Scoala Zeilor III

intelege

Odata, il intrebasem ce voia sa spuna prin sintagma „oameni obisnuiti” sau oameni orizontali, cum deseori ii numea.

„Ei sunt barbatii si femeile care invata, predau, muncesc…care au copii, ii educa…proiecteaza si construiesc drumuri si zgarie-nori, scriu carti, ridica biserici, au datorii private si roluri publice, chiar la cel mai inalt nivel”, a fost raspunsul Lui, de neuitat. „Si toate astea, sub hipnoza.”

„Ei bajbaie, cufundati intr-un somn adanc, permanent inchisi intr-o bula de evitare si nefericire.”

………….

De vreme ce ai vazut „jocul”, nu mai poti face parte din el.

………….

Iubirea nu este dependenta…

A iubi si a fi liber este acelasi lucru.

………………….

Iluzia cea mai grandioasa a omenirii este ideea ca au un viitor. Practic, omul obisnuit nu are viitor. Dincolo de aparente, el isi intalneste doar trecutul. Evenimente, intalniri si circumstante se repeta permanent in viata lui. Ele sunt doar in aparenta diferite, in fapt sunt intotdeauna la fel.

………………….

Ceea ce omul vede in jurul lui…realitatea din afara lui este trecutul. Ceea ce tu numesti prezent este, practic, o transmisie intarziata. Ceea ce omul numeste viitor este trecutul lui vazut din spate.

……………..

Lumea este astfel pentru ca tu esti astfel.

…………

Frica si iubirea nu sunt antinomice.

Frica este iubire degradata, iubirea este teama sublimata.

……….

Orice efort intentional, chiar si cel mai neinsemnat, menit sa altereze o actiune repetitiva, o reactie mecanica sau sa opuna rezistenta unui obicei, este o victorie asupra monotoniei noastre, o incursiune in tiparele recurente ale vietii noastre. Invingerea propriului sine.

………

Numai individul este inzestrat cu vointa, vointa lui conduce lumea. Atunci cand vointa lipseste, lumea preia automat controlul. Sa te eliberezi inseamna sa te eliberezi de lume.

………………

Numai un om intreg poate fi liber. Atunci cand este divizat in interior, omul nu poate decat sa depinda.

………….

Cei ce iubesc ceea ce fac nu sunt dependenti. Cei ce iubesc, nu au timp de vandut. Numai cei ce nu iubesc pot fi recrutati si platiti. Cel ce iubeste este nepretuit.

…………..

Printre marile iluzii ale celor ce muncesc se numara si aceea ca primesc o retributie. De fapt, ceea ce este considerat a fi rasplata, plata sau salariu reprezinta doar o compensatie partiala si modesta pentru pagubele induse de conditia de dependenta.

………………

Numai cel ce iubeste se bucura de libertate si numai cel ce este liber se bucura de iubire. Libertatea si iubirea reprezinta doua fete ale aceleiasi realitati.

…………….

Ca sa dai trebuie sa ai si ca sa ai trebuie sa fii.

………………

Raul de azi reprezinta binele de ieri, care nu a fost inca depasit.

…………………

Cu cat esti mai mult, cu atat ai mai mult. Economia unui om corespunde perfect nivelului lui de integritate.

………………

Datorita uitarii ne pierdem identitatea si devenim o parte din gloata, din multime.

………..

Vei recunoaste in fiecare din ei un fragment din tine.

…………….

Cand doi oameni se intalnesc, in mod inevitabil unul contine si celalalt este continut. Sa contii o persoana inseamna sa fii responsabil de intreaga ei lume, roluri, viata, precum si de vietile celor care depind de ea. Inseamna sa cunosti solutia la orice problema a ei si raspunsul la orice intrebare.

Daca nu reusesti, va trebui sa aluneci pe potecile obisnuite: ale timpului si experientei. Se vor scurge anni, inainte ca sansa pe care nu ai stiut s-o fructifici la acea intrevedere sa se arate din nou, pentru ca tu sa patrunzi in zonele superioare ale fiintei, spre intelegere si integritate; in orice caz, va trebui sa repeti acea proba, daca esti destul de norocos sa ai parte de o a doua sansa.

…………….

