Category Archives: Dezvoltare personala

Cum sa ajuti un alcoolic

Punct ochit, punct lovit, Pera…

“Suma viciilor ramane constanta, daca gaura din suflet ramane constanta”.

Partea 1

Partea a 2-a

Partea a 3-a

Advertisements

Spirit cu iubire

Femeia este din ce in ce mai constienta ca doar iubirea singura o poate implini, tot asa cum barbatul incepe sa discearna ca doar spiritul ii poate insufla un sens superior vietii sale. Asadar, fundamental, amandoi cauta o relatie psihica unul cu celalalt, pentru ca iubirea are nevoie de spirit, si spiritul de iubire, pentru implinirea lor.

The woman is increasingly aware that love alone can give her full stature, just as the man begins to discern that spirit alone can endow his life with it’s highest meaning. Fundamentally, therefore, both seek a psychic relation one to the other, because love needs the spirit, and the spirit love, for their fulfillment.
C. G. Jung.

Omor din compasiune

Am dat peste o latura mai intunecata a budismului si mi s-a parut corect sa o evidentiez aici pentru a avea o perspectiva mai echilibrata. Credeam ca budismul zen este singurul fara prozelitism si cruciade. Se pare ca nu-i chiar asa… Si nu numai asta….

Preceptul budist al nonviolentei  i-a inspirat pe cei din tarile asiatice ce traiau sub influenta lui, astfel incat „de-a lungul marsului sau pasnic de 2500 de ani, nicio picatura de sange nu s-a varsat in numele lui Buddha”, dupa cum scrie Narada, un distins calugar si invatat srilankez.

Dar o privire fugara aruncata la stirile din tarile budiste pune la indoiala aceasta imagine pasnica. Sa incepem cu Sri Lanka. In 2013, grupuri de calugari organizau marsuri impotriva minoritatii musulmane; incepand din 1983, multi calugari budisti se implicasera in campanii militare impotriva unei factiuni separatiste din nordul statului Sri Lanka. In prima jumatate a secolului al XX-lea, calugarii s-au unit si au condus lupta pentru dobandirea independentei impotriva britanicilor. Cu doua mii de ani in urma, regele Duttagamani a purtat un razboi pentru restabilirea budismului in tara, „in care a folosit drept stindard o relicva a lui Buddha”. In mai 2013, la o mie de mile de Sri Lanka, in Birmania, gloate de budisti au ucis musulmani si au incendiat moschei; unui calugar birmanez, intemnitat pentru incitare la ura religioasa, ii place sa-si zica „Bin Laden din Birmania”.

In scurt timp am constatat ca aceste evenimente nu sunt exceptii de la regula. Desi le predica nonviolenta adeptilor sai, Buddha nu a incercat sa-i convinga pe regi sa adopte o pozitie pasnica. El a separat in mod clar apele neingaduindu-le fostilor soldati sa devina calugari si interzicandu-le adeptilor sai sa le predice soldatilor – violenta era inteleasa ca parte a vietii si n-a existat vreo incercare de eradicare a acesteia din lume. Efortul consta in incercarea de a o tine sub control la calugarii budisti. Dar nici acest lucru nu a reusit pe deplin. Asa cum crestinismul si-a dezvoltat teoria „razboiului drept” – potrivit careia, dupa cum afirma Sfantul Augustin, razboiul putea fi un instrument de justitie divina impotriva rautatii – budismul a ajuns sa-si elaboreze propria teorie a uciderii din compasiune. Un text scris in secolul al IV-lea, intitulat „Discurs despre etapele practicii yoga”, sustine ca, in anumite imprejurari, chiar si unei persoane iluminate ii este ingaduit sa ucida din compasiune.

„Daca un bodisattva intalneste o persoana haina care e pe cale sa ucida mai multi oameni…isi spune: Daca ucigand acest bandit ajung in iad, ce conteaza? Trebuie sa nu-l las pe el sa ajunga in iad! Atunci bodisattva…il ucide, simtind atat oroarea crimei, cat si compasiune pentru acea persoana. Procedand astfel, nu comite niciun pacat; in schimb, va fi binecuvantat”.

