Viata, viata, legata cu ata

viata

Ca sa-ti fie drag sa traiesti trebuie sa iubesti oamenii. Sa-i iubesti. Macar cativa intr-o viata.

……………

-Bîtule, ‘mneata de ce nu mergi cu noi la biserica?

-Fata bîtului, m-aude Dumnezeu si de-acasa.

……………….

-Ne-o feri bunul Dumnezeu!

-Te fereste, te fereste, pan’ te nemereste.

………

Mama, ori vorbesti din inima cu omul, ori mai bine taci.

…………..

Sa nu-ti dea Dumnezeu cate poti duce….

…………………

Sa perpetuezi omul drag in alta fiinta.

………………..

Barbatul e stalpul casei, nevasta e cheia. Cand deschizi usa cu un om strain alaturi sa nu-ti fie rusine de odai.

……………..

Dom’ Tudose era pensionar, cu o pensie de doua parale, dar buna si aia, ca i-o da nu i-o lua.

………………

Un om trebuie luat cu ale bune si cu ale rele. Ori il iei asa cum e, ori te desparti.

…………………

Intrebarile nu sunt niciodata indiscrete, ci raspunsurile.

………………………

Una din doua: ori il accepti asa cum e si nu-ti mai faci sange rau, ori rupi pisica. J

……………..

Bucuria n-are nimic violent. E o stare lina. E mai mult visare decat stare violenta, ca pasiunea. O visare care te-nvaluie din toate partile, ca o apa calda si lina. Parca ai face pluta intre cer si pamant.

…………………….

Nimeni nu e nici atat de bun, nici atat de rau pe cat pare.

………..

“dumnealui”

…..

…pentru ce l-ar fi maniat pe Dumnezeu?

Sursa: Ileana Vulpescu – Viata, viata, legata cu ata

Shantaram

shantaram

Daca soarta nu te face sa razi, atunci nu ai inteles poanta.

…………………………

Suferinta ne pune la incercare iubirea.

……………………….

Stii care-i diferenta dintre noutati si barfe, nu-i asa? Noutatile iti spun ce-au mai facut oamenii, barfa insa iti zice cat de mult le-a placut.

………………………………

In acel moment eram “cel mai periculos animal din lume”: un barbat curajos, puternic, fara niciun fel de plan.

…………………..

Mai devreme sau mai tarziu, soarta ne reuneste, pe rand, cu toti oamenii care ne arata ce am putea, dar n-ar trebui niciodata sa ajungem. Mai devreme sau mai tarziu ne intalnim cu betivul, cu risipitorul, cu tradatorul, ne-ntalnim cu gandul lipsit de-ndurare si  cu inima plina de ura. Dar soarta masluieste zarurile, desigur, pentru ca ne pomenim de obicei iubindu-i sau compatimindu-i pe toti. Si este imposibil sa dispretuiesti pe cineva de care ti-e mila sau sa te descotorosesti de cineva pe care-l iubesti.

……………………….

Dragostea este cautarea febrila a unui adevar, altul decat al tau; si odata ce ai simtit-o, cinstit si complet, iubirea este eterna. Fiecare gest de dragoste si fiecare moment in care inima s-a deschis spre celalalt fac parte din binele universal: sunt o parte din Dumnezeu, sau din ceea ce numim noi Dumnezeu, si nu pot muri niciodata.

……………………..

Dragostea nu e cu dus-intors. Dragostea, ca si respectul, nu e ceva pe care il obtii; este un lucru pe care il oferi.

Sursa: Gregory David Roberts – Shantaram

Portretul cuiva care a eliminat toate zonele eronate I

err

Sunt prea ocupati sa fie ca sa observe ce fac vecinii.

Individul complet lipsit de zone eronate pare sa fie un personaj fictiv, dar eliberarea de comportamente autodistructive nu e ceva fantezist, ci posibil cu adevarat. Iti sta la indemana sa functionezi optim, iar a fi perfect sanatos mental in momentul prezent e o optiune realista.

Oamenii fara zone eronate sunt altfel decat restul lumii. Ei pot arata ca toti ceilalti, dar au calitati speciale, care nu sunt de natura rasiala, socio-economica sau sexuala. Nu corespund perfect vreunui rol, loc de munca, model geografic, nivel educational sau financiar. Au ceva diferit, dar diferenta nu este vizibila in factorii traditionali externi, in functie de care judecam in mod obisnuit oamenii. Pot fi saraci sau bogati, barbati sau femei, negri sau albi, pot locui oriunde si face aproape orice. Compun un grup variat, dar toti impartasesc aceeasi caracteristica, lipsa zonelor eronate. Cum poti sa stii cand ai dat peste asemenea oameni? Urmareste-i atent! Asculta-i! Si iata ce vei descoperi.