Sa „contii” un om nu inseamna sa-l incluzi in propriile tale responsabilitati, ci sa-l alegi. Intrevederea cu un om cu o responsabilitate superioara, atrage intotdeauna dupa sine o graba, un salt cuantic spre unitatea fiintei, chiar daca nu suntem constienti de aceasta.

Este o binecuvantare sa intalnesti un om care te „contine”. Acela care mai urca o treapta si trece dincolo nu-l abandoneaza pe celalalt destinului sau. Dimpotriva, devine responsabil de el. Stie ca propria lui evolutie atrage evolutia celuilalt. Avansarea unui om, vindecarea unei singure celule, grabeste progresul intregii umanitati.

Gandeste-te cat de mult studiu si cat de multe sanse iti pot oferi ceilalti, pentru ca tu sa-ti dai seama ca nu exista limite in calea succesului, pentru ca adevarata victorie este castigarea sinelui, prin armonizarea opozitiilor dinauntrul nostru, chiar incepand din acest moment.

…………………

Trasatura distinctiva a omului nou este constientizarea iluziei opozitiilor. Lucrurile pe care vechea omenire le considera opozante sunt, de fapt, cele doua fete ale aceleiasi realitati, asemenea celor doua capete a unei baghete… Binele si raul, adevaratul si falsul, frumosul si uratul nu sunt forme opuse ale existentei, ci treptele, nivelurile realului… in umbra adversitatilor aparente, se ascunde o forta armonioasa, care poate sa le impleteasca si sa le indrepte spre un nivel superior.

Pentru ei, realitatea nu mai pare ambigua, definita iluzoriu de polaritate si opozitii, ci stratificata, construita pe niveluri. Datorita noului simt, universul nu mai este impartit in contraste, ci pe straturi ale realitatii. Ceva nu este adevarat sau fals, ci in acelasi timp si adevarat, si fals, nici adevarat, nici fals, nici neadevarat, nici nefals…

sursa: Stefano Elio D’Anna – Scoala zeilor

Advertisements

Scoala Zeilor II

adversarul

Adversarul

Nimeni pe pamant nu te poate iubi mai mult decat Adversarul.

………………………………

Adversarul este cel mai de nadejde aliat al tau: un instrument prin care te modelezi, te desavarsesti si te reunesti cu tine insuti; cheia unica de acces, care-ti permite sa patrunzi pe nivelurile superioare ale Fiintei.

……………

Adversarul, fie ca este om sau eveniment, are sarcina neplacuta de a dezvalui orice vid, orice deficienta, slabiciune sau teama pe care o porti inauntru, de a denunta fara retinere lipsa ta de pregatire, pacatele, carentele, greselile si limitele pe care ti le-ai impus. Odata ce ai recunoscut Adversarul in interiorul tau, el va disparea din exterior.

…………………

Profesorii pe care i-am urat cel mai tare sunt aceia care ne-au daruit cel mai mult.

………………………..

In momentul de fata, invata sa privesti Adversarul ca pe cel mai apropiat aliat al tau… si doreste-ti sa fie tot mai puternic si mai brutal. Cu cat este mai inalt gradul nostru de responsabilitate, cu atat mai neindurator va fi atacul Adversarului. Incearca sa privesti situatia din aceasta perspectiva. Odata cu trecerea timpului, aceasta noua perspectiva iti va rasturna viata si va crea lumea dupa care ai tanjit mereu.

……………………

Ceea ce aparent ti se opune este doar un semnal, o sageata luminoasa care iti arata cauza reala a tuturor necazurilor si problemelor tale. Tu esti Adversarul! Daca ai fi capabil sa intelegi toate acestea, „jocul” ar fi revelat si ar disparea, iar Adversarul si-ar pierde conturul, cruzimea aparenta si puterea. In realitate, Adversarul apare in viata ta pentru a-ti arata tot ce ar trebui sa schimbi in interior, tot ce nu vrei sa vezi, sa atingi sau sa simti in tine insuti.

……………………..

Amploarea Fiintei este cea care stabileste limita maxima la care omul poate aspira in Viata, culmea tuturor dorintelor lui; in acelasi timp tot ea este limita a tot ce poate el detine si primi.

………………….

Adversarul este cea mai precisa masura a amplorii gandurilor si sentimentelor noastre. De aceea el nu este niciodata mai puternic decat noi.