Buddha insusi a povestit ca, intr-o viata anterioara, omorase din compasiune.

…………..

In personalitatea psihopatului, exista un fel de indiferenta sau amoralitate legata de ucidere. Desi, la suprafata, aceasta pare sa fie exact opusul a ceea ce practica budista cauta sa realizeze, ceva similar cu aceasta indiferenta emotionala apare in unele texte budiste. Una dintre invataturile esentiale ale budismului este cea a vacuitatii: eul este in ultima instanta ireal, asa incat bodhisattva care ucide cunoscand pe deplin vacuitatea eului nu ucide pe nimeni; atat eul ucigasului, cat si eul celui ucis nu sunt cu nimic mai mult decat o iluzie.

In Nirvana sutra gasim povestea unui print care isi ucide tatal, pe rege, ca sa se poata urca pe tronul acestuia. Impovarat de remuscari, se duce la Buddha sa-i ceara sfatul. Buddha il determina sa inteleaga ca nu este responsabil de ucidere din doua motive. Mai intai, regele a fost ucis drept consecinta a karmei sale, intr-o viata anterioara ucisese un om sfant. In al doilea rand, si cel mai important, Buddha afirma irealitatea uciderii:

– Marite rege, e ca ecoul unei voci in vaile muntilor. Ignorantul crede ca este o voce reala, dar inteleptul stie ca nu e. Uciderea este la fel. Prostul crede ca e reala, dar Buddha stie ca nu este.

Un alt text budist (Jueguan lun) reflecta ideea vacuitatii uciderii; daca o comiti ca si cum ar fi fost un act spontan al naturii, atunci nu esti responsabil de ea.

„Focul din tufisuri arde muntele; uraganul frange copacii; o stanca prabusita omoara animalele salbatice; paraiele din munti ineaca insectele. Daca un om poate sa-si faca mintea asemenea [acestor forte], atunci, cand intalneste un alt om, il poate ucide fara probleme.”

Aceasta idee este confirmata de diferite alte texte. Daca te afli intr-o stare a mintii altruista si detasata, poti sa faci orice, chiar „sa te bucuri de cele cinci placeri senzuale cu libertate fara limite” (dupa cum explica Upalipariprccha), intrucat actiunile tale nu vor avea consecinte karmice negative. Cu alte cuvinte, acei bodhisattva nu sunt responsabili moral pentru actiunile lor deoarece actioneaza fara sa fie interesati personal. Al cincilea Dalai Lama a folosit acest argument ca sa justifice violenta regelui mongol Gushri Khan, care, in anii 1630 si 1640 a unificat prin mijloace violente o mare portiune a Tibetului si i-a convertit pe localnici la budism. Al cincilea Dalai Lama glorifica aceste fapte deoarece  regele mongol era o emanatie „a lui Vajrapani, bodhisattva reprezentand puterea yoghina perfecta”, care a realizat vacuitatea si „va radia 100 de raze de lumina in zece directii”.

Ideea potrivit careia budismul, spre deosebire de alte religii, nu i-a fortat pe oameni sa se converteasca, dar „a pacificat” noile tinuturi in care s-a raspandit este de asemenea un mit. Asa cum crestinii si musulmanii au transformat templele pagane in biserici si moschei si au respins ideile animiste ca fiind eretice, ceva similar s-a intamplat si cu budismul. Practicile samanice au fost interzise in Mongolia inca din secolul al XVI-lea, figurinele spirituale au fost arse si inlocuite cu imagini budiste ale acelui Mahakala cu sase brate. Cei care au continuat sa practice riturile samanice au fost supusi la pedepse brutale sau au fost executati. Aceste acte erau justificate datorita statutului spiritual al conducatorilor, care erau recunoscuti ca Buddha vii, avand o virtute si o intelepciune desavarsita si fiind inzestrati cu o compasiune nepartinitoare. Legile mongole reglementau privilegiile clerului budist si pedepsirea oricarui atac asupra manastirilor in functie de clasa sociala a faptasului: daca era nobil, pedeapsa era exilul, daca era om de rand, crestea probabilitatea sa fie pedepsit cu moartea.

