Eu sunt acela – 3

eu-sunt

M: In lumea mea iubirea este singura lege. Eu nu cersesc iubirea, ci o daruiesc. Asa este natura mea.

…………………………

M: Tot ce poate fi pierdut nu este cu adevarat al tau, deci ceea ce nu este al tau la ce-ti poate folosi? In lumea mea nimic nu forteaza mana lucrurilor, totul se intampla de la sine.

……………………………………

M: Tu esti eu insumi.

…………………….

M: Lumea este in tine, nu tu in lume.

………………………….

M: Rupeti lantul preocuparii de sine si fiti ceea ce sunteti – inteligenta si iubire in actiune. Ingrijorarea fundamentala pentru tine insuti trebuie sa dispara.

……………….

M: Falsul are nevoie de timp. Realul este intotdeauna cu tine, nu-i nevoie sa astepti ca sa fii ceea ce esti. Numai ca nu trebuie sa-ti lasi mintea sa plece in cautare afara din tine. Atunci cand vine ceva, intreaba-te: „Am intr-adevar nevoie de lucrul asta?” si daca raspunsul este nu, atunci leapada-l pur si simplu.

……………………….

V: Prin urmare, ar trebui sa renunt la orice idee de viata activa?

M: Nicidecum. Va exista casatorie, vor exista copii, va exista castigarea banilor pentru a intretine o familie; toate astea se vor intampla in cursul firesc al evenimentelor, caci destinul trebuie sa se implineasca; tu i te vei supune fara rezistenta, facand fata sarcinilor asa cum se prezinta, atent si meticulos, atat in lucrurile mici, cat si in cele mari. Insa atitudinea ta generala va fi una de detasare afectuoasa, de enorma bunavointa fara tanjire dupa rasplata, de daruire constanta fara a cere nimic in schimb. In casnicie tu nu esti nici sotul, nici sotia – esti iubirea dintre cei doi. Tu esti claritatea si bunatatea care face ca toate lucrurile sa fie ordonate si fericite. (…) Mistica este o atitudine cat se poate de practica.

Sursa: Nisargadatta Maharaj – Eu sunt acela

Eu sunt acela – 1

eu-sunt

M: Cadem de acord ca totul este un miracol.

………………………………………….

M: Lumea mea este eu insumi. Eu sunt acasa.

……………………………………….

V: Este lumea ta la fel de plina de lucruri si de oameni asa cum este lumea mea?

M: Nu, este plina de mine insumi.

……………………………………..

M: In lumea mea nimic nu merge anapoda. (In my world nothing ever goes wrong)

………………….

V: Am ceea ce nu vreau, si vreau ceea ce nu am.

M: De ce nu inversezi: sa vrei ceea ce ai si sa nu-ti pese de ceea ce nu ai?

…………………………………..

M: (Pentru pace) Detaseaza-te de tot ce iti face mintea nelinistita. Renunta la tot ce ii tulbura pacea. Daca vrei pace, merit-o. (…) O merita numai cei care n-o tulbura. Cauta sa ai o minte clara si o inima curata.

……………………………………………….

M: Lumea nu-i decat o reflectare a inchipuirii mele. Orice vreau sa vad, eu pot sa vad.

……………………

M: In loc sa vezi lucrurile asa cum ti le inchipui, invata sa le vezi asa cum sunt. Cand vei putea vedea totul asa cum este, vei vedea de asemenea asa cum esti.

………………………..

M: Mintea se ingrijeste de corp asa cum trebuie. Nu este nevoie sa intervin. Ceea ce trebuie facut se face, in modul natural si normal.

…………………………………………

M: Cand realizezi ca persoana nu–i decat o umbra a realitatii, dar nu realitatea insasi, incetezi sa te agiti si sa te ingrijorezi. Accepta sa fii calauzit din interior, iar viata devine o calatorie in necunoscut.

……………………………..

M: Toate divizarile sunt iluzorii. Tu poti cunoaste numai falsul. Adevarul trebuie sa FII tu insuti.