…………………

Crede pentru a vedea este legea Creatorului.

………………

Pretutindeni unde se intalnesc,

Pentru cativa ani sau doar pentru cateva ceasuri,

Oamenii se asaza pe treptele unei piramide invizibile,

Dupa un ordin matematic si implicit,

Ca insiruirea planetelor, in care conteaza stralucirea,

Orbitele, greutatea si distanta fata de soare.

Ele sunt treptele si nivelurile Fiintei.

Este o lege universal valabila.

………………………..

Nivelul fiintei noastre creeaza viata pe care o traim, si nu invers.

sursa: Elio D’Anna – Scoala zeilor

Scoala Zeilor I

scoala-zeilor-stefano-elio-d-anna

Putem vedea doar ceea ce suntem.

……………………..

Pe oricine intalnesti, orice vezi este intotdeauna trecutul. Chiar daca apare in fata ta acum, ceea ce vezi si atingi este doar materializarea starilor tale interioare.

………………..

Lumea este trecutul.

……………..

Nimiceste-ti convingerile, iar lumea, intocmai ca o umbra, te va urma. Realitatea va lua forma unei noi viziuni.

……………..

Intr-o zi iti vei da seama ca nu mai este nimic de adaugat…ci nenumarate lucruri de eliminat…ca sa cunosti.

……………

Sa nu permiti niciunui eveniment sau stari sa-ti produca rani interioare sau sa-ti intunece Fiinta.

…………………….

Cu cat esti mai mult, cu atat cunosti mai mult.

…………………..

Biserica Catolica – cea mai mare multinationala de pe planeta.

……………………………..

Trupul este spirit incarnat. Daca spiritul este nemuritor, asa este si trupul.

………………………..

Se depun toate eforturile pentru eliberarea mintii de credinta ca moartea este inevitabila si invincibila. Totul face parte dintr-o strategie a purificarii, menita sa infranga dorinta misterioasa de a muri, care apare sub diverse forme inauntrul omului obisnuit si se impregneaza in psihicul acestuia, pana cand devine o a doua natura si o parte inevitabila din viata lui.

………………..

Raul este in slujba binelui. Intodeauna!

……………………..

Istoria personala a unui om este alcatuita din evenimente, pe plan orizontal si din stari, pe plan vertical.

………………

Hrana, somnul, sexul, boala, batranetea si moartea sunt obiceiuri mentale rele. Omul este dator sa le inlature. Trupul este campul de lupta. Fiecare gest de refuz al mancarii, fiecare clipa de nesomn, toate vor fi considerate drept o victorie asupra mortii…. moartea fizica este imorala, nefireasca, inutila.

…………….

Mananca mai putin si Viseaza mai mult.

Dormi mai putin si Respira mai mult.

Mori mai putin si traieste pentru totdeauna.

……………

Visibilea ex Invisibilibus

  • Vizibilul izvoraste din invizibil.

…………………………

Constientizeaza ca lumea este in tine si nu invers. Ceea ce se afla in lume sau ii apartine ei nu poate nici sa te ajute, nici sa te salveze.

………………….

Orice vezi si atingi reprezinta lumina solidificata.

……………

Hrana inseamna moarte. Mananca o singura data pe zi si fii cumpatat.

sursa: Stefano Elio D’Anna – Scoala zeilor

G.Funakoshi – Karate-Do

gichin-funakoshi-karate-do

Dupa opinia mea, exista trei genuri de afectiuni care lovesc fiinta omeneasca: tipul de boala care cauzeaza febra, functionarea defectuoasa a sistemului gastro-intestinal si leziunile fizice. Aproape invariabil, pricina unei maladii are originile intr-un stil de viata nesanatos, in neregularitatea obiceiurilor si in proasta circulatie. Daca un om cu temperatura practica exercitii de karate pana cand incepe sa siroiasca de sudoare, curand va constata ca temperatura i-a coborat la normal si ca boala s-a vindecat. Daca un om cu tulburari gastrice face acelasi lucru, sangele sau va circula mai liber, usurandu-i suferinta. Ranile fizice sunt, desigur, cu totul altceva, dar multe dintre ele pot fi de asemenea evitate de catre un om bine antrenat, care exercita o ingrijire si precautie corespunzatoare. Karate-do nu e numai un sport care ne invata cum sa lovim cu mainile si picioarele; este si o metoda de aparare contra bolilor si afectiunilor fizice.