Dupa cum sugereaza Bernard Faure, profesor la Universitatea Columbia, convertirea fortata era uneori vizibila in mod brutal in imagistica religioasa. In cazul Tibetului, exista mitul potrivit caruia primul sau rege budist a reusit sa supuna diavolita care stapanea tinutul tintuind-o in cuie la sol. Cel mai sfant dintre locurile budismului tibetan, templul Jokhang din Lhasa, este cunoscut in mod simbolic drept cuiul care a fost infipt in vaginul diavolitei. „Imagistica violului”, scrie Faure, „cu greu ar putea fi mai explicita”.

Demonizarea, dezumanizarea si discriminarea sociala a rivalilor pare sa fie la fel de raspandita in budism ca in alte credinte. Intr-un text sacru folosit adesea de actualul Dalai Lama (Kalachacra-tantra), batalia finala a lumii va avea loc intre budisti si eretici; ereticii sunt identificati ca musulmani.

In Thailanda, budismul a trebuit sa gestioneze alte clase de inamici. In 1976, un calugar de frunte a declarat intr-un interviu ca „uciderea comunistilor nu este un pacat”. Iata care erau motivele lui:

„Mai intai, uciderea comunistilor nu este cu adevarat ucidere; in al doilea rand, se sacrifica binele mai mic pentru binele mai mare; in al treilea rand, intentia nu este de a ucide, ci de a proteja tara; in al patrulea rand, Buddha a ingaduit uciderile”.

Si a ajuns la urmatoarea concluzie: „Intentia noastra nu este sa ucidem fiinte omenesti, ci sa ucidem monstri. Aceasta este datoria tuturor thailandezilor”.

Aceasta declaratie iesita din comun nu a  aparut din senin. In Thailanda, ca si in alte tari asiatice, statul isi protejeaza religia budista, iar calugarii budisti protejeaza statul thailandez. Templele thailandeze sunt folosite ca baze militare, iar unii soldati sunt hirotoniti calugari, fiind cunoscuti drept „calugari militari”, si una dintre principalele lor indatoriri este sa protejeze, folosind la nevoie si violenta, templele budiste.

Toate acestea erau lucruri noi pentru mine. Citisem carti despre spiritualitatea orientala si meditatie inca din adolescenta, dar nu intalnisem niciodata nici cea mai indepartata sugestie ca budismul este similar altor religii cand trebuia justificata folosirea mijloacelor violente. Daca si calugarii budisti, si invatatorii iluminati pot fi violenti fata de altii, de ce ar fi diferiti practicantii occidentali ai meditatiei? Ajungeam la concluzia ca meditatia e doar un proces: poate sa ascuta atentia, sa linisteasca gandurile si anxietatea, sa  creasca emotiile pozitive fata de noi insine si fata de altii si, in extremis, poate sa duca la o modificare profunda a identitatii noastre – un fel de anihilare extatica a egoului. Dar cu un tip gresit de motivatie si fara reguli etice clare, chiar acel altruism spiritual poate sluji tot felul de scopuri malefice. Asta s-a intamplat cu budismul japonez nu cu mult timp in urma.

Sursa: Miguel Farias, Catherine Wikholm – Pilula Buddha

Mananca & Alearga

20180620_111847

Motto: Fii in forma! Munceste din greu! Distreaza-te!

……………

Durerea doare, nimic mai mult.

…………….

“Cu cat stii mai mult, cu atat ai nevoie de mai putin.” Yvon Chouinard

…………..

Ritm optim de alergare de 85-90 de pasi/minut,

………………..

Pasi mai mici, aterizarea sa nu fie pe calcai.

……………..

“Nu munci pentru a dobandi libertatea, ci permite-i muncii sa fie libertatea insasi.” Dogen Roshi

Sursa: Scott Jurek – Mananca&Alearga

Quiet – puterea introvertitilor intr-o lume asurzitoare

20180616_213035

Te-ai putea intreba cum un individ atat de introvertit precum profesorul Little reuseste sa vorbeasca in public atat de eficient. Raspunsul, spune el, e simplu si are legatura cu noul domeniu din psihologie pe care l-a creat aproape de unul singur, numit Teoria trasaturilor libere. Little este de parere ca trasaturile stabile si cele libere pot coexista. Conform teoriei mentionate, ne nastem si suntem inzestrati cultural cu anumite trasaturi de personalitate – introversiunea, de exemplu -, dar putem actiiona si altfel decat suntem, de fapt, in beneficiul „proiectelor personale esentiale”.