……………………………..

V: Amintirea minunatelor mele experiente ma urmareste. Le vreau inapoi.

M: Tocmai pentru ca le vrei inapoi, nu le poti avea. Starea de tanjire dupa ceva blocheaza orice experienta mai profunda. Nimic de valoare nu i se poate intampla unei minti care stie cu exactitate ce vrea. Caci nimic din ceea ce mintea poate sa vizualizeze si sa vrea nu este de mare valoare.

………………………………………….

M: Viata este iubire si iubirea este viata. Ce altceva mentine corpul in armonie, daca nu iubirea? Ce altceva este dorinta, daca nu iubirea de sine? Ce altceva este frica, daca nu imboldul de a proteja? Si ce altceva este cunoasterea, daca nu iubirea de adevar? Mijloacele si formele pot fi gresite, insa motivul din spate este intotdeauna iubirea – iubirea fata de mine si de al meu. Eul si ceea ce este al meu pot fi mici sau pot exploda si imbratisa universul, insa iubirea ramane.

Sursa: Nisargadatta Maharaj – Eu sunt acela

Ca sa te salvezi, citesti

 

tunel

Ca sa te salvezi, citesti. Te lasi prada gesturilor meticuloase presupuse de lectura – o strategie defensiva previzibila, insa pur si simplu geniala. Ca sa te salvezi, citesti. Panaceul perfect. Pentru ca – cred ca asta e valabil pentru toata lumea – a citi inseamna sa-ti fixezi un punct de reper in asa fel incat sa nu fii nevoit sa-ti ridici privirea spre confuzia care domneste in lumea reala, sa-ti tii ochii pironiti asupra randurilor din fata ta ca sa scapi astfel de tot si de toate – cuvinte care, unul cate unul, aduna toate zgomotele din jur intr-o albie opaca, facandu-le sa se scurga apoi in forme speciale, pe care noi le-am denumit carti. Cea mai rafinata si, totodata lasa, actiune de retragere. Dulce. Cum ar putea cineva sa inteleaga aceasta dulceata daca nu si-a concentrat niciodata propria viata, intreaga viata, in primul rand de pe prima pagina a unei carti? Singura si cea mai dulce tainita a tuturor fricilor unui om? O carte care incepe.

Paola Calvetti – Libraria iubirii

tunel1

Casa

20160828_124820

Este o poveste persana cu un intelept care ajunge la poarta raiului si bate. Dinauntru se aude vocea lui Dumnezeu care intreaba “Cine e acolo?” la care inteleptul raspunde “Sunt eu”. “In aceasta Casa”, raspunde vocea, “nu exista loc pentru tine si mine”. Atunci inteleptul pleca si petrecu multi ani in meditatie profunda reflectand asupra acestui raspuns. Cand se intoarse a doua oara, vocea ii puse aceeasi intrebare si inteleptul raspunse tot “Sunt eu”. Usa ramase inchisa. Dupa alti cativa ani, el se intoarse pentru a treia oara si dupa ce ciocani, vocea intreba din nou “Cine-i acolo?”. Si inteleptul striga “Esti tu!”. Atunci usa se deschise.

Sursa: Alan Watts – Intelepciunea nesigurantei

Fantana din suflet

“(…) Tocmai dumneavoastra insa nu ati pus nici o intrebare! O intrebare a dumneavoastra! Eu de aceea mai raman aici, la Aiud, in dormitorul ala, sa aud intrebarea pe care si-o va pune Petre Tutea! Nici nu ma intereseaza raspunsul, ci numai intrebarea! L-am adus si pe Nicusor! Sa-i dictati si el sa scrie citet tot ce veti spune! Tot ce nu ne-ati spus inca! Sa stim bine ca n-am stat degeaba departe de cei dragi atat amar de ani! Sa avem ce le arata atunci, la-ntors acasa! Nu rana din picior, ci fantana din suflet! Sa avem cu ce le umple si lor sufletele! Hai, haideti, domnule profesor! (…).”