………………

Am accentuat intotdeauna, in lectiile mele, ideea ca arta karate este defensiva si nu trebuie sa serveasca niciodata unor scopuri ofensive. “Aveti grija,” am scris eu intr-una din primele mele carti, “ce cuvinte vorbiti, caci daca sunteti laudarosi, va veti face foarte multi dusmani. Sa nu uitati niciodata vechea zicala care spune ca un vant puternic poate frange un copac solid, dar salcia se pleaca si vantul trece printre ramurile ei. Marile virtuti ale artei karate sunt prudenta si umilinta.”

…………….

Unii entuziasti tineri ai artei karate cred ca aceasta nu se poate invata decat in dojo, de la instructori, dar oamenii de acest gen nu sunt decat niste simpli tehnicieni, nu adevarati karateka. O zicatoare buddhista spune ca “un dojo se poate gasi oriunde” si oricine doreste sa urmeze calea artei karate trebuie sa o tina minte. Karate-do nu consta numai in dobandirea unor anumite aptitudini defensive, ci si in stapanirea artei de a fi un membru al societatii bun si cinstit.

…………….

Reguli a caror respectare stricta este absolut esentiala pentru orice om dornic sa inteleaga natura artei:

  1. La antrenament, trebuie sa fii cat se poate de serios. Cand spun aceasta, nu inteleg ca ar trebui sa fii rezonabil de constiincios, sau moderat de onest. Vreau sa spun ca trebuie sa ai permanent adversarul prezent in minte, indiferent daca stai jos, in picioare, mergi sau ridici bratele. Daca in lupta aplici o lovitura de karate, nu trebuie sa ai nici cea mai mica indoiala ca acea unica lovitura decide totul. Daca faci o greseala, tu vei fi cel care cade. Intotdeaua trebuie sa fii pregatit pentru o atare eventualitate.

Te poti antrena mult, mult timp, dar daca nu faci decat sa-ti misti mainile si picioarele si sa sari in sus si-n jos ca o marioneta, invatarea artei karate nu difera prea mult de invatarea dansului. Nu vei fi ajuns niciodata la esenta chestiunii; nu vei fi reusit sa percepi chintesenta Karate-do. Prin urmare, a fi cat se poate de serios nu e numai o cerinta esentiala a discipolului Karate-do; este la fel de esentiala in viata cotidiana a oricui, caci viata insasi e o lupta pentru supravietuire. Orice om atat de delasator incat presupune ca dupa un esec i se va mai ivi o noua ocazie rareori va atinge succesul in viata.

  1. Antreneaza-ti atat inima cat si sufletul, fara a-ti face griji cu teoria. Foarte des, cate un om caruia ii lipseste acea calitate esentiala a maximei seriozitati se va refugia in teorie. (…)

Adevarata practica nu se face cu cuvintele, ci cu tot trupul. Altii au stapanit kata pe care o practici tu acum. Atunci, de ce nu reusesti? E ceva in neregula cu tine? Acestea sunt intrebarile pe care trebuie sa ti le pui; apoi, trebuie sa te antrenezi pana cazi de pe picioare de oboseala; dupa care, curand, trebuie sa continui, folosind acelasi regim strict. Ceea ce ai fost invatat ascultand cuvintele altora vei uita foarte repede; ceea ce ai invatat tu insuti, folosindu-ti tot trupul, iti va ramane pentru tot restul vietii.

Karate-do consta intr-un mare numar de kata, tehnici si aptitudini de baza pe care nici o fiinta omeneasca nu e capabila sa le asimileze intr-o perioada scurta de timp. Mai mult, daca nu intelegi sensul fiecarei tehnici si kata, niciodata nu-ti vei putea aminti, oricat de mult ai exersa, toate aptitudinile si tehnicile felurite. Toate sunt corelate, iardaca nu reusesti s-o intelegi complet pe fiecare, in cele din urma vei esua.