Altfel spus, introvertitii sunt capabili sa se comporte ca extravertitii de dragul activitatii pe care o considera importanta, al oamenilor la care tin sau al altor lucruri pe care le considera importante. Teoria trasaturilor libere explica de ce un introvertit ii poate organiza sotiei lui extravertite o petrecere-surpriza sau de ce se poate alatura asociatiei parintilor de la scoala fiicei sale. Ea explica de ce e posibil ca un om de stiinta extravertit sa se poarte rezervat in laboratorul sau, ca o persoana agreabila sa faca pe incapatanata in cadrul unei negocieri de afaceri sau ca un unchi artagos sa se comporte iubitor cu nepoata sa cand o scoate la o inghetata. Asa cum sugereaza aceste exemple, Teoria trasaturilor libere se aplica in contexte diferite, dar este mai ales relevanta pentru introvertitii care traiesc sub umbrela Idealului de Extravertire.

Conform lui Little, vietile noastre se imbunatatesc spectaculos cand suntem implicati in proiecte personale esentiale pe care le consideram semnificative, usor de gestionat si mai putin stresante, pentru care avem si sustinerea celorlalti. Cand cineva ne intreaba „Ce mai faci?”, putem da un raspuns evaziv dar adevaratul nostru raspuns este in functie de cat de bine ne merg proiectele personale esentiale.

De aceea profesorul Little, care este introvertitul perfect, tine discursuri cu atata pasiune. Asemenea unui Socrate modern, el isi iubeste mult studentii; sa le deschida mintea si sa contribuie la binele lor sunt doua dintre proiectele sale personale esentiale. Cand Little primea in audienta la Harvard, studentii faceau coada pe coridor, de parca le-ar fi dat bilete gratuite la un concert rock. Timp de mai bine de 20 de ani, studentii sai il rugau sa le scrie sute de scrisori de recomandare pe an. „Brian Little este cel mai implicat, mai amuzant si mai afectuos profesor pe care l-am cunoscut vreodata”, scria despre el un student. „Nici nu stiu de unde sa incep cu nenumaratele feluri  in care mi-a influentat in mod pozitiv viata.” Prin urmare, pentru Brian Little, efortul suplimentar pe care il cere extinderea limitelor sale naturale este justificat prin fructificarea proiectului sau personal: trezirea tuturor acelor minti.

La prima vedere, Teoria trasaturilor libere pare sa se opuna unei parti din mostenirea noastra culturala, parte draga inimii noastre. Sfatul des citat al lui Shakespeare, „Lupta sa fii tu insuti”, tinteste pana departe, in ADN-ul nostru filosofic. Multora dintre noi nu ne place ideea de a deveni un personaj fals, indiferent pentru cat de mult sau de putin timp. Si daca actionam altfel decat suntem, convingandu-ne ca pseudoeul nostru este real, se poate in cele din urma sa ne epuizam, fara ca macar sa stim de ce. Geniul teoriei lui Little consta in felul curat in care rezolva acest disconfort. Da, doar pretindem ca suntem extravertiti si, da, o asemenea lipsa de autenticitate poate fi ambigua din punct de vedere moral (ca sa nu mai spunem obositoare), dar daca este in serviciul iubirii sau al vocatiei profesionale, atunci facem exact asa cum ne sfatuia Shakespeare.

………….

Dar, chiar daca iti atingi limitele pentru un proiect persoal esential, nu vei vrea sa fii prea mult sau pentru prea mult timp altfel decat esti. Iti amintesti de acele drumuri la toaleta pe care le facea profesorul Little intre discursuri? Aceste momente de retragere ne spun ca, in mod paradoxal, cea mai buna modalitate de a intra in pielea personajului este de a ramane tu insuti pe cat posibil – incepand prin a-ti crea in viata cotidiana cat de multe „nise de refacere” poti.