In primul rand si cel mai evident, vei vedea niste oameni carora le face placere aproape totul in viata – oameni care se simt bine indiferent ce fac si care nu-si irosesc timpul vaitandu-se sau regretand ca lucrurile nu stau altfel. Viata ii entuziasmeaza si isi doresc tot ce pot obtine de la ea. Le plac picnicurile, filmele, cartile, concertele, sportul, orasele, femeile, animalele, muntii si tot restul. Iubesc viata. Cand te afli in preajma lor, vei constata ca nu se aud murmure sau gemete, nici macar oftaturi pasive. Daca ploua, le place. Daca e cald nu se plang, ci se bucura. Daca se nimeresc intr-un blocaj de circulatie, se afla la o petrecere sau sunt complet singuri, iau lucrurile asa cum sunt. Nu se prefac ca le place, ci accepta situatia cu o neobisnuita capacitate de a gasi partea ei buna. Daca ii intrebi ce le displace, vor trebui sa se gandeasca mult pana sa-ti dea un raspuns cinstit. Nu le trece prin minte sa se adaposteasca de ploaie, pentru ca ploaia li se pare frumoasa sau incitanta, o experienta care merita traita. Le place. Baltile nu ii infurie, le vad, lipaie prin ele si le accepta ca pe o parte necesara a vietii. Le plac pisicile? Da. Ursii? Da. Viermii? Da. Chiar daca nu se omoara dupa lucruri inconfortabile precum boala, seceta, tantarii sau inundatiile, nu-si irosesc niciodata clipele prezente plangandu-se  de asemenea lucruri sau dorindu-si sa nu fi existat. Daca apar situatii care se cer eradicate, le vor eradica – si asta le va face placere. Oricat ai incerca, iti va veni greu sa inventezi o activitate care sa nu le fie pe plac. Sunt oameni care iubesc cu adevarat viata, care se cufunda in ea complet, obtinand tot ce se poate obtine de la ea.

Oamenii sanatosi si impliniti nu cunosc sentimentul de vina si nici anxietatea care insotesc momentele prezente de imobilizare din cauza unor evenimente trecute. Desigur, pot recunoaste ca au gresit si isi pot promite ca vor evita un comportament care s-a dovedit contraproductiv, dar nu-si pierd timpul regretandu-si faptele sau fiind suparati pentru ca le displace un lucru pe care l-au facut mai demult. Lipsa totala a vinovatiei este marca persoanelor sanatoase. Ele nu se lamenteaza din cauza trecutului si nu incearca sa-I faca pe altii sa aleaga vinovatia, punand intrebari prostesti precum: “De ce n-ai procedat asa?” sau “Nu ti-e rusine?” Acesti oameni par sa stie ca viata traita deplin nu reprezinta nimic mai mult decat atat si ca vinovatia, in orice cantitate, nu poate modifica trecutul. Ei insisi se elibereaza cu usurinta de sentimentul vinovatiei; si, pentru ca asa e normal, nu ii imping niciodata pe altii sa aleaga vinovatia. Inteleg ca a te simti stanjenit in momentul prezent nu face decat sa accentueze imaginea negativa a propriei persoane si ca mai importante sunt lectiile trecutului, nu remuscarile provocate de el. Nu ii vei vedea niciodata manipulandu-i pe cei din jur, dar nici ei nu se vor lasa manipulati. Nu se vor infuria pe tine, ci doar te vor ignora. In loc sa se supere, iti vor intoarce spatele sau vor schimba subiectul. Strategiile care functioneaza cu rezultate atat de bune asupra majoritatii oamenilor dau gres cu acesti indivizi sanatosi. In loc sa-si impuna, lor insisi si altora, suferinta vinovatiei, ei prefera sa n-o bage in seama cand isi face aparitia.

Oamenii fara zone eronate sunt, de asemenea, oameni care nu-si fac griji. Situatiile care pe multi ii innebunesc pe ei abia daca-i ating. Nici nu-si fac planuri, nici nu le amana. Refuza sa se ingrijoreze si se lipsesc de anxietatea care insoteste grijile. De fapt nu stiu cum sa se ingrijoreze. Nu face parte din repertoriul lor. Nu sunt neaparat calmi in orice moment, dar nici dispusi sa-si petreaca momentele prezente suferind din cauza unor evenimente viitoare asupra carora n-au niciun control. Se concentreaza asupra prezentului si poseda un sistem de semnale interne ce par sa le reaminteasca incontinuu ca grija trebuie consumata in prezent.