Sursa: Ion Coja – Salonul de reanimare

Ce ramane nespus

wheel

Exista o poveste taoista:

Asezat la biroul sau, ducele Huan citea odata o carte. Langa el, rotarul P’yen facea o roata. Lasandu-si uneltele deoparte, P’yen a urcat treptele care duceau la biroul ducelui si i-a spus:

-Indraznesc sa o intreb pe Inaltimea Voastra ce cuvinte citeste.

-Cuvinte ale Inteleptilor, i-a raspuns ducele.

-Mai traiesc acesti Intelepti? A intrebat P’yen.

-Nu, au murit, i-a raspuns ducele.

-Atunci, a spus P’yen, inseamna ca ceea ce citeste Inaltimea Voastra sunt doar sedimentele si ramasitele acelor oameni din vechime.

-Ce stii tu, un biet rotar, despre cartea pe care o citesc eu? s-a enervat ducele. Explica-te, sau unde iti sta capul iti vor sta si picioarele.

Era foarte manios. Ce tupeu: un biet rotar sa isi deranjeze stapanul spunandu-i: “Ceea ce citeste Inaltimea Voastra sunt doar sedimentele si ramasitele acelor oameni din vechime”.

Rotarul i-a raspuns:

-Slujitorul Inaltimii Voastre priveste lucrurile din perspectiva artei sale. Atunci cand confectionez o roata si procedez cu blandete, munca este destul de placuta, dar rezultatul final nu este foarte trainic. Daca actionez prea violent, fortez lucrurile si spitele nu vor intra in lacasul lor. In schimb, daca miscarile mainii mele nu sunt nici foarte blande, nici prea violente, realizez perfect ceea ce mi-am propus. Din pacate, nu pot explica acest lucru in cuvinte.

Nici prea bland, nici prea violent – ci la mijloc, intr-o maniera echilibrata…

Rotarul i-a spus ducelui ca nu poate explica in cuvinte cum poate atinge aceasta stare de echilibru intre efort si lipsa de efort, intre actiune si non-actiune. Exista un secret, dar acesta nu poate fi descris in cuvinte. Rotarul il cuonstea, dar nu il putea descrie. Nu i-l putea transmite nici macar propriului sau fiu, care urma sa-i mosteneasca mestesugul. Pur si simplu, secretul nu poate fi predat sau invatat. Invatarea si predarea sunt modalitati exterioare de transmitere a cunoasterii. Acest secret tine insa de o cunoastere interioara. Asa se face ca rotarul a ajuns la 70 de ani, dar continua totusi sa construiasca roti. Ce mai puteau transmite atunci inteleptii care au trait in vechime si care erau morti de mult? De fapt, ceea ce citea ducele erau doar sedimentele si ramasitele lor…

“Daca eu sunt in viata si cunosc secretul, dar nu-l pot transmite nici macar fiului meu, pe care il iubesc; daca sunt nevoit sa muncesc inca, desi am 70 de ani, daca nu ma pot pensiona, cum ar putea acesti intelepti morti sa va transmita ceea ce nu poate fi decat experimentat? Secretul nu poate fi transmis nici macar atunci cand inteleptii sunt in viata, daramite daca acestia au murit de secole? Nu faceti decat sa va pierdeti timpul, domnule. Toate acestea sunt prostii!”

In mod evident, batranul era un taoist. Taoistii au o sumedenie de parabole minunate, la fel ca aceasta: un om obisnuit, sarac, un rotar, o persoana pe care nu o cunoaste nimeni – are o viziune superioara asupra vietii. Intregul mesaj taoist se refera la experienta. Poti pune oricate intrebari, poti gasi raspunsul la ele, dar acesta nu te va ajuta cu nimic. Ca sa cunosti gustul, trebuie sa mananci; ca sa cunosti iubirea, trebuie sa iubesti. Acest gen de cunoastere nu  poate fi transmis. De aceea, “este mai bine sa ramai linistit”, dupa cum spunea Lieh Tse, decat sa cauti raspunsul.