„Nise de refacere” este termenul profesorului Little pentru spatiul unde te duci pentru a redeveni tu insuti.

……………..

Tuturor ne-ar fi mai bine daca, inainte de a accepta un job nou, am evalua prezenta sau absenta niselor de refacere cu aceeasi grija cu care discutam despre politica de concedii sau asigurarile de sanatate. Introvertitii ar trebui sa-si puna intrebarea: acest job mi-ar permite sa acord timp unor activitati specifice mie, cum ar fi: cititul, conceperea de noi strategii, scrierea si documentarea? Voi avea un spatiu personal sau voi fi supus solicitarilor constante ale unui birou de tip open space? Daca jobul nu-mi ofera suficiente nise de refacere, voi avea destul timp liber seara si in weekenduri pentru a mi le acorda?

…………….

Poti ajunge acolo unde sa-ti transformi zilele de munca intr-o imensa nisa de refacere.

…………………..

Profesorul Little sustine, cu mare ardoare, ca fiecare dintre noi sa incheie un „Acord al trasaturilor libere”. Aceasta este ultima parte a Teoriei trasaturilor libere. Acordul recunoaste ca fiecare dintre noi va actiona altfel decat este in anumite momente – fiind asa cum este in restul timpului.

Sursa: Susan Cain – Quiet, puterea introvertitilor intr-o lume asurzitoare

Calea barbatului superior 4

Leacul pentru lipsa scopului tau in viata si pentru confuzia pe care probabil o traiesti este sa fii provocat sa traiesti la limita ta, deoarece ai pierdut capacitatea de a trai acolo singur.

Cele doua modalitati de a te duce la limita fortei tale masculine sunt austeritatea si provocarea. Austeritatea inseamna sa elimini confortul din viata ta, cu toate tabieturile si comoditatile care ti-au invadat traiul si te-au facut sa-ti pierzi vigilenta si luciditatea in aceasta stare de semi-vegetare. Indeparteaza tot ce iti atenueaza capacitatea de a fi constient si de a trai la limita. Gata. Fara ziare sau reviste. Fara televizor. Fara bomboane, prajituri sau dulciuri. Fara sex. Fara imbratisari. Fara sa citesti nimic in timp ce mananci sau stai pe toaleta. Redu timpul de munca la un minimum necesar. Fara filme. Fara conversatii sterile care nu sunt despre adevar, iubire sau divinitate. Fara petreceri.

Daca urmezi aceasta disciplina cateva saptamani, precum si orice alte discipline care te pot stimula sa traiesti la limita, atunci viata ta va fi curatata de zaturile constiintei tale adormite. Si te vei trezi. Va trebui insa sa infrunti cu hotarare si curaj disconfortul si insatisfactia de baza care este structura ascunsa a vietii. Vei fi insa viu si vei accepta provocarea de a-ti trai adevarul, in loc sa te ascunzi de el. Suferinta pura poate fi adeseori maestrul pentru o evolutie masculina. Inainte, concentrandu-ti toata atentia in munca, televizor, sex si lectura, nu exista nici un stimul care sa aduca la suprafata suferinta, pentru ca sa incepi sa descoperi adevarul celui care sufera. Si astfel sursa adevarului din tine ramanea pentru tine ascunsa.

Viata ta devine structurata in intregime de mijloacele tale tale preferate de evitare a suferintei pe care rareori iti permiti si vrei sa o simti. Si cand atingi suprafata suferintei, poate sub forma plictiselii, iei repede o revista sau telecomanda.

In schimb, cand ajungi la limita de suportabilitate a suferintei, acolo, in acel prezent, simte-ti cu toata fiinta suferinta, odihneste-te in ea, imbratiseaz-o, fa dragoste cu ea. Simte-ti suferinta atat de adanc si de amanuntit incat sa vrei sa o penetrezi pana la identificare pentru a-i intelege baza inspaimantatoare. Daca vei reflecta mai profund, vei descoperi ca aproape tot ce faci, faci pentru ca ti-e frica sa mori. Si totusi tocmai asta faci: incepi sa mori, putin cate putin, evident inconstient, din clipa in care te nasti. Poti sa participi la aceasta sarbatoare perpetua a mortii, fiind cat mai viu, cat mai atent si lucid, ancorat in clipa prezenta care inseamna numai viata constienta sau poti sa fi un mort care crede ca traieste uitandu-se la meci si band bere. Eliminand plasa de siguranta a confortului din viata ta, ai ocazia sa cazi liber in acest moment dintre nastere si moarte, chiar prin spatiul reprezentat de fricile tale de suferinta si moarte, in sursa infinita a darurilor tale care este constiinta trezita a Sinelui tau.

Cealalta metoda pentru redescoperirea esentei tale masculine este provocarea. Formele mai superficiale ale provocarii includ activitati precum alpinismul, sporturi de competitie, sporturi extreme, tabere de instructie. Aceste forme de provocare fizica insufletesc instantaneu simtul masculin al scopului si al directiei, atat la barbati, cat si la femei. Formele mai profunde derprovocare presupun oferirea directa a darului tau in moduri care au fost blocate de frica ta. Daca ti-a fost intotdeauna teama sa vorbesti in public, poti accepta provocarea de a vorbi in public o data pe saptamana timp de trei luni. Daca ratezi si lipsesti de la o intalnire intr-o saptamana, in saptamana urmatoare trebuie sa tii trei discursuri. Daca ai vrut intotdeauna sa scrii un roman, dar n-ai reusit niciodata sa termini unul, le spui prietenilor tai ca vei termina un capitol pe saptamana sau luna in urmatorul an. De fiecare data cand nu iti indeplinesti obiectivul saptamanal, le datorezi prietenilor tai 100 de dolari. Daca nu iti indeplinesti obiectivul anual, le datorezi 1000 de dolari. Ideea este ca trebuie sa existe o consecinta a faptului ca nu te tii de promisune. Foloseste frica si provocarea ca sa transcenzi frica si sa atingi succesul si realizarea. Evident ca poti sa gasesti situatii care genereaza consecinte si mai puternince si stimulatoare care te vor face sa traiesti din nou la limita pentru ca mai apoi sa ti-o poti depasi.

Trebuie sa infiltrezi consecintele prin tot restul vietii tale, daca nu vrei sa te agati de plasa de siguranta a placerilor superficiale. Cele mai puternice forme de realiniere masculina implica atat austeritatea, cat si provocarea. Du-te in mijlocul padurii, singur, numai cu strictul necesar pentru supravietuire. Nimic de citit, nimic de facut. Posteste si nu dormi cat mai mult timp posibil. Provoaca-ti atentia cu ceva practici, cum ar fi incantatiile sau miscarea rituala, pentru ca atentia ta sa nu devieze sau s-o ia razna. Deschide-te si asteapta. Nu iti acoperi suferinta. Nu renunta inainte de a cadea prin deschizatura fricii tale si de a iesi la suprafata cu o viziune noua, despre adevarata ta misiune, forma unica a sacrificiului tau viu. Accepta sa ramai intr-o deplina retragere si izolare si sa meditezi sau sa te rogi continuu. Acest fel de izolare si provocare este o forma extrema si puternica de cautare a unei viziuni masculine, dar exista forme mai obisnuite care sunt si ele utile in viata de zi cu zi. Petrece catva timp in fiecare zi in singuratate, fara distractii. Ramai singur in camera ta 30 minute. Poti sa incepi si cu mai putin. Stai linistit pe scaun sau chiar jos cu picioarele incrucisate sau cum iti este mai bine, fara sa te foiesti, fara sa schimbi canalele de la televizor, fara sa rasfoiesti reviste, fara muzica, fara bere sau alune. Foar fii, exact asa cum esti, fara a incerca sa schimbi ceva. Constientizeaza tot ceea ce simti si esti. Tine pasul cu suferinta ta, pana ce cazi prin ea si intuiesti sursa nesfarsita a adevarului fiintei tale, a vietii tale.

Sursa: David Deida – Calea barbatului superior

Calea barbatului superior 3

Nu forta femeia sa ia decizii

Un barbat renunta la responsabilitate daca se asteapta ca iubita lui sa ia intotdeauna deciziile singura si apoi sa fie raspunzatoare de rezultate. Aceasta atitudine reprezinta o nemanifestare a darului masculinitatii. O pune pe femeie in situatia de a-si spori propria masculinitate. E bine ca unele femei sa invete sa isi creeze capacitatea masculina de a lua o decizie si de a o respecta. Dar daca un barbat renunta la responsabilitatea lui de a oferi iubitei sale darul claritatii si hotararii masculine, atunci ea va deveni permanent incisiva, stangace si neincrezatoare in iubirea lui. Va inceta sa se abandoneze in iubire impreuna cu el, va inceta sa aiba incredere in capacitatea lui masculina si, in schimb, va deveni ea barbatul.

Iubita ta iti cere parerea, iar tu spui „Orice vrei sa faci, eu n-am nimic impotriva.” Aceasta e afirmatia unui prieten, nu a unui iuibit. Ca prieten, vreti sa va tratati corect si sa va lasati spatiu si independenta. Ca iubiti, tu si iubita ta sunteti mai mult decat prieteni. Jucati dinamica intreaga a polaritatii masculine si feminine. Nu ti-ar placea ca iubita ta sa fie o zeita si sa iti ofere darurile ei feminine? Pentru a le trezi, trebuie sa ii oferi darurile tale masculine. Unul dintre cele mai valoroase daruri masculine este capacitatea de a vedea toate optiunile si de a lua o decizie pe baza acestei viziuni de ansamblu a tuturor rezultatelor potentiale. (…)

Daca refuzi sa iti oferi darul masculin spunand lucruri de genul „Nu prea-mi pasa. Tu hotarasti”, atunci ea va trebui sa invete sa se bazeze pe propria ei capacitate masculina. Cu alte cuvinte, va incepe sa se increada in latura ei masculina mai mult decat in a ta. Atunci vei observa ca are din ce in ce mai putina incredere in tine pe toata linia. Va refuza sa iti cedeze chiar si sexual, pentru ca nu a putut sa se relaxeze si sa se increada in tine toata ziua; nu i-ai oferit claritatea si perspectiva ta masculina, prin urmare trebuie sa fie ea barbatul si sa si le ofere singura.

Ca exercitiu, ajut-o intotdeauna pe iubita ta sa ia decizii dandu-i parerea ta si spunandu-i care sunt alegerile tale, in acelasi timp aratandu-i ca o iubesti indiferent de decizia pe care o ia. De multe ori intuitia feminina va fi o baza mult mai buna pentru o decizie decat analiza ta masculina. Incurajeaz-o sa intuiasca situatia si sa aiba incredere in sentimentele ei. Dar de dragul polaritatii si al fericirii in intimitate, spune-i intotdeauna ce ai face tu si de ce, chiar daca esti de parere ca ar trebui sa hotarasca singura.

……………..

Femeia pare uneori ca vrea sa fie cel mai important lucru din viata iubitului ei. Totusi, daca este cel mai important lucru, atunci simte ca iubitul ei a facut din ea prioritatea numarul unu si nu e in totalitate devotat sau orientat spre dezvoltarea si slujirea divina. Va simti ca iubitul ei depinde de ea ca sa fie fericit si asta o va face sa se simta sufocata de nevoile si de caracterul lui agatator. O femeie vrea cu adevarat ca iubitul ei sa fie devotat in totalitate scopului sau cel mai inalt – si totodata sa o iubeasca intru totul. Desi nu ar recunoaste niciodata, vrea sa simta ca iubitul ei ar fi dispus sa sacrifice relatia lor de dragul scopului sau cel mai inalt.

…………………..

O femeie trebuie sa poata avea incredere ca preiei controlul daca ea isi relaxeaza latura masculina. Acest lucru e adevarat din punct de vedere financiar, sexual, emotional si spiritual. Barbatul nu trebuie sa faca toata treaba, dar trebuie sa fie capabil sa conduca, daca iubita lui vrea sa se relaxeze in feminitatea ei fara teama.

Sursa: David Deida – Calea barbatului superior