Oamenii acestia traiesc acum, nu in trecut sau in viitor. Nu se simt amenintati de ceea ce nu cunosc si cauta experientele noi si nefamiliare. Adora ambiguitatea. Savureaza clipa, pentru ca stiu ca ea e tot ce au. Nu-si fac planuri depinzand de evenimentele viitoare pentru ca apoi sa ramana inerti, in asteptarea lor. Momentele dintre evenimente trebuie traite la fel de intens ca si cele ocupate de evenimente, iar ei au darul neobisnuit de a gasi placere in viata de zi cu zi. Nu amana, economisind pentru zile negre, si chiar daca societatea ii dezaproba, su-si fac singuri reprosuri. Acumuleaza fericirea acum si, cand soseste un alt acum, viitor, il acumuleaza si pe acela. Acesti oameni se bucura mereu – pentru ca inteleg ce prostie este sa astepti sa te bucuri. E un mod de a trai natural, asemanator cu al copiilor sau al animalelor. Se grabesc sa “apuce” implinirea in prezent, in timp ce majoritatea oamenilor isi petrec viata asteptand recompense, dar nu reusesc  sa le savureze niciodata.

Acesti oameni sanatosi sunt socant de independenti. Isi iau zborul din cuib si, chiar daca isi iubesc familia si ii sunt devotati, considera independenta superioara dependentei, indiferent de relatie. Pun pret pe viata libera de asteptari. Relatiile lor sunt bazate pe respectul reciproc fata de dreptul unui individ de a lua decizii in privinta propriei persoane. Pentru ei, iubirea nu inseamna sa-i impui fiintei iubite anumite valori. Acorda o mare importanta intimitatii, ceea ce-i poate face pe cei din jur sa se simta respinsi sau desconsiderati. Uneori le place singuratatea si vor face tot posibilul ca viata lor privata sa fie ocrotita. Nu-i vei gasi implicati in multe relatii sentimentale. Sunt selectivi in iubire, dar iubesc profund si tandru. Celor dependenti sau nesanatosi le vine greu sa-i iubeasca, pentru ca tin enorm la libertatea lor. Daca cineva are nevoie de ei, resping aceasta nevoie ca pe ceva daunator nu numai lor, ci si celuilalt. Vor ca cei dragi sa fie independenti si sa-si traiasca din plin viata. Chiar daca le place compania celorlalti, vor neaparat ca ei sa stea pe propriile picioare, fara carje sau sprijin. De aceea, cand incerci sa te sprijini de ei, constati ca dispar – mai intai emotional, apoi si fizic. Refuza sa fie dependenti – sau sa-i vada pe altii dependenti  de ei –  intr-o relatie matura. Cu copiii sunt un model de grija, dar le incurajeaza increderea in sine aproape de la bun inceput, oferindu-le multa dragoste la fiecare cotitura.

Sursa: Wayne Dyer – Zonele tale eronate

Secretul la C.G. Jung

old

Nu exista nici un mijloc mai bun care sa apere individul de riscul de a se confunda si contopi cu ceilalti decat posedarea unui secret pe care vrea sau trebuie sa-l pazeasca. Inceputurile formarii societatii lasa deja sa se iste nevoia de organizatii secrete. Acolo unde nu exista secrete de protejat din motive suficiente, se inventeaza sau se ticluiesc “secrete”, care sunt apoi “stiute” si “intelese” doar de initiatii privilegiati, ca, de exemplu, in cazul rozacrucienilor si al multor altora. Printre aceste pseudosecrete exista – in mod ironic – secrete veritabile, care nici macar nu sunt stiute de initiati, de pilda in acele societati care si-au imprumutat “secretul” mai cu seama din traditia alchimica.

Nevoia de a se inconjura de secrete este de o importanta vitala in stadiul primitiv, caci secretul comun furnizeaza cimentul necesar coeziunii grupului. In stadiul social, secretul inseamna o compensare folositoare pentru lipsa de coeziune a personalitatii individuale care, din cauza unor recaderi constante in identitatea initiala, inconstienta cu ceilalti, se tot desface. Atingerea telului, si anume a unui individ constient de specificul lui, devine astfel o munca educativa indelungata, aproape lipsita de speranta, intrucat si comunitatea unor indivizi in parte, care au avut privilegiul unei initieri, este realizata, la randul ei, tot numai printr-o identitate nestiuta, chiar daca aici este vorba de o identitate diferentiata social.