Dar, odata ce ai reusit sa stapanesti complet o tehnica, iti vei da seama de stransa ei relatie cu celelalte. Cu alte cuvinte, vei ajunge sa intelegi ca toate cele peste douazeci de kata pot fi distilate in doar cateva, fundamentale. Daca, asadar, devii stapan pe o kata, curand vei dobandi intelegerea tuturor celorlalte, doar privindu-le executate sau invatandu-le intr-o perioada de instruire.

  1. Evita infumurarea si dogmatismul. Un om care se lauda cu glas bubuitor sau umbla tantos pe strada ca si cum ar fi numai a lui, nu va dobandi niciodata adevaratul respect, chiar daca poate fi efectiv foarte capabil in karate sau intr-o alta arta martiala. Si este si mai absurd sa auzi marirea de sine a unuia lipsit de orice talent. In karate, de obicei incepatorul este acela care nu poate rezista ispitei de a se lauda sau fuduli; facand aceasta, nu se dezonoreaza numai pe sine, ci si arta pe care si-a ales-o.
  2. Incearca sa te vezi pe tine insuti asa cum esti cu adevarat si incearca sa preiei ceea ce este meritoriu in munca altora. In calitate de karateka, ii vei privi, desigur, si pe altii practicand. Cand ii urmaresti si vezi puncte puternice in performantele altora, incearca sa le incorporezi in propria ta tehnica. In acelasi timp, daca elevul pe care-l privesti pare sa nu-si dea toata silinta, intreaba-te daca nu cumva si tu iti pierzi sarguinta in practica. Fiecare dintre noi are partile lui bune sau rele; inteleptul cauta sa emuleze binele pe care-l vede la altii si sa evite raul.
  3. Respecta regulile etice in viata cotidiana, fie publica, fie particulara. Acesta e un principiu care se cere respectat cu cea mai mare strictete.(…)

Cand un om intreprinde o actiune, se roaga cu fervoare sa o duca la bun sfarsit. Mai mult, stie ca are nevoie de ajutorul celorlalti; succesul nu se poate atinge de unul singur. In karate-Do, daruindu-le altora ajutorul si acceptandu-l de la ei, omul dobandeste capacitatea de a eleva arta la nivelul unei credinte in cadrul careia isi perfectioneaza atat trupul, cat si sufletul, astfel ajungand in cele din urma sa recunoasca adevaratul inteles al artei Karate-Do. (…)

In masura in care Karate-Do tinteste perfectiunea mintii ca si a trupului, nu trebuie sa se asocieze niciodata cu ea expresii care exalta numai calitatile fizice. Dupa cum cu multa temeinicie spunea un sfant buddhist, Nichiren, toti cei care studiaza Sutrele trebuie sa le citeasca nu numai cu ochii din cap, ci si cu cei ai sufletului. Acesta este sfatul perfect pe care un elev in Karate-Do nu trebuie sa-l uite niciodata.

……………

Sursa: Gichin Funakoshi – Karate-Do, calea mea in viata

Oul

 the egg

Erai pe drum spre casă când ai murit.

Ai avut un accident de maşină. N-a fost cine ştie ce, dar a fost fatal. Aveai o soţie şi doi copii. Ai murit fără dureri.. Doctorii au încercat din răsputeri să te salveze, dar fără succes. Corpul ţi-a fost pur şi simplu fărâmiţat; mai bine că ai murit, crede-mă.

Şi după ce ai murit, m-ai întâlnit pe mine.

 

“Ce…s-a întâmplat?” ai întrebat. “Unde sunt?”

“Ai murit,” ţi-am răspuns fără ocolişuri. N-avea rost să te iau cu binişorul.

“Era….un camion…şi am început să derapez…..”

“Mm…da,” am zis.

“Am…..am murit?”

“Da. Dar nu fii supărat. Toată lumea moare.” am răspuns.

 

Te-ai uitat prin-prejur. Nu era absolut nimic. Numai tu şi cu mine.

“Ce este asta?” ai întrebat. “Asta-i viaţa de după moarte?”

“Da şi nu, ” am răspuns.

“Cine eşti tu, Dumnezeu?” ai întrebat.

“Da, eu sunt Dumnezeu.” am răspuns.

“Copiii mei….şi soţia mea……” ai început să zici.

“Ce-i cu ei?”

“Or să fie în regulă?”

“Hai c-am văzut-o şi pe asta,” am zis. “Tu tocmai ai murit şi te interesează de familia ta. Nemaipomenit.”

 

Te-ai uitat la mine cu fascinaţie. Nu mă vedeai ca pe Dumnezeu. Mă vedeai ca pe un om sau femeie oarecare. Poate cu un pic de autoritate. Mă vedeai mai mult ca pe o profesoară de gramatică, decât ca pe Cel Atotputernic.

 

“Nu te-ngrijora,” ţi-am zis. “Se vor descurca. Copiii îşi vor aduce aminte numai de momentele bune petrecute cu tine. Soţia ta va plânge cu lacrimi, dar sufleteşte va fi eliberată. Ca să fiu cinstit, căsătoria voastră nu mergea chiar aşa de bine. Ca o consolare, să ştii că soţia ta se va simţi vinovată de faptul că se va crede eliberată.”

“Aha,” ai zis. “Şi…ce se-ntâmplă acuma? Mă duc în Ceruri, sau în Iad, sau ce….?”

“Niciuna,” ţi-am răspuns. “Vei fi re-încarnat.”

“Aha, aveau dreptate Indienii.” ai zis.

“Toate religiile au dreptate, în felul lor,” am zis. “Hai cu mine.”

“Unde mergem?” ai întrebat în timp ce mergeam împreună prin vid.

“Nicăieri,” ţi-am răspuns. “Dar este plăcut să vorbeşti în timp ce mergi.”

 

“Şi atunci care este sensul?” ai întrebat. “Când mă re-nasc, am să uit totul, nu-i aşa? Ca un bebeluş. Toate experienţele şi tot ce am făcut în viaţa aceasta nu vor conta.”

“Nu-i chiar aşa.” am zis. “Ai înlăuntrul tău toate cunoştinţele şi toate experienţele din vieţile tale anterioare. Doar că nu-ţi aduci aminte de ele chiar acuma.”

M-am oprit din mers, şi mi-am pus mâinile pe umerii tăi. “Nici nu-ţi imaginezi cât de frumos şi magnific si gigantic este sufletul tău. Mintea umană poate să conţină doar o bucaţică mică din ceea ce eşti tu cu adevărat. E ca şi cum ţi-ai băga un deget intr-un pahar cu apă, ca să vezi dacă apa este caldă sau rece. Pui o bucăţică din tine în container, şi când o iei înapoi ai acumulat toate experienţele pe care le-a avut acel container.”

“Ai fost în omul acesta pentru 48 de ani, aşa că n-ai avut timp să descoperi toată conştiinţa ta imensă. Dacă mai stăm mult pe aici, ai să-ţi aduci aminte despre tot. Dar n-are rost să facem asta între două vieţi.”

“Şi atunci, câte vieţi am trăit?”

“Ah… multe, nenumărat de multe. Şi multe diferite vieţi.” am răspuns. “Acuma te trimit să fii o ţărăncuţă Chineză in anul 540.”

“Stai aşa…ce zici….?” ai început să te bâlbâi. “Mă trimiţi înapoi în timp?”

“Ai ghicit. Timpul există numai la tine în univers. La mine lucrurile sunt diferite.”

“Da …de unde eşti tu?” ai întrebat.

“A, bineînţeles că sunt şi eu de undeva.” am răspuns. “De undeva din altă parte. Şi mai sunt o grămadă ca mine. Sânt sigur că ai vrea să afli totul, dar sincer îţi spun că n-ai să înţelegi.”
“Ah…,” ai zis un pic amărât. “Ia stai aşa. Dacă mă re-încarnez în alt timp, aş putea să interacţionez cu mine însumi de atunci.”

“Bineânţeles. Aşa se întâmplă mereu. Şi amândouă vieţile tale sunt conştiente doar de ele însele; nici nu-şi dau seama una de alta, sau ce se întâmplă.”
“Şi atunci care-i rostul lor?”

“Serios?” te-am întrebat. “Chiar serios, mă întrebi care-i rostul vieţii? Nu este cam banală întrebarea?”

“Nu, nu, este o întrebare foarte serioasă pentru mine,” ai persistat.

M-am uitat în ochii tăi şi ţi-am zis: “Rostul vieţii, şi motivul pentru care am făcut acest univers, este ca tu să te maturizezi.”
“Cum adică, omenirea? Vrei ca omenirea să se maturizeze?”

“Nu, ci doar tu. Am făcut acest univers întreg doar pentru tine. Cu fiecare viaţă pe care o trăieşti, creşti şi te maturizezi şi devii o inteligenţă mai mare.”

“Doar eu singur? Şi ce se întâmplă cu restul omenirii?”

“Nu există restul omenirii.” ţi-am răspuns. “În acest univers nu suntem decât noi doi, tu şi cu mine.”
Te-ai uitat la mine cu privirea pierdută. “Dar restul oamenilor de pe pamânt….”
“Toţi sunt tu. Diferite re-încarnări ale tale.”
“Stai un pic. Eu sunt toţi oamenii !?”

“Acum ai înţeles!” am zis, şi te-am bătut uşor pe umăr.

“Eu sunt fiecare fiinţă umană care a trăit?”

“Sau care va trăi, Da.”

“Eu sunt Abraham Lincoln?”

“Eşti în acelaşi timp şi Ceauşescu,” am adăugat.

“Eu sunt Hitler?” ai întrebat îngrozit.

“Şi eşti şi milioanele de persoane pe care el le-a omorât.”
“Eu sunt Isus?”

“Da, si eşti şi toţi cei care l-au urmat.”

Ai amuţit.

 

“De câteori ai asuprit pe cineva, te-ai asuprit pe tine însuţi.” ti-am spus. “De câteori ai avut milă de cineva, ai avut milă de tine însuţi. Orice fericire sau supărare, pe care orice om a avut-o, ori o va avea, vor fi experienţele tale.”

Ai stat şi te-ai gândit lung.

“Da de ce?” ai întrebat. “De ce faci toate acestea?”

“Pentru că într-o zi, vei fi ca şi mine. Căci asta eşti. Eşti ca şi mine. Eşti copilul meu.”

“Ce..!?” ai zis fără credinţă. “Vrei să spui că eu sunt un dumnezeu?”
“Nu, nu încă. Eşti încă mic, şi eşti încă în creştere. Dar după ce ai trăit toate vieţile omeneşti din toate timpurile posibile, înseamnă că ai crescut de ajuns ca să te naşti în lumea mea.”

“Deci tot acest univers, este…..” ai zis.

“Doar un ou.” am răspuns.

“Hai că-i timpul să te trimit în viaţa următoare.”

 

Şi te-am trimis.

…………………..

The Egg

By: Andy Weir

Translation: Anton Robert

Source

On Being Awake in a Sleeping World

Image may contain: sky, cloud, mountain, outdoor, nature and water

When you’re awake, you’re no longer numb.

You can no longer turn away from Truth.

You can no longer comfort yourself with the old fairy tales, stories of good and evil, positive thinking.

The light of awareness cannot be switched off. You can’t hide from yourself now. There’s nowhere to hide.

You live life in the raw. And you feel more than ever, not less. Your bandwidth is infinite. From the deepest despair to the most ecstatic joy, it all passes through. But the difference is, now, you are not at war with it all. You allow all feelings to surge through. You don’t judge them or try to get rid of them. You are their mother, their sanctuary. You don’t blame anyone else anymore.

You no longer have a fixed identity. You don’t know who you are anymore, from the perspective of the mind. And yet, you know who you are more deeply than ever. You are alive. You are life itself, inseparable from the stars, the moon, the flowers and trees.

It is dizzying, sometimes, this freedom. Like being born again in every moment. Like dying every day to the old hopes.

Reality is groundless, you see, dripping with uncertainty. You live at the point of total insecurity, nothing to hold onto, no concept to bring comfort to a weary mind. And yet, you feel the deepest kind of security of all, a security deep within your bones, the security of Being itself. You know that your experience is always trustable, even if it hurts like hell.

You won’t call yourself an ‘awakened person’, you won’t think of yourself as better or worse than anyone, you won’t lie to yourself about having the answers.

You won’t make a big fuss about yourself at all, for the self is the biggest illusion.

It’s simple, being so fully awake, because it is the effortless embrace of the present moment. But it’s not easy at all, because your old reality has shattered into a billion pieces, and the old protection has gone, and you are a vessel for all the joy and the pain of the world, and you can’t kid yourself that you’re in control any longer. It’s not easy, to be so open to life. It’s not easy, to see all the pain of the world. It’s not easy, to sometimes feel like you’re a stranger in a strange land, knowing yourself as Love more clearly than ever, yet seeing others around you forgetting so much.

It’s not easy, no longer fitting into the systems that promised so much happiness and delivered so little.

And yet, this is the price you pay for absolute freedom. One cannot be fully awake without fully dying to the dreams of yesterday. One cannot live without leaving the known.

Those of you who are walking this exhilarating and terrifying path, I bow to your courage.

Sursa – Jeff Foster (www.lifewithoutacentre.com)

Gratie si Forta

wilber

Iluminarea sau eliberarea pune capat suferintei. Gautama Buddha, de exemplu, a afirmat ca el i-a invatat pe altii doar doua lucruri: ce provoaca suferinta si cum sa-i puna capat. Suferinta e cauzata de perceptiile si dorintele sinelui separat, iar ceea ce ii pune capat este calea meditatiei care transcende sinele si dorintele. Suferinta este inerenta “nodului” sau „contractiei” cunoscute ca sine, si singurul mod de a pune capat suferintei este de a pune capat sinelui insusi. Nu inseamna ca dupa iluminare sau dupa practica spirituala, in general, nu vei mai simti durere, chin sau frica. Le simti. Este vorba pur si simplu de faptul ca ele nu iti mai ameninta existenta si, prin urmare, inceteaza sa mai fie problematice. Nu te mai identifici cu ele, nu le mai dramatizezi, nu le mai energizezi, nu mai esti amenintat de ele. Pe de o parte, nu mai exista nici un sine fragmentat care sa ameninte, si pe de alta parte, marele Sine nu poate fi amenintat deoarece, el fiind Totul, nu exista nimic in afara lui care i-ar putea face rau. In inima apare o relaxare, o deconectare profunda. Individul isi da seama ca, indiferent cat de multa suferinta poate sa apara, ea nu-i va afecta in mod fundamental Fiinta reala. Suferinta vine si pleaca, dar persoana poseda acum „pacea care depaseste intelegerea”. Inteleptul simte suferinta, dar nu il mai doare. Deoarece inteleptul e constient de suferinta, el este motivat de compasiune, de dorinta de a-i ajuta pe toti cei care sufera si cred ca suferinta e reala.

…………………..

Exercitiul Martorului

Am un corp, dar nu sunt corpul meu. Pot sa-mi vad si sa-mi simt corpul, iar ceea ce poate fi vazut si simtit nu este adevarata Entitate care Vede. Corpul meu poate fi obosit sau activ, bolnav sau sanatos, greu sau usor, nelinistit sau calm, dar nu are nimic de-a face cu sinele interior, Martorul. Am un corp, dar nu sunt corpul meu.

Am dorinte, dar nu sunt dorintele mele. Pot sa-mi cunosc dorintele, iar ceea ce poate fi cunoscut nu este adevarata Entitate care Cunoaste. Dorintele vin si pleaca, trec prin constiinta mea, dar ele nu imi afecteaza sinele interior, Martorul. Am dorinte, dar nu sunt dorintele mele.

Am emotii, dar nu sunt emotiile mele. Pot sa-mi simt si sa-mi inteleg emotiile, iar ceea ce poate fi simtit si inteles nu este adevarata Entitate care Simte. Emotiile trec prin mine, dar ele nu-mi afecteaza sinele interior, Martorul. Am emotii, dar nu sunt emotiile mele.

Am ganduri, dar nu sunt gandurile mele. Pot sa-mi vad si sa-mi cunosc gandurile, iar ceea ce poate fi cunoscut nu este adevarata Entitate care Cunoaste. Gandurile vin si pleaca, dar ele nu-mi afecteaza sinele interior, Martorul. Am ganduri, dar nu sunt gandurile mele.

Sunt ceea ce ramane, un centru pur al constiintei, un Martor nemiscat al tuturor acestor ganduri, emotii, sentimente, senzatii.

…………….

Misticismul real presupune in primul rand sa descoperi lumina de dincolo de forma, si apoi sa descoperi absenta formei dincolo de lumina.

 

Sursa: Ken Wilber – Gratie si Forta