochii grei de somn.

Ma tem ca te voi pierde adormind.

Nu pleca, dragostea mea, fara sa-mi ceri ingaduinta.

Tresar din somn, si mana-ntind, si te ating,

si ma intreb: “Nu-i, oare, vis?…”

O, de-as putea sa-ti impletesc picioarele

cu inima-mi, si sa le tin stranse la piept!

Nu pleca, dragostea mea, fara sa-mi ceri ingaduinta.

Increde-te-n iubire…

“Increde-te-n iubire chiar daca-aduce jale!

Nu-nchide usa inimii tale!”

“Ah, nu, prietene, vorbesti ca sa te aflii-n  treaba.

Din tot ce spui eu nu pricep o boaba!”

“Inima ni-i daruita pentru a fi daruita

c-o lacrima si-un cantec, iubita!”

“Ah, nu, prietene, vorbesti ca sa te aflii-n  treaba.

Din tot ce spui eu nu pricep o boaba!”

“Placerea-i fraged bob de roua: cat rade, moare.

Dar jalea staruie si doare.

Ci lasa jalea dragostei sa dea vapai

in ochii tai!”

“Ah, nu, prietene, vorbesti ca sa te aflii-n  treaba.

Din tot ce spui eu nu pricep o boaba!”

“Floarea de lotus se deschide-n soare

si pierde tot ce-n sanu-i are.

Nu lancezeste in boboc o viata,

sub ceata iernii ce-o ingheata.”

“Ah, nu, prietene, vorbesti ca sa te aflii-n  treaba.

Din tot ce spui eu nu pricep o boaba!”

Maini intarzie-n maini,

si ochi isi cauta-n ochi odihna:

asa incepe soapta inimilor noastre.

La miezul noptii cel care dorea

La miezul noptii cel care dorea

sihastru sa se faca,-si murmura “

“Acum e timpul sa-mi las somnul,

sa-mi parasesc caminul

si sa-l urmez pe Domnul.

Ah, cine oare, m-a tinut

in amagire?”

“Eu” – ii raspunse Dumnezeu,

dar urechile omului

surde ramasera la glasul Domnului.

Cu pruncul adormit la sanu-i,

soata barbatului

dormea in pace pe marginea patului.

Omul zise: “Cine sunteti voi

care m-ati amagit atat amar de vreme?…”

Glasul rosti : “Ei sunt Dumnezeu!” –

dar el nu auzi.

Copilul tresari, tipand, in vis

si  cuibarindu-se mai langa maica-sa.

Glasul porunci: “Opreste-te, nebunule,

nu-ti parasi caminul!”

Dar omul iarasi n-auzi.

Si Domnul suspina si planse :

“De ce vrea robu-mi sa ma caute orbeste

atunci cand el ma paraseste?…”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s