Societatea secreta este o etapa intermediara pe drumul spre individuatie: individul lasa inca pe seama unei organizatii colective efectuarea diferentierii lui de ea; deci inca nu s-a recunoscut ca de fapt este sarcina individului sa stea pe propriile sale picioare, distingandu-se de toti ceilalti. Toate identitatile colective, ca apartenenta la organizatii, profesiunile de credinta pentru cutare sau cutare “-ism” si altele asemenea stau ca o piedica in calea indeplinirii acestei sarcini. Identitatile colective sunt carje pentru paralitici, scuturi pentru fricosi, paturi pentru lenesi, crese pentru iresponsabili, dar constituie, in egala masura, si adaposturi pentru saraci si slabi, un port protector pentru naufragiati, un san al familiei pentru orfani, o tinta glorioasa, de mult ravnita, pentru ratacitori dezamagiti, o tara a fagaduintei pentru pelerini obositi, o turma si un tarc sigur pentru oi ratacite si o mama, care inseamna hrana si crestere. Ar fi, asadar, incorect sa privim etapa intermediara ca obstacol; dimpotriva, ea inseamna pentru foarte mult timp de acum incolo singura posibilitate de existenta a individului, care pare, azi mai mult ca oricand, amenintat de anonimat. Aceasta etapa intermediara este inca atat de esentiala in epoca noastra, incat e considerata de multi, cu o anumita justificare, ca tel final, in timp ce orice incercare de a sugera omului eventualitatea unui pas in plus pe drumul independentei apare drept impertinenta sau aroganta, drept fantasma sau imposibilitate.

Se poate totusi intampla ca un individ sa se vada constrans, din motive suficiente, sa efectueze pe propriile picioare drumul spre departari, intrucat in toate invelisurile, formele, adaposturile, modurile de viata, atmosferele ce i se ofera nu le gaseste pe acelea de care are el nevoie. Va merge singur si va reprezenta societatea proprie lui. El va fi propria lui multiplicitate, alcatuita din felurite pareri si tendinte. Acestea nu merg insa necesarmente in aceeasi directie. Din contra, el va fi in dubiu cu sine insusi si i se va parea foarte greu sa-si unifice propria diversitate intr-o actiune comuna. Chiar daca in exterior este aparat prin formele sociale ale etapei intermediare, asta inca nu inseamna ca poseda o protectie contra diversitatii interioare, care-l dezbina de sine insusi si-l face sa afle scapare in identitatea cu lumea din afara.

Dupa cum cel initiat in secretul societatii sale isi afla scaparea intr-o colectivitate nediferentiata, tot asa si individul are nevoie pe poteca lui singuratica de un secret care, din diferite motive, nu poate sau nu are voie sa fie divulgat. Un astfel de secret il constrange sa se izoleze in proiectul sau individual. Foarte multi indivizi nu pot suporta aceasta izolare. E vorba de nevroticii obligati sa se joace de-a v-ati ascunselea cu ceilalti ca si cu ei insisi, fara a-i putea lua nici pe unii nici pe ceilalti in serios. De regula, ei isi jertfesc telul individual nevoii lor de asimilarein colectiv, la care ii incurajeaza toate opiniile, convingerile si idealurile din jur. Impotriva acestora din urma nu exista, de altfel, nici un fel de argumente rationale. Numai un secret pe care nu-l putem trada, adica unul care ne inspira teama sau pe care nu-l putem exprima in cuvinte descriptive (si care de aceea apartine aparent categoriei “ideilor nebunesti”) poate impiedica regresul altminteri inevitabil.

Nevoia unui astfel de secret este in multe cazuri atat de stringenta, incat se produc ganduri si actiuni de care nu mai putem fi responsabili. Adesea, indaratul lor nu zac un capriciu si aroganta, ci o dira necessitas inexplicabila individului. Aceasta necesitate cruda il napadeste pe om cu o fatalitate ineluctabila si ii demonstreaza ad ocultos, poate pentru prima data in viata lui, prezenta unor factori straini mai puternici decat el in domaniul sau cel mai intim, unde se credea stapan.

(…)Nevrotic devine insa oricine incearca sa obtina ambele deodata: sa-si urmeze telul individual si sa se adapteze colectivitatii.

………………………

E important sa avem un secret si presimtirea a ceva ce nu poate fi cunoscut. Ne umple viata cu o nuanta de impersonal, cu un numinosum. Cine n-a facut niciodata experienta acestui lucru a pierdut ceva esential. Omul trebuie sa simta ca traieste intr-o lume care este misterioasa intr-o anumita privinta, sa simta ca in ea se intampla si lucruri a caror experienta o poate face, chiar daca raman inexplicabile, si nu numai acelea care se desfasoara in limitele asteptarilor. Neasteptatul si incredibilul tin de aceasta lume. Numai atunci viata este intreaga.

C. G. Jung – Amintiri. Vise. Reflectii

Realitatea fiintei

salzmann

Reactia mea ma izoleaza de impresie, precum si de realitatea pe care aceasta o reprezinta. Aceasta este bariera, zidul. Reactionand, eu inchid.

………………….

Trebuie sa stiu ca am o natura dubla, ca exista doua forte in mine: forta descendenta a manifestarii si o forta ascendenta ce se intoarce la sursa. Trebuie sa le experimentez aici, in acelasi timp pentru a ma cunoaste pe mine ca pe un intreg. Trebuie sa existe vreun motiv pentru care sunt aici, ceva care este necesar pentru o relatie intre cele doua. Aceasta este insemnatatea Prezentei mele.

……………………..

Lupta mea este un efort constant de a fi libera de aceasta minciuna si de a gasi din nou ceea ce este adevarat in centrul muncii mele. Pentru aceasta, am nevoie sa am un punct de referinta, un anumit sentiment in mine insami care este intotdeauna aici, intotdeauna acelasi – intelegerea mea faptica a ceea ce inseamna sa fii o fiinta constienta.

………………………….

Un gand care ste miscat de asociatii nu este liber.

…………….

Trebuie sa le masuram in relatie cu ceva mai inalt, care este intotdeauna la fel, adica o vedere interioara care nu se schimba niciodata. Masuram inferiorul cu o parte superioara din noi insine.

Sursa: Jeanne de Salzmann – Realitatea fiintei

Calea transformarii

calea-transformarii

Ankh – Crucea care serveste drept poarta de intrare spre cercul cosmic, permite circulatia in sufletul lumii.

……………………….

Nu te duce, ci fa sa vina.

…………………………

Focul este spiritul lumii.

…………………………

Locul sacru este un camin, un semineu. Cuvantul il aminteste pe cel latin, care desemneaza athanorul: caminus (cuptor, vatra). De remarcat ca in italiana substantivul camino (semineu, camin) este vecin cu cammino (drum, cale), dupa cum se intampla si in franceza.

Cuptorul nostru transformator este chiar viata cu toate incercarile ei. Transmutatia are loc prin incalzire, dupa cum lucrarea ermetica este o coacere.

La fel ca toate ingredientele lucrarii, si agentul transmutatiei este dat tuturor, peste tot, intotdeauna si gratuit. Si este ascuns prin chiar apropierea lui de noi. Este energia noastra vitala, forta care ne determina cursul existentei, mercurul fluid. Daca printr-un act de atentie si iubire, ii recunoastem calitatea divina, materia bruta a experientelor noastre va fi transformata in elixir, in rachiu, in alambicul care ne apartine. Sa notam ca termenul provine din alchimia araba, fiind unul din numele athanorului.

……………………….

Nu ai maestru? Apropie-te de carte ca de parintii tai.

…………………………….

Facem totul, pana la cele mai absurde lucruri, pentru a evada din propriul suflet. Ne dedam practicii yoga atenti la toate prescriptiile, urmam regimuri alimentare, invatam pe de rost teozofie, intoarcem pe toate fetele textele mistice ale intregii literaturi mondiale fiindca nu ne intelegem cu noi insine si nu avem nici cea mai mica incredere ca ar putea iesi ceva util din propriul nostru suflet … Cu cat acest ceva este mai indepartat si mai extraordinar, cu atat este mai bun. (C G Jung – Psihologie si alchimie)

…………………………………..

Coagula, solve.

………………………………………

Nu eu ma creez pe mine, ci, mai degraba, ajung la mine insumi. ( C G Jung)

……………..

Detinatorii Pietrei filozofale, in manuscrisele grecesti, sunt numiti autonomoi, care inseamna „cel care siesi isi este propria lege”.

……………………

Jung se include in catena aurea, lantul de aur despre care vorbesc vechile tratate, succesiunea de flacari care se aprind unele pe altele si care transmit, din generatie in generatie, focul viu si sacru, focul nemuritor.

………………….

Nu veti vindeca pe nimeni cu ceea ce stiti, ci cu ceea ce sunteti. (C G Jung)

…………………………

Nu se umbla cu smecherii cu zeul interior. Daca totusi ii este dispretuita vocea, se va razbuna in detrimentul celui care il poarta in el, dar si al aceluia care avea rolul de a-l ajuta sa se nasca.

……………………

Cine e Dumnezeu il vede pe Dumnezeu. Fiindca trebuie sa vad adevarata lumina asa cum este, trebuie sa fiu lumina eu insumi, sau altfel nu se poate. ( Angelus Silesius)

………………

Individuarea ii determina pe cei care o duc cu bine la capat sa-si fie lor insisi propria Biserica.

………………..

„liber intr-o necesitate plina de iubire” (Nietzsche)

Sursa: Etienne Pierrot – Calea transformarii dupa C.G. Jung si alchimie

Eu sunt acela – 4

eu-sunt

M: Numai cei ce au depasit lumea pot sa transforme lumea.

……………………

M: Lasa-ti mintea singura, asta-i tot. N-o urma. La urma urmei, nu exista o minte care sa fie distincta de gandurile care vin si se duc ascultand de propriile lor legi, si nu de ale tale. Ele te domina numai pentru ca esti interesat de ele.

……………….

M: Sa ai o atentie sustinuta in tine insuti – este de ajuns. Usa care te inchide inauntru este totodata usa care te lasa afara. „Eu sunt” este usa. Ramai langa ea pana cand se deschide. La drept vorbind, ea-i deschisa, numai ca tu nu esti acolo. Tu astepti la usi care nu exista, usi pictate, care nu se vor deschide niciodata.

……………………………………

M: Acesta este scopul yogai – sa-ti realizezi independenta. Tot ceea ce se intampla, se intampla mintii si in minte, nu sursei lui „eu sunt”. Cand ai realizat ca totul se intampla de la sine tu ramai martorul care intelege si se bucura, dar care nu-i perturbat.

……………………………

M: Mintea modeleaza limbajul si limbajul modeleaza mintea. Ambele sunt unelte; intrebuinteaza-le, dar nu le intrebuinta gresit. Cuvintele te pot duce numai pana la propria lor limita; ca sa mergi dincolo, trebuie sa le abandonezi. Ramai precum martorul tacut.

…………………………..

M: Tu nu esti al lumii, nu esti nici macar in lume. Lumea nu este, tu singur esti. Tu creezi lumea in imaginatia ta, ca pe un vis. Asa cum nu poti separa visul de tine insuti, tot asa nu poti avea o lume exterioara care sa fie independenta de tine. Tu esti independent, nu lumea. Nu te teme de o lume pe care tu insuti ai creat-o.

…………………………………..

M: Ce fel de pace este aceasta? Pacea de a avea ceea ce doresti, sau de a nu dori ceea ce nu ai?

………………………..

M: Cand realizezi ca esti mai mic decat un punct din spatiu si din timp, ceva prea mic pentru a putea fi taiat si a carui viata este prea efemera pentru a fi ucis, atunci si numai atunci piere toata frica. Cand esti mai mic decat varful acului, acul nu poate sa te strapunga – tu strapungi acul!

……………………………

M: Tu esti casatorita si mama numai cand esti in mod constient barbat-femeie. Cand nu te iei drept corpul tau, atunci viata de familie a corpului, oricat ar fi de intensa si de interesanta, este vazuta doar ca un joc pe ecranul mintii, avand drept singura realitate lumina constiintei pure.

…………………..

M: Spatiul si timpul sunt in tine, si nu tu in spatiu si timp.

……………………

M: Circumstantele si conditiile il guverneaza pe ignorant. Cel ce cunoaste realitatea nu se supune constrangerilor. Singura lege de care asculta el este legea iubirii.

………………………

M: Fii pur, fii ager, fii pregatit. Fa lucrul in care crezi si increde-te in lucrul pe care-l faci.

………………………………………..

V: Ce ramane de descoperit?

M: Universul din afara si imensitatea dinauntru asa cum sunt ele in realitate in vasta minte si in vasta inima pe care le are Dumnezeu. Sensul si scopul existentei, secretul suferintei, izbavirea vietii de ignoranta.

Sursa: Nisargadatta Maharaj – Eu sunt acela