Portretul cuiva care a eliminat toate zonele eronate I

err

Sunt prea ocupati sa fie ca sa observe ce fac vecinii.

Individul complet lipsit de zone eronate pare sa fie un personaj fictiv, dar eliberarea de comportamente autodistructive nu e ceva fantezist, ci posibil cu adevarat. Iti sta la indemana sa functionezi optim, iar a fi perfect sanatos mental in momentul prezent e o optiune realista.

Oamenii fara zone eronate sunt altfel decat restul lumii. Ei pot arata ca toti ceilalti, dar au calitati speciale, care nu sunt de natura rasiala, socio-economica sau sexuala. Nu corespund perfect vreunui rol, loc de munca, model geografic, nivel educational sau financiar. Au ceva diferit, dar diferenta nu este vizibila in factorii traditionali externi, in functie de care judecam in mod obisnuit oamenii. Pot fi saraci sau bogati, barbati sau femei, negri sau albi, pot locui oriunde si face aproape orice. Compun un grup variat, dar toti impartasesc aceeasi caracteristica, lipsa zonelor eronate. Cum poti sa stii cand ai dat peste asemenea oameni? Urmareste-i atent! Asculta-i! Si iata ce vei descoperi.

In primul rand si cel mai evident, vei vedea niste oameni carora le face placere aproape totul in viata – oameni care se simt bine indiferent ce fac si care nu-si irosesc timpul vaitandu-se sau regretand ca lucrurile nu stau altfel. Viata ii entuziasmeaza si isi doresc tot ce pot obtine de la ea. Le plac picnicurile, filmele, cartile, concertele, sportul, orasele, femeile, animalele, muntii si tot restul. Iubesc viata. Cand te afli in preajma lor, vei constata ca nu se aud murmure sau gemete, nici macar oftaturi pasive. Daca ploua, le place. Daca e cald nu se plang, ci se bucura. Daca se nimeresc intr-un blocaj de circulatie, se afla la o petrecere sau sunt complet singuri, iau lucrurile asa cum sunt. Nu se prefac ca le place, ci accepta situatia cu o neobisnuita capacitate de a gasi partea ei buna. Daca ii intrebi ce le displace, vor trebui sa se gandeasca mult pana sa-ti dea un raspuns cinstit. Nu le trece prin minte sa se adaposteasca de ploaie, pentru ca ploaia li se pare frumoasa sau incitanta, o experienta care merita traita. Le place. Baltile nu ii infurie, le vad, lipaie prin ele si le accepta ca pe o parte necesara a vietii. Le plac pisicile? Da. Ursii? Da. Viermii? Da. Chiar daca nu se omoara dupa lucruri inconfortabile precum boala, seceta, tantarii sau inundatiile, nu-si irosesc niciodata clipele prezente plangandu-se  de asemenea lucruri sau dorindu-si sa nu fi existat. Daca apar situatii care se cer eradicate, le vor eradica – si asta le va face placere. Oricat ai incerca, iti va veni greu sa inventezi o activitate care sa nu le fie pe plac. Sunt oameni care iubesc cu adevarat viata, care se cufunda in ea complet, obtinand tot ce se poate obtine de la ea.

Oamenii sanatosi si impliniti nu cunosc sentimentul de vina si nici anxietatea care insotesc momentele prezente de imobilizare din cauza unor evenimente trecute. Desigur, pot recunoaste ca au gresit si isi pot promite ca vor evita un comportament care s-a dovedit contraproductiv, dar nu-si pierd timpul regretandu-si faptele sau fiind suparati pentru ca le displace un lucru pe care l-au facut mai demult. Lipsa totala a vinovatiei este marca persoanelor sanatoase. Ele nu se lamenteaza din cauza trecutului si nu incearca sa-I faca pe altii sa aleaga vinovatia, punand intrebari prostesti precum: “De ce n-ai procedat asa?” sau “Nu ti-e rusine?” Acesti oameni par sa stie ca viata traita deplin nu reprezinta nimic mai mult decat atat si ca vinovatia, in orice cantitate, nu poate modifica trecutul. Ei insisi se elibereaza cu usurinta de sentimentul vinovatiei; si, pentru ca asa e normal, nu ii imping niciodata pe altii sa aleaga vinovatia. Inteleg ca a te simti stanjenit in momentul prezent nu face decat sa accentueze imaginea negativa a propriei persoane si ca mai importante sunt lectiile trecutului, nu remuscarile provocate de el. Nu ii vei vedea niciodata manipulandu-i pe cei din jur, dar nici ei nu se vor lasa manipulati. Nu se vor infuria pe tine, ci doar te vor ignora. In loc sa se supere, iti vor intoarce spatele sau vor schimba subiectul. Strategiile care functioneaza cu rezultate atat de bune asupra majoritatii oamenilor dau gres cu acesti indivizi sanatosi. In loc sa-si impuna, lor insisi si altora, suferinta vinovatiei, ei prefera sa n-o bage in seama cand isi face aparitia.

Oamenii fara zone eronate sunt, de asemenea, oameni care nu-si fac griji. Situatiile care pe multi ii innebunesc pe ei abia daca-i ating. Nici nu-si fac planuri, nici nu le amana. Refuza sa se ingrijoreze si se lipsesc de anxietatea care insoteste grijile. De fapt nu stiu cum sa se ingrijoreze. Nu face parte din repertoriul lor. Nu sunt neaparat calmi in orice moment, dar nici dispusi sa-si petreaca momentele prezente suferind din cauza unor evenimente viitoare asupra carora n-au niciun control. Se concentreaza asupra prezentului si poseda un sistem de semnale interne ce par sa le reaminteasca incontinuu ca grija trebuie consumata in prezent.

Oamenii acestia traiesc acum, nu in trecut sau in viitor. Nu se simt amenintati de ceea ce nu cunosc si cauta experientele noi si nefamiliare. Adora ambiguitatea. Savureaza clipa, pentru ca stiu ca ea e tot ce au. Nu-si fac planuri depinzand de evenimentele viitoare pentru ca apoi sa ramana inerti, in asteptarea lor. Momentele dintre evenimente trebuie traite la fel de intens ca si cele ocupate de evenimente, iar ei au darul neobisnuit de a gasi placere in viata de zi cu zi. Nu amana, economisind pentru zile negre, si chiar daca societatea ii dezaproba, su-si fac singuri reprosuri. Acumuleaza fericirea acum si, cand soseste un alt acum, viitor, il acumuleaza si pe acela. Acesti oameni se bucura mereu – pentru ca inteleg ce prostie este sa astepti sa te bucuri. E un mod de a trai natural, asemanator cu al copiilor sau al animalelor. Se grabesc sa “apuce” implinirea in prezent, in timp ce majoritatea oamenilor isi petrec viata asteptand recompense, dar nu reusesc  sa le savureze niciodata.

Acesti oameni sanatosi sunt socant de independenti. Isi iau zborul din cuib si, chiar daca isi iubesc familia si ii sunt devotati, considera independenta superioara dependentei, indiferent de relatie. Pun pret pe viata libera de asteptari. Relatiile lor sunt bazate pe respectul reciproc fata de dreptul unui individ de a lua decizii in privinta propriei persoane. Pentru ei, iubirea nu inseamna sa-i impui fiintei iubite anumite valori. Acorda o mare importanta intimitatii, ceea ce-i poate face pe cei din jur sa se simta respinsi sau desconsiderati. Uneori le place singuratatea si vor face tot posibilul ca viata lor privata sa fie ocrotita. Nu-i vei gasi implicati in multe relatii sentimentale. Sunt selectivi in iubire, dar iubesc profund si tandru. Celor dependenti sau nesanatosi le vine greu sa-i iubeasca, pentru ca tin enorm la libertatea lor. Daca cineva are nevoie de ei, resping aceasta nevoie ca pe ceva daunator nu numai lor, ci si celuilalt. Vor ca cei dragi sa fie independenti si sa-si traiasca din plin viata. Chiar daca le place compania celorlalti, vor neaparat ca ei sa stea pe propriile picioare, fara carje sau sprijin. De aceea, cand incerci sa te sprijini de ei, constati ca dispar – mai intai emotional, apoi si fizic. Refuza sa fie dependenti – sau sa-i vada pe altii dependenti  de ei –  intr-o relatie matura. Cu copiii sunt un model de grija, dar le incurajeaza increderea in sine aproape de la bun inceput, oferindu-le multa dragoste la fiecare cotitura.

Sursa: Wayne Dyer – Zonele tale eronate

De ce un barbat liber este cel mai terifiant lucru pentru o femeie

fire

Un barbat liber este cel mai terifiant lucru ce i se poate intampla unei femei pentru ca atunci cand un barbat devine liber:

Nu mai poate fi dresat.

Nu mai poate fi modelat.

Nu mai poate fi controlat.

Nu mai poate fi manipulat sa devina ce vrem noi sa fie.

Te plangi ca barbatul tau nu este suficient de puternic, ca nu te fute suficient de tare, sau suficient de bine, sau suficient de des, ca nu este suficient de puternic, pasional, excitant sau de masculin.

Spui ca vrei un rege care este stapan pe el si matur. Un barbat care nu e dependent de iubirea mamicii, sau flamand dupa ingrijirea ei si atat de speriat de retragerea acesteia incat ar face orice pentru a ramane conectat la ea.

Dar ce nu poti sa-ti dai seama este ca tocmai ceea ce l-ar face pe el cum vrei tu sau mai mult decat atat este exact ceea ce in momentul in care apare cu adevarat ameninta sa-ti distruga in totalitate fanteziile tale de printesa Disney si contractele crestine conditionate care le mentin in viata.

Si tampenia asta e terifianta.

Integritatea unui barbat liber este mai importanta pentru el decat nevoia de a-ti obtine tie aprobarea.

Te iubeste, dar se iubeste pe sine mai mult.

Un barbat liber spune ‘nu’ cand vrea sa spuna nu si ‘da’ cand vrea sa spuna da, si este 100% angajat in a-si trai propriul adevar si propria cale, indiferent daca tu alegi sa mergi cu el sau nu.

Genul asta de barbat este terifiant pentru ca ne pune pe noi femeile in pozitia in care tertipurile noastre pe care le-am tot testat si aplicat nu mai functioneaza pe el.

Nu-l mai putem controla cu superputerile noastre feminine emotionale si sexuale, cu trucuri care au functionat pe toti ceilalti barbati de cand am devenit fata lui tati’, acelea care tintesc precis toate punctele lui sensibile si il provoaca, il seduc, il coplesesc, il amagesc si il frustreaza petru ca tu sa obtii exact ce vrei si sa-l tii acolo.

Cand un barbat devine liber nu-l mai putem folosi pentru propriul sentiment de securitate, siguranta si posesiune.

Deodata acele lucruri devin responsabilitatea ta.

Suntem obligate sa avem propriul discernamant, sa pasim pe propria cale si sa ne gasim propriul adevar si propria implinire.

Vrei ca el sa-ti accepte si sa-ti iubeasca salbaticia, nu-i asa?

Dar cum ramane cu a lui?

A nu fi in controlul barbatilor este un lucru al naibii de terifiant pentru o femeie – care are in sange memoria torturii, violului, arderii pe rug si vanatorii de vrajitoare.

Dar nu fii prostita sa crezi ca suntem sexul slab orice-ar fi.

De-a lungul anilor multe dintre noi au invatat stiluri mai ascunse de a pastra avantajul.

Crezi ca patriarhatul este o forta periculoasa de control si opresiune?

La fel este si o femeie care vrea inelul pe deget.

Am schimbat chiar acel lucru care era menit sa ne stapaneasca – si ne-am folosit de el ca sa-i stapanim pe ei.

Revansa, poate.

Cine ar putea spune exact?

Dar adevarul este ca toti suferim din cauza asta.

Pentru ca, barbat sau femeie – nici unul din noi nu suntem aici pentru a fi instapaniti, pentru a ni se pune o lesa si pentru a ni se da recompense cand facem bine sau sa fim pedepsiti cand gresim.

Nu este vorba de poliandrie, monogamie sau felul corect de a fi impreuna. Este despre a examina ce este cu adevarat iubirea si de a te intreba daca negocierile, contractele si acordurile subtile de putere sunt iubire.

Este o dihotomie dificil de gestionat, stiu….pentru ca este o parte din noi toate careia ii face placere sa obtinem tot ce ne dorim:

Printesa.

Strengara.

Pustoaica.

Ea nu vrea sa auda ‘nu’. NICIODATA.

Ea vrea sa fie totul cum vrea ea. TOT TIMPUL.

Dar este un sacrificiu mare de platit daca lasi printesa, strengara, pustoaica sa controleze lucrurile, si asta este emascularea barbatului si moartea interioara a femeii.

Unui barbat adevarat nu i se scoala pentru fetite, exact asa cum o femeie adevarata nu se umezeste pentru baietei.

Totusi cumva continuam sa ne schimbam unul pe celalalt in exact asta si apoi ne intrebam de ce a disparut scanteia.

Si cel mai terifiant lucru despre un barbat liber este totodata si cel mai frumos, pentru ca a primi iubirea unui barbat liber este un lucru dintre cele mai hranitoare, uimitoare, puternice si speciale pe care le vei primi vreodata.

Cand el e cu tine stii ca este pentru ca vrea al dracului de tare sa fie cu tine.

Cand te alege, o vei stii pentru ca vrea asta cu fiecare bucatica din fiinta lui si este adevarul sau.

Nu pentru ca l-ai manevrat sa faca asta.

Nu din conditionare, din frica sau contracte de casatorie.

Ci pentru ca te-ai abandonat permitandu-i sa fie exact asa cum este si iubirea adevarata care are potentialul de a inflori de aici este magnifica.

Pentru ca poti cu adevarat accepta si primi cine este el cu adevarat, decat o versiune diluata de compromis care a rezultat din a pune tu bot atat de eficient incat el sa cedeze.

Pentru ca in secret barbatul pe care il vrei cu adevarat, tipul ‘perfect’ pe care chiar il ‘meriti’, este cel care nu te va face mereu fericita.

Te va provoca, chiar te va si speria.

Nu-ti va face pe plac mereu – si, la naiba, o sa speri sa nu faca asta, pentru ca fericirea ta nu este treaba lui…

…este a ta.

sursa: Vanessa Florence

traducere aproximativa: subsemnata

WHY A FREE MAN IS THE MOST TERRIFYING THING FOR A WOMAN

fire

 

A free man is one of the most terrifying things for a woman because once a man becomes free:

He cannot be trained.
He cannot be moulded.
He cannot be controlled.

He cannot be manipulated into who we want him to be.

You complain that your man isn’t strong enough, doesn’t fuck you hard enough, well enough or frequently enough, isn’t strong or passionate or exciting or masculine enough.

You say you want a king who is established and mature. A man who isn’t dependent on mummy’s love, so starving for her nourishment and so scared of its withdrawal that he will do anything to keep it on tap.

But what you aren’t grasping is the very thing that would make this man all of that and more is also the very thing that when it truly shows up, will threaten to completely destroy all your Disney princess fantasies and christian conditioned covenants that are keeping it alive.

And that shit is terrifying.

A free man’s integrity is more important to him than his need for your approval.

He loves you, but loves himself more.

A free man says ‘no’ when he means no and ‘yes’ when he means yes, and he’s 100 percent committed to living his truth and his path whether you choose to walk with him or not.

That kind of man is terrifying because it puts us women in a certain position where our tried and tested hooks no longer work.

No longer can we control with our feminine emotional and sexual superpowers and tricks that have worked on every other man since we became daddy’s girl, those parts that know precisely all his weak spots and how to trigger, seduce, overwhelm, entice, and frustrate him to get exactly what you want and keep him there.

When a man becomes free no longer can we use him for our own sense of security, safety, and holding.

Suddenly those things become our own responsibility.

We are pushed into having our own discernment, to walking our own path and finding our own truth and fullness.

You want him to embrace and love your wildness don’t you?

But what about his?

Not being in control of men is a terrifying fucking thing for a woman – with memories of torture, rape, burnings and witch hunts in our blood.

But don’t be fooled into believing we are the weaker sex by any means.

Over the years many of us have learnt a far more covert style to have the upper hand.

You think patriarchy is a dangerous force of control and oppression?

So is a woman who wants a ring on it.

We’ve turned around the very thing that was created to own us – and used it to own them.

Payback perhaps.

Who could say exactly?

But the fact is all of us are suffering for it.

Because man or woman – none of us are here to be owned, to be put on a leash and given treats when we do good; punished when we do bad.

This isn’t about polyamory or monogamy or what is a right way of being together. But this is about examining what love really is and questioning whether the bargains and contracts and subtle power agreements are really that.

It’s a difficult dichotomy to get a handle, on I know…because there is a part in all of us that really does enjoy being given everything we want:

The princess.
The brat.
The little girl.

She doesn’t want to hear ‘no.’ EVER.

She wants it all her way. ALL THE TIME.

But there is a big sacrifice to pay if you let the princess, the brat, or the little girl run the show, and that is the emasculation of the man and the inner death of the woman.

A real man does not get hard for little girls, just as real women do not get wet for little boys.

Yet somehow we continually turn each other into just that and then wonder about why the spark has gone.

And the most terrifying thing about a free man is also the most beautiful, because to receive the love of a free man is one of the most nourishing awe inspiring, powerful, special things you will ever receive.

When he is with you you know it’s because he really fucking wants to be there.

When he chooses you, you know it’s because from every part of his being that this is his truth.

Not because you worked on him to do so.

Not because of conditioning or fear or signed rules of engagement.

Because you surrendered to allowing him to be exactly as he is and the true love that has the potential to flower from there is magnificent.

Because you can truly meet and receive who he really is, rather than a watered down compromised version of him that came forth because you pouted your lip in just the right way that he caved.

Because secretly the man you really want, the ‘perfect’ guy that you so totally ‘deserve,’ is the one who won’t always make you happy.

He is going to challenge you, even scare you.

He’s not always going to please you – and, fuck, you’d hope he wouldn’t, because your happiness is not his job…

…It’s yours.

sursa: Vanessa Florence

Secretul la C.G. Jung

old

Nu exista nici un mijloc mai bun care sa apere individul de riscul de a se confunda si contopi cu ceilalti decat posedarea unui secret pe care vrea sau trebuie sa-l pazeasca. Inceputurile formarii societatii lasa deja sa se iste nevoia de organizatii secrete. Acolo unde nu exista secrete de protejat din motive suficiente, se inventeaza sau se ticluiesc “secrete”, care sunt apoi “stiute” si “intelese” doar de initiatii privilegiati, ca, de exemplu, in cazul rozacrucienilor si al multor altora. Printre aceste pseudosecrete exista – in mod ironic – secrete veritabile, care nici macar nu sunt stiute de initiati, de pilda in acele societati care si-au imprumutat “secretul” mai cu seama din traditia alchimica.

Nevoia de a se inconjura de secrete este de o importanta vitala in stadiul primitiv, caci secretul comun furnizeaza cimentul necesar coeziunii grupului. In stadiul social, secretul inseamna o compensare folositoare pentru lipsa de coeziune a personalitatii individuale care, din cauza unor recaderi constante in identitatea initiala, inconstienta cu ceilalti, se tot desface. Atingerea telului, si anume a unui individ constient de specificul lui, devine astfel o munca educativa indelungata, aproape lipsita de speranta, intrucat si comunitatea unor indivizi in parte, care au avut privilegiul unei initieri, este realizata, la randul ei, tot numai printr-o identitate nestiuta, chiar daca aici este vorba de o identitate diferentiata social.

Societatea secreta este o etapa intermediara pe drumul spre individuatie: individul lasa inca pe seama unei organizatii colective efectuarea diferentierii lui de ea; deci inca nu s-a recunoscut ca de fapt este sarcina individului sa stea pe propriile sale picioare, distingandu-se de toti ceilalti. Toate identitatile colective, ca apartenenta la organizatii, profesiunile de credinta pentru cutare sau cutare “-ism” si altele asemenea stau ca o piedica in calea indeplinirii acestei sarcini. Identitatile colective sunt carje pentru paralitici, scuturi pentru fricosi, paturi pentru lenesi, crese pentru iresponsabili, dar constituie, in egala masura, si adaposturi pentru saraci si slabi, un port protector pentru naufragiati, un san al familiei pentru orfani, o tinta glorioasa, de mult ravnita, pentru ratacitori dezamagiti, o tara a fagaduintei pentru pelerini obositi, o turma si un tarc sigur pentru oi ratacite si o mama, care inseamna hrana si crestere. Ar fi, asadar, incorect sa privim etapa intermediara ca obstacol; dimpotriva, ea inseamna pentru foarte mult timp de acum incolo singura posibilitate de existenta a individului, care pare, azi mai mult ca oricand, amenintat de anonimat. Aceasta etapa intermediara este inca atat de esentiala in epoca noastra, incat e considerata de multi, cu o anumita justificare, ca tel final, in timp ce orice incercare de a sugera omului eventualitatea unui pas in plus pe drumul independentei apare drept impertinenta sau aroganta, drept fantasma sau imposibilitate.

Se poate totusi intampla ca un individ sa se vada constrans, din motive suficiente, sa efectueze pe propriile picioare drumul spre departari, intrucat in toate invelisurile, formele, adaposturile, modurile de viata, atmosferele ce i se ofera nu le gaseste pe acelea de care are el nevoie. Va merge singur si va reprezenta societatea proprie lui. El va fi propria lui multiplicitate, alcatuita din felurite pareri si tendinte. Acestea nu merg insa necesarmente in aceeasi directie. Din contra, el va fi in dubiu cu sine insusi si i se va parea foarte greu sa-si unifice propria diversitate intr-o actiune comuna. Chiar daca in exterior este aparat prin formele sociale ale etapei intermediare, asta inca nu inseamna ca poseda o protectie contra diversitatii interioare, care-l dezbina de sine insusi si-l face sa afle scapare in identitatea cu lumea din afara.

Dupa cum cel initiat in secretul societatii sale isi afla scaparea intr-o colectivitate nediferentiata, tot asa si individul are nevoie pe poteca lui singuratica de un secret care, din diferite motive, nu poate sau nu are voie sa fie divulgat. Un astfel de secret il constrange sa se izoleze in proiectul sau individual. Foarte multi indivizi nu pot suporta aceasta izolare. E vorba de nevroticii obligati sa se joace de-a v-ati ascunselea cu ceilalti ca si cu ei insisi, fara a-i putea lua nici pe unii nici pe ceilalti in serios. De regula, ei isi jertfesc telul individual nevoii lor de asimilarein colectiv, la care ii incurajeaza toate opiniile, convingerile si idealurile din jur. Impotriva acestora din urma nu exista, de altfel, nici un fel de argumente rationale. Numai un secret pe care nu-l putem trada, adica unul care ne inspira teama sau pe care nu-l putem exprima in cuvinte descriptive (si care de aceea apartine aparent categoriei “ideilor nebunesti”) poate impiedica regresul altminteri inevitabil.

Nevoia unui astfel de secret este in multe cazuri atat de stringenta, incat se produc ganduri si actiuni de care nu mai putem fi responsabili. Adesea, indaratul lor nu zac un capriciu si aroganta, ci o dira necessitas inexplicabila individului. Aceasta necesitate cruda il napadeste pe om cu o fatalitate ineluctabila si ii demonstreaza ad ocultos, poate pentru prima data in viata lui, prezenta unor factori straini mai puternici decat el in domaniul sau cel mai intim, unde se credea stapan.

(…)Nevrotic devine insa oricine incearca sa obtina ambele deodata: sa-si urmeze telul individual si sa se adapteze colectivitatii.

………………………

E important sa avem un secret si presimtirea a ceva ce nu poate fi cunoscut. Ne umple viata cu o nuanta de impersonal, cu un numinosum. Cine n-a facut niciodata experienta acestui lucru a pierdut ceva esential. Omul trebuie sa simta ca traieste intr-o lume care este misterioasa intr-o anumita privinta, sa simta ca in ea se intampla si lucruri a caror experienta o poate face, chiar daca raman inexplicabile, si nu numai acelea care se desfasoara in limitele asteptarilor. Neasteptatul si incredibilul tin de aceasta lume. Numai atunci viata este intreaga.

C. G. Jung – Amintiri. Vise. Reflectii

Liber

110620152682

Te iubesc liber pentru ca acum stiu cine sunt…

Iubirea adevărată nu limitează, nu pune bariere, nu creează închisori.

Inchisorile sunt create din frică. Majoritatea sunt invizibile. Controlul nu este iubire! Rădăcina nevoii de control este insecuritatea. Dacă ai fi sigur pe tine, i-ai acorda celuilalt toată libertatea din lume. A iubi necondiţionat este o mare putere! Dacă el sau ea pleacă într-o altă direcţie, tu nu vei fugi după el ca să-ţi exprimi iubirea. Este ca şi cum un trandafir ar alerga după cineva ca sa-i ofere parfumul. Iubirea este parfumul fiinţei tale (când fiinţa a înflorit pe deplin).

Cum se iubeşte fără a fi dependent? Cum să separi iubirea de nevoia de a poseda, teama de abandon, nevoia de control, teama de respingere? Într-un singur fel. Aflând cine eşti! Când ştii cine eşti, la nivelul cel mai profund din tine însuţi, poţi iubi fără condiţii. Când eşti în contact cu Sinele nu mai ai nevoie de nimic de la celălalt şi nici nu te mai aştepţi la ceva de la el. Altfel e ca şi cum i-ai cere să-ţi aprindă o lumânare ziua în amiaza mare. E ridicol. Să-ţi simţi Sinele este o fericire atât de mare încât primul lucru care-ţi vine să-l faci este să o împărţi cu cineva, să o dăruieşti cuiva.

A afla cine eşti şi a-ţi manifesta Sinele este esenţa căutării spirituale. Cei care depind de o altă fiinţă pentru a fi fericiţi sunt undeva pe traseu sau fac primele mişcări de încălzire pentru a pleca la drum. Nimeni din afara ta nu te poate face cu adevărat fericit. Poţi avea momente de bucurie, poţi să te simţi bine perioade mai mari de timp, poţi trăi chiar o viaţă agreabilă. Dar fericit în sensul cel mai înalt eşti doar în contact cu Sinele.

Cum ai putea să te mai agăţi de cineva când trăieşti această fericire? Poţi să te bucuri împreună cu cineva, să împărtăşeşti această fericire cu ea. Dar ea, dacă pleacă, nu pleacă şi cu fericirea ta. Fericirea rămâne cu tine! De aceea nu te cramponezi, de aceea respecţi şi încurajezi libertatea.

Posesivitatea este strâns legată de ignoranţă. Iată în ce fel. Ce faci atunci când încerci să posezi o altă persoană? Ce faci când încerci să pui stăpânire pe partenerul sau partenera ta? Te agăţi de ea. Te agăţi de celălalt, încerci să-l transformi într-un bun personal, deoarece nu ştii cine eşti. Dacă ai şti ce comori deţii înlăuntrul tău, nici prin cap nu ţi-ar trece să încerci să posezi, să controlezi sau să domini o altă persoană. Dar tu nu ştii cine eşti. Crezi că eşti un biet cerşetor care s-a trezit peste noapte cu ceva valoros. De acest ceva ţii cu dinţii. A devenit posesia ta. Nu îi mai dai drumul. Te agăţi cu disperare deoarece relaţia aceasta te face să te simţi un pic mai bine. Aceasta este iubirea, în opinia ta.

Totul este, evident, o iluzie. Iubirea nu ia ostatici. Nu leagă oamenii de piciorul scaunului, şoptindu-le: „Eşti atât de important pentru mine. Te preţuiesc atât de mult.” A iubi înseamnă a dărui. Când iubeşti îi oferi celuilalt ceea ce ai tu mai bun. Nu îi oferi ceea ce nu ai. Îi oferi ceea ce ai. Ceea ce s-ar putea dovedi satisfăcător pentru el/ea. Sau nu. Asta este o altă problemă. Important este că atunci când iubeşti cu adevărat, oferi ceea ce ai de oferit şi nu ceri nimic în schimb. Desigur, primeşti dacă ţi se oferă. Ar fi o nebunie să refuzi. Dar nu pretinzi.

Iubirea nu obligă pe nimeni să facă nimic. În acest sens iubirea este libertate. Acesta e un criteriu cristalin după care poţi şti dacă iubeşti sau nu pe cineva. Dacă iubeşti o persoană îi respecţi libertatea. Mai mult decât atât. Dacă poţi, o ajuţi să-şi extindă libertatea. Hrănită cu iubirea ta, iubita ta devine o persoană din ce în ce mai liberă. Ea se extinde în mai multe direcţii, îşi revelează aspecte noi ale personalităţii, învaţă să-şi protejeze adecvat vulnerabilităţile, transformă ceea ce este grosier.

Tu nu iubeşti pentru că ai nevoie de celălalt. Nu eşti un cerşetor. Eşti un împărat! Nu se pune problema să iei ceva, ci să dăruieşti ceva. Repet: poate că şi celălalt are ceva să-ţi dăruiască. Asta este ceea ce eu numesc o relaţie minunată. Este o relaţie între un împărat şi o împărăteasă. Aristocraţia autentică la nivelul ei cel mai înalt. Doi oameni care îşi oferă reciproc ceva din bucuria, calităţile, energia sau timpul lor, fără să ceară nimic în schimb. Orice altceva nu este o relaţie de iubire reală. Este întâlnirea a doi cerşetori, care din când în când poate mai dau câte ceva şi gratuit.

Când iubeşti cu adevărat te reverşi. Dai pe dinafară. Eşti plin cu energia iubirii şi o împărtăşeşti cