Scoala Zeilor III

intelege

Odata, il intrebasem ce voia sa spuna prin sintagma „oameni obisnuiti” sau oameni orizontali, cum deseori ii numea.

„Ei sunt barbatii si femeile care invata, predau, muncesc…care au copii, ii educa…proiecteaza si construiesc drumuri si zgarie-nori, scriu carti, ridica biserici, au datorii private si roluri publice, chiar la cel mai inalt nivel”, a fost raspunsul Lui, de neuitat. „Si toate astea, sub hipnoza.”

„Ei bajbaie, cufundati intr-un somn adanc, permanent inchisi intr-o bula de evitare si nefericire.”

………….

De vreme ce ai vazut „jocul”, nu mai poti face parte din el.

………….

Iubirea nu este dependenta…

A iubi si a fi liber este acelasi lucru.

………………….

Iluzia cea mai grandioasa a omenirii este ideea ca au un viitor. Practic, omul obisnuit nu are viitor. Dincolo de aparente, el isi intalneste doar trecutul. Evenimente, intalniri si circumstante se repeta permanent in viata lui. Ele sunt doar in aparenta diferite, in fapt sunt intotdeauna la fel.

………………….

Ceea ce omul vede in jurul lui…realitatea din afara lui este trecutul. Ceea ce tu numesti prezent este, practic, o transmisie intarziata. Ceea ce omul numeste viitor este trecutul lui vazut din spate.

……………..

Lumea este astfel pentru ca tu esti astfel.

…………

Frica si iubirea nu sunt antinomice.

Frica este iubire degradata, iubirea este teama sublimata.

……….

Orice efort intentional, chiar si cel mai neinsemnat, menit sa altereze o actiune repetitiva, o reactie mecanica sau sa opuna rezistenta unui obicei, este o victorie asupra monotoniei noastre, o incursiune in tiparele recurente ale vietii noastre. Invingerea propriului sine.

………

Numai individul este inzestrat cu vointa, vointa lui conduce lumea. Atunci cand vointa lipseste, lumea preia automat controlul. Sa te eliberezi inseamna sa te eliberezi de lume.

………………

Numai un om intreg poate fi liber. Atunci cand este divizat in interior, omul nu poate decat sa depinda.

………….

Cei ce iubesc ceea ce fac nu sunt dependenti. Cei ce iubesc, nu au timp de vandut. Numai cei ce nu iubesc pot fi recrutati si platiti. Cel ce iubeste este nepretuit.

…………..

Printre marile iluzii ale celor ce muncesc se numara si aceea ca primesc o retributie. De fapt, ceea ce este considerat a fi rasplata, plata sau salariu reprezinta doar o compensatie partiala si modesta pentru pagubele induse de conditia de dependenta.

………………

Numai cel ce iubeste se bucura de libertate si numai cel ce este liber se bucura de iubire. Libertatea si iubirea reprezinta doua fete ale aceleiasi realitati.

…………….

Ca sa dai trebuie sa ai si ca sa ai trebuie sa fii.

………………

Raul de azi reprezinta binele de ieri, care nu a fost inca depasit.

…………………

Cu cat esti mai mult, cu atat ai mai mult. Economia unui om corespunde perfect nivelului lui de integritate.

………………

Datorita uitarii ne pierdem identitatea si devenim o parte din gloata, din multime.

………..

Vei recunoaste in fiecare din ei un fragment din tine.

…………….

Cand doi oameni se intalnesc, in mod inevitabil unul contine si celalalt este continut. Sa contii o persoana inseamna sa fii responsabil de intreaga ei lume, roluri, viata, precum si de vietile celor care depind de ea. Inseamna sa cunosti solutia la orice problema a ei si raspunsul la orice intrebare.

Daca nu reusesti, va trebui sa aluneci pe potecile obisnuite: ale timpului si experientei. Se vor scurge anni, inainte ca sansa pe care nu ai stiut s-o fructifici la acea intrevedere sa se arate din nou, pentru ca tu sa patrunzi in zonele superioare ale fiintei, spre intelegere si integritate; in orice caz, va trebui sa repeti acea proba, daca esti destul de norocos sa ai parte de o a doua sansa.

…………….

Sa „contii” un om nu inseamna sa-l incluzi in propriile tale responsabilitati, ci sa-l alegi. Intrevederea cu un om cu o responsabilitate superioara, atrage intotdeauna dupa sine o graba, un salt cuantic spre unitatea fiintei, chiar daca nu suntem constienti de aceasta.

Este o binecuvantare sa intalnesti un om care te „contine”. Acela care mai urca o treapta si trece dincolo nu-l abandoneaza pe celalalt destinului sau. Dimpotriva, devine responsabil de el. Stie ca propria lui evolutie atrage evolutia celuilalt. Avansarea unui om, vindecarea unei singure celule, grabeste progresul intregii umanitati.

Gandeste-te cat de mult studiu si cat de multe sanse iti pot oferi ceilalti, pentru ca tu sa-ti dai seama ca nu exista limite in calea succesului, pentru ca adevarata victorie este castigarea sinelui, prin armonizarea opozitiilor dinauntrul nostru, chiar incepand din acest moment.

…………………

Trasatura distinctiva a omului nou este constientizarea iluziei opozitiilor. Lucrurile pe care vechea omenire le considera opozante sunt, de fapt, cele doua fete ale aceleiasi realitati, asemenea celor doua capete a unei baghete… Binele si raul, adevaratul si falsul, frumosul si uratul nu sunt forme opuse ale existentei, ci treptele, nivelurile realului… in umbra adversitatilor aparente, se ascunde o forta armonioasa, care poate sa le impleteasca si sa le indrepte spre un nivel superior.

Pentru ei, realitatea nu mai pare ambigua, definita iluzoriu de polaritate si opozitii, ci stratificata, construita pe niveluri. Datorita noului simt, universul nu mai este impartit in contraste, ci pe straturi ale realitatii. Ceva nu este adevarat sau fals, ci in acelasi timp si adevarat, si fals, nici adevarat, nici fals, nici neadevarat, nici nefals…

sursa: Stefano Elio D’Anna – Scoala zeilor

Advertisements

Scoala Zeilor II

adversarul

Adversarul

Nimeni pe pamant nu te poate iubi mai mult decat Adversarul.

………………………………

Adversarul este cel mai de nadejde aliat al tau: un instrument prin care te modelezi, te desavarsesti si te reunesti cu tine insuti; cheia unica de acces, care-ti permite sa patrunzi pe nivelurile superioare ale Fiintei.

……………

Adversarul, fie ca este om sau eveniment, are sarcina neplacuta de a dezvalui orice vid, orice deficienta, slabiciune sau teama pe care o porti inauntru, de a denunta fara retinere lipsa ta de pregatire, pacatele, carentele, greselile si limitele pe care ti le-ai impus. Odata ce ai recunoscut Adversarul in interiorul tau, el va disparea din exterior.

…………………

Profesorii pe care i-am urat cel mai tare sunt aceia care ne-au daruit cel mai mult.

………………………..

In momentul de fata, invata sa privesti Adversarul ca pe cel mai apropiat aliat al tau… si doreste-ti sa fie tot mai puternic si mai brutal. Cu cat este mai inalt gradul nostru de responsabilitate, cu atat mai neindurator va fi atacul Adversarului. Incearca sa privesti situatia din aceasta perspectiva. Odata cu trecerea timpului, aceasta noua perspectiva iti va rasturna viata si va crea lumea dupa care ai tanjit mereu.

……………………

Ceea ce aparent ti se opune este doar un semnal, o sageata luminoasa care iti arata cauza reala a tuturor necazurilor si problemelor tale. Tu esti Adversarul! Daca ai fi capabil sa intelegi toate acestea, „jocul” ar fi revelat si ar disparea, iar Adversarul si-ar pierde conturul, cruzimea aparenta si puterea. In realitate, Adversarul apare in viata ta pentru a-ti arata tot ce ar trebui sa schimbi in interior, tot ce nu vrei sa vezi, sa atingi sau sa simti in tine insuti.

……………………..

Amploarea Fiintei este cea care stabileste limita maxima la care omul poate aspira in Viata, culmea tuturor dorintelor lui; in acelasi timp tot ea este limita a tot ce poate el detine si primi.

………………….

Adversarul este cea mai precisa masura a amplorii gandurilor si sentimentelor noastre. De aceea el nu este niciodata mai puternic decat noi.

…………………

Crede pentru a vedea este legea Creatorului.

………………

Pretutindeni unde se intalnesc,

Pentru cativa ani sau doar pentru cateva ceasuri,

Oamenii se asaza pe treptele unei piramide invizibile,

Dupa un ordin matematic si implicit,

Ca insiruirea planetelor, in care conteaza stralucirea,

Orbitele, greutatea si distanta fata de soare.

Ele sunt treptele si nivelurile Fiintei.

Este o lege universal valabila.

………………………..

Nivelul fiintei noastre creeaza viata pe care o traim, si nu invers.

sursa: Elio D’Anna – Scoala zeilor

Scoala Zeilor I

scoala-zeilor-stefano-elio-d-anna

Putem vedea doar ceea ce suntem.

……………………..

Pe oricine intalnesti, orice vezi este intotdeauna trecutul. Chiar daca apare in fata ta acum, ceea ce vezi si atingi este doar materializarea starilor tale interioare.

………………..

Lumea este trecutul.

……………..

Nimiceste-ti convingerile, iar lumea, intocmai ca o umbra, te va urma. Realitatea va lua forma unei noi viziuni.

……………..

Intr-o zi iti vei da seama ca nu mai este nimic de adaugat…ci nenumarate lucruri de eliminat…ca sa cunosti.

……………

Sa nu permiti niciunui eveniment sau stari sa-ti produca rani interioare sau sa-ti intunece Fiinta.

…………………….

Cu cat esti mai mult, cu atat cunosti mai mult.

…………………..

Biserica Catolica – cea mai mare multinationala de pe planeta.

……………………………..

Trupul este spirit incarnat. Daca spiritul este nemuritor, asa este si trupul.

………………………..

Se depun toate eforturile pentru eliberarea mintii de credinta ca moartea este inevitabila si invincibila. Totul face parte dintr-o strategie a purificarii, menita sa infranga dorinta misterioasa de a muri, care apare sub diverse forme inauntrul omului obisnuit si se impregneaza in psihicul acestuia, pana cand devine o a doua natura si o parte inevitabila din viata lui.

………………..

Raul este in slujba binelui. Intodeauna!

……………………..

Istoria personala a unui om este alcatuita din evenimente, pe plan orizontal si din stari, pe plan vertical.

………………

Hrana, somnul, sexul, boala, batranetea si moartea sunt obiceiuri mentale rele. Omul este dator sa le inlature. Trupul este campul de lupta. Fiecare gest de refuz al mancarii, fiecare clipa de nesomn, toate vor fi considerate drept o victorie asupra mortii…. moartea fizica este imorala, nefireasca, inutila.

…………….

Mananca mai putin si Viseaza mai mult.

Dormi mai putin si Respira mai mult.

Mori mai putin si traieste pentru totdeauna.

……………

Visibilea ex Invisibilibus

  • Vizibilul izvoraste din invizibil.

…………………………

Constientizeaza ca lumea este in tine si nu invers. Ceea ce se afla in lume sau ii apartine ei nu poate nici sa te ajute, nici sa te salveze.

………………….

Orice vezi si atingi reprezinta lumina solidificata.

……………

Hrana inseamna moarte. Mananca o singura data pe zi si fii cumpatat.

sursa: Stefano Elio D’Anna – Scoala zeilor

Gratie si Forta

wilber

Iluminarea sau eliberarea pune capat suferintei. Gautama Buddha, de exemplu, a afirmat ca el i-a invatat pe altii doar doua lucruri: ce provoaca suferinta si cum sa-i puna capat. Suferinta e cauzata de perceptiile si dorintele sinelui separat, iar ceea ce ii pune capat este calea meditatiei care transcende sinele si dorintele. Suferinta este inerenta “nodului” sau „contractiei” cunoscute ca sine, si singurul mod de a pune capat suferintei este de a pune capat sinelui insusi. Nu inseamna ca dupa iluminare sau dupa practica spirituala, in general, nu vei mai simti durere, chin sau frica. Le simti. Este vorba pur si simplu de faptul ca ele nu iti mai ameninta existenta si, prin urmare, inceteaza sa mai fie problematice. Nu te mai identifici cu ele, nu le mai dramatizezi, nu le mai energizezi, nu mai esti amenintat de ele. Pe de o parte, nu mai exista nici un sine fragmentat care sa ameninte, si pe de alta parte, marele Sine nu poate fi amenintat deoarece, el fiind Totul, nu exista nimic in afara lui care i-ar putea face rau. In inima apare o relaxare, o deconectare profunda. Individul isi da seama ca, indiferent cat de multa suferinta poate sa apara, ea nu-i va afecta in mod fundamental Fiinta reala. Suferinta vine si pleaca, dar persoana poseda acum „pacea care depaseste intelegerea”. Inteleptul simte suferinta, dar nu il mai doare. Deoarece inteleptul e constient de suferinta, el este motivat de compasiune, de dorinta de a-i ajuta pe toti cei care sufera si cred ca suferinta e reala.

…………………..

Exercitiul Martorului

Am un corp, dar nu sunt corpul meu. Pot sa-mi vad si sa-mi simt corpul, iar ceea ce poate fi vazut si simtit nu este adevarata Entitate care Vede. Corpul meu poate fi obosit sau activ, bolnav sau sanatos, greu sau usor, nelinistit sau calm, dar nu are nimic de-a face cu sinele interior, Martorul. Am un corp, dar nu sunt corpul meu.

Am dorinte, dar nu sunt dorintele mele. Pot sa-mi cunosc dorintele, iar ceea ce poate fi cunoscut nu este adevarata Entitate care Cunoaste. Dorintele vin si pleaca, trec prin constiinta mea, dar ele nu imi afecteaza sinele interior, Martorul. Am dorinte, dar nu sunt dorintele mele.

Am emotii, dar nu sunt emotiile mele. Pot sa-mi simt si sa-mi inteleg emotiile, iar ceea ce poate fi simtit si inteles nu este adevarata Entitate care Simte. Emotiile trec prin mine, dar ele nu-mi afecteaza sinele interior, Martorul. Am emotii, dar nu sunt emotiile mele.

Am ganduri, dar nu sunt gandurile mele. Pot sa-mi vad si sa-mi cunosc gandurile, iar ceea ce poate fi cunoscut nu este adevarata Entitate care Cunoaste. Gandurile vin si pleaca, dar ele nu-mi afecteaza sinele interior, Martorul. Am ganduri, dar nu sunt gandurile mele.

Sunt ceea ce ramane, un centru pur al constiintei, un Martor nemiscat al tuturor acestor ganduri, emotii, sentimente, senzatii.

…………….

Misticismul real presupune in primul rand sa descoperi lumina de dincolo de forma, si apoi sa descoperi absenta formei dincolo de lumina.

 

Sursa: Ken Wilber – Gratie si Forta

Cu trenul…

Plictisita sa tot stea la benzina si speriata ca ar fi putut sa aiba vreo pana cine-stie pe ce coclauri, cand se ivea cate-o „recuperare”, urmand in cele din urma exemplul soacra-sii, urca-n tren la „a doua” ca s-auda ce vorbeste poporul si se ducea sa mai simta nitel sub talpi si altceva decat asfaltul. Acum, in compartiment se aflau trei tarani, doi – ca la cincizeci de ani, unul – ca la saptezeci. Isi cerura iertare ca o scosesera pe culoar pana sa-si coţopenească ei sacii cu paine sus in plasele de bagaje.

– Puneti-i fara grija ca eu n-am decat rucsacul asta de copil.

– Va multumim, doamna draga.

Pareau ardeleni dupa bundele de oaie-ntoarsa, cu niste modele colorate pe langa copci. Nu se cunosteau intre ei.

Se-asezasera. Dupa ce porni trenul, isi scoase fiecare un servet si-l puse pe picioare, isi taie paine de oras si slana. Fiecare-i intinse Sînzienei cate-o felie de paine cu bucateke de slanina.

– Gustati si dumneavoastra, doamna draga.

Dupa un timp, unul dintre cei doi barbati mai tineri zise:

– Apă’ că nici la Capitală nu mai e nimic…

– D-apăi că unde mai e? răspunse cel de cam aceeaşi vârstă.

– Măi, ficiori, li se-adresă cel mai bătrân, copii aveţi?

– Avem.

– Însuratu-i-aţi?

– Însurat.

– Căşi făcutu-le-aţi?

– Făcut.

– Şi-atuncea vreun petec la mâneci n-aţi mai pus, nu v-aţi mai strâmtorat o ţâră?

Cei doi se uitara unul la altul si-apoi amandoi facura la Sînziana. Ea ridica din sprancene; de unde sa stie ea unde “batea” ăl bătrân.

– Am pus petece, dreptu-i.

– Apăi acuma, măi ficiori, îşi face ţara casă.

Cei doi amutira si se posomorara. Se lasase o tacere pe care Sînziana oricum n-avea de gând s-o rupă.

– Apăi, dumnezăii mamii ei de casă, cine-o pus s-o facă cu eataj ?! răbufni peste vreo cincizeci de kilometri unul dintre cei doi mai tineri şi-şi trase căciula pe ochi în semn că se spusese tot ce era de spus şi că el se punea să doarmă.

16 decembrie 1989

………………………………………………

„N-a fost niciodata sa nu fie cumva…”

…………………………………..

„Era la varsta la care traiesti mai mult din ce nu mananci decat din ce mananci.”

……………………..

„Un barbat care nu-ti da e ca si cum ti-ar lua.”

sursa: Ileana Vulpescu – Carnetul din port-hart

Munca profunda

concentrat

Munca profunda reprezinta abilitatea de a va concentra fara sa va lasati distrasi de sarcinile care va solicita intelectul. Va permite sa acumulati rapid informatii complexe si sa ajungeti la rezultate mai bune, intr-un timp mai scurt. Nu in ultimul rand, munca profunda va face sa deveniti mai buni in profesia voastra si va da sentimentul de implinire. Pe scurt, este un fel de superputere in economia din ce in ce mai competitiva a secolului XXI. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor si-au pierdut abilitatea de a aprofunda munca, pentru ca isi petrec timpul intr-un vartej frenetic de e-mailuri si social media, fara sa realizeze ca exista o cale mai buna de a prospera.

Mutatia spre superficialitate, suferita de cultura muncii (fie ea buna sau rea din punct de vedere filozofic), scoate la iveala o uriasa oportunitate economica si personala pentru putinii oameni care recunosc potentialul implicit in a rezista acestei tendinte si a transforma profunzimea intr-o prioritate.

Ipoteza muncii profunde – abilitatea de a indeplini o munca profunda devine din ce in ce mai rara, ajungand sa fie, simultan, din ce in ce mai valoroasa in economia noastra. Drept urmare, putinii oameni care cultiva aceasta abilitate, pe care apoi o transforma in esenta vietii lor profesionale, vor prospera.

…………..

Doi economisti de la MIT, Erik Brynjolfsson si Andrew McAfee in influenta lor carte din 2011. Race Against the Machine, demonstreaza in mod convingator ca, printre diversele forte aflate in joc, cea care ne transforma pietele de munca in moduri neasteptate este cu precadere ascensiunea tehnologiei digitale. “Ne aflam la inceputurile Marii Restructurari. Tehnologiile avanseaza galopant, dar multe dintre abilitatile si organizatiile noastre raman in urma.” Pentru multi profesionisti, aceasta defazare anunta vesti rele. Pe masura ce masinariile inteligente se imbunatatesc, iar discrepanta dintre abilitatile masinii si ale omului se reduce, angajatorii vor angaja probabil tot mai des “”noi masini” in locul unor “oameni noi”. Iar cand lucrurile nu pot fi indeplinite decat de oameni, imbunatatirile din comunicatii si tehnologia bazata  pe colaborare faciliteaza munca la distanta mai mult ca niciodata, motivand companiile sa externalizeze roluri-cheie, oferindu-le starurilor si facand ca talentele locale sa nu aiba suficiente locuri de munca.

Totusi aceasta realitate nu este in totalitate infricosatoare. Aceasta Mare Restructurare n u reduce toate slujbele, ci le divizeaza. Desi un numar tot mai mare de oameni va pierde in aceasta noua economie, in clipa in care abilitatea lor va deveni automatizabila sau externalizata cu usurinta, exista altii care nu numai ca vor supravietui, ci vor prospera – devenind mai valorosi (si, prin urmare, mai bine recompensati) decat inainte. Brynjolfsson si McAfee identifica trei grupuri care se vor situa de partea avantajoasa a acestei sciziuni, culegand o mare parte din roadele Epocii Masinilor Inteligente: profesionistii cu inalte calificari, superstarurile si patronii. Cu alte cuvinte, cei care pot lucra bine si creativ cu masini inteligente, cei care sunt cei mai buni in ceea ce fac si cei cu acces la capital.

…………….

Homo Sapiens Profundus

…………………….

Filosofii ale profunzimii:

  1. Filosofia ascetica a programarii muncii profunde –incercand sa maximizeze eforturile profunde, eliminand sau minimalizand radical obligatille superficiale. Practicantii tind sa aiba un tel profesional bine definit si extrem de valoros, pe care il urmeaza, iar succesul lor profesional provine in mare masura din indeplinirea acestui unic lucru la standarde exceptionale.
  2. Filosofia bimodala a programarii muncii profunde ( abordarea lui Jung) – iti impune sa iti imparti timpul, dedicand niste intervale clar definite preocuparilor profunde si lasand restul sa fie deschis la orice altceva. In timpul intervalelor profunde, profesionistul bimodal va actiona ascetic – urmarind sa atinga o concentrare intensa si neintrerupta. Pe durata intervalelor superficiale, concentrarea de acest tip nu este o prioritate. Aceasta divizarea a timpului intre profunzime si deschidere poate surveni la diverse niveluri. De exemplu, intr-o saptamana, ati putea dedica ultimele patru zile profunzimii, iar restul timpului sa fie deschis. Similar, in interval de un an, ati putea dedica un anotimp perioadelor de munca profunda (dupa cum procedeaza numerosi universitari pe durata verii sau in anul sabatic.

Filosofia bimodala considera ca munca profunda poate produce o productivitate extrema, insa doar daca subiectul dedica suficient de mult timp unor astfel de initiative, pentru a atinge intensitatea cognitiva maxima – starea in care survin adevaratele descoperiri. De aceea, in cadrul acestei filosofii, unitatea minima de timp pentru munca profunda tinde sa fie de cel putin o zi intreaga. A rezerva cateva ore dimineata, de pilda, este prea putin pentru a spune ca avem un segment dedicat muncii profunde, conform adeptilor acestei abordari.

In acelasi timp, filosofia bimodala este, in general, utilizata de oamenii care nu pot reusi fara a se dedica unor angajamente non-profunde. Jung, de exemplu, avea nevoie de cabinetul de consultatii pentru a-si plati facturile si de scena cafenelelor din Zurich pentru a-i stimula gandirea. Abordarea bazata pe trecerea de la un mod la altul furnizeaza o cale de a deservi cu succes ambele nevoi.

  1. Filosofia ritmica a programarii muncii profunde – sustine ca cea mai usoara cale de a incepe in mod consecvent sesiuni de munca profunda este sa le transformam intr-un simplu obicei regulat. Cu alte cuvinte, scopul este sa generati un ritm al acestei munci care elimina nevoia de a decide daca si cand veti aborda lucrurile in profunzime si de a investi energie in acest proces. Metoda lantului este un bun exemplu al filosofiei ritmice a programarii muncii profunde, deoarece combina o metoda euristica simpla de programare (a face treaba in fiecare zi) cu o modalitate usoara de a va reaminti sa o faceti:X-urile mari si rosii de pe calendar.

O alta modalitate frecventa de a implementa filosofia ritmica se poate realiza prin inlocuirea elementului vizual de sustinere din metoda lantului cu stabilirea unei anumite ore pe care o folositi in fiecare zi pentru a va dedica muncii profunde. In mare masura, la fel cum pastrarea unor indicatori vizuali ai progresului inregistrat in munca poate reduce bariera spre aprofundare, eliminarea chiar si a celor mai simple decizii de stabilire a programului, cum ar fi in ce moment al zilei sa indepliniti munca, diminueaza aceasta bariera.

  1. Filosofia jurnalistica a programarii muncii profunde – munca profunda este inserata in program oricand se poate.

……………………

Cercetarile lui Clifford Nass, regretatul profesor de comunicare de la Stanford, au dezvaluit ca, online, salturile constante ale atentiei au un efect negativ de durata asupra mintii.

        “ Asadar, avem o unitate de masura care ne permite sa-i impartim pe oameni in persoane care indeplinesc sarcini multiple tot timpul si persoane care o fac rareori, iar diferentele sunt remarcabile. Oamenii din prima categorie nu pot filtra lucrurile irelevante. Nu pot gestiona memoria de lucru. Sunt permanent distrasi. Isi activeaza parti mult mai mari din creier, care sunt irelevante pentru sarcina pe care o au de indeplinit… practic sunt niste epave la nivel mintal.

(…) Oamenii cu care vorbim continuu au afirmat: “Uite ce e, cand trebuie neaparat sa ma concentrez, inlatur orice altceva si am o precizie de laser”. Dar, din nefericire, au dezvoltat obiceiuri mintale care fac ca acest lucru sa fie imposibil. Au o slabiciune pentru lucrurile irelevante. Pur si simplu nu se pot concentra neitrerupt asupra sarcinii pe care o au de indeplinit”.

……………

In loc de pauza de la lucrurile care ne distrag, trebuie programata cate o pauza de la concentrare.

……………

Evaluati activitatile, punand o intrebare simpla dar edificatoare:

        Cat ar dura (in luni) pentru a instrui un proaspat absolvent de coelgiu, inteligent, fara nicio pregatire de specialitate in domeniul meu, sa indeplineasca acesta sarcina?

Daca absolventul nostru ipotetic are nevoie de mai multe luni pentru a indeplini o sarcina, atunci acest fapt arata ca sarcina necesita competente aprofundate. Sarcinile care va solicita competentele tind sa fie sarcini profunde si, prin urmare, pot furniza undublu beneficiu: va aduc mai multa valoare in raport cu timpul petrecut si va forteaza capacitatile, conducand la progres. Pe de alta parte, o sarcina pe care absolventul nostru ipotetic de facultate o poate prinde repede este una care nu solicita utilizarea competentelor si, in consecinta, poate fi considerata superficiala. Ce ar trebui sa faceti cu aceasta strategie? Dupa ce stiti unde se incadreaza activitatile voastre pe scala profund-superficial, canalizati-va timpul spre prima categorie.

Sursa: Cal Newport – Concentrat – cum sa prosperi prin munca profunda intr-un mediu perturbator

Calatoria inimii VI – Iubirea constienta

compassion

Tarmul indepartat al iubirii

In miscarea ei finala, iubirea constienta conduce doi iubiti dincolo de ei insisi, catre o legatura mai puternica cu viata in ansamblul ei. Intr-adevar, iubirea dintre doi oameni nu are loc sa creasca decat daca isi dezvolta orientarea mai larga, dincolo de ei. Arcul mai larg al iubirii dintre doi oameni tinde catre un sentiment de inrudire cu tot ce e viu, ceea ce Teilhard de Chardin numeste “o iubire a Universului”. Doar in acest fel poate iubirea, dupa cum scrie el, “sa se dezvolte intr-o lumina si putere fara margini”.

Astfel, calea iubirii se extinde in cercuri tot mai mari. Incepe acasa – mai intai ne gasim locul, ne imprietenim cu noi insine si descoperim bogatia intrinseca a fiintei noastre, sub toata confuzia si iluziile noastre egocentrice. Cand ajungem sa apreciem bunatatea fundamentala din noi, descoperim ca avem mai multe de oferit unui partener intim.

Mai departe, cand un barbat si o femeie se dedica cresterii constientei si spiritului fiecaruia, vor dori in mod natural sa-si impartaseasca iubirea cu altii. Noile calitati carora le dau nastere – generozitatea, curajul, compasiunea, intelepciunea – se pot extinde dincolo de cercul relatiei lor. Aceste calitati sunt “copilul spiritual” al unui cuplu – ceea ce intalnirea lor ofera lumii. Un cuplu va inflori cand viziunea si practica celor doi parteneri nu se concentreaza doar asupra relatiei lor, ci include si acest sens mai larg al comunitatii si lucrurilor pe care le ofera altora.

De aici, iubirea unui cuplu se poate extinde si mai mult, dupa cum sugereaza Teilhard. Cu cat doi oameni se iubesc mai profund si mai cu pasiune, cu atat vor fi mai preocupati de starea lumii in care traiesc. Vor simti legatura lor cu pamantul si se vor simti sa se dedice ocrotirii lumii si tuturor fiintelor care au nevoie de grija lor. Radiatia catre toata creatia este cel mai indepartat tarm al iubirii si expresia sa cea mai plenara, care fundamenteaza si imbogateste viata cuplului. Aceasta e marea iubire si marea cale, care ne conduce catre inima Universului.

Sursa: John Welwood – Calatoria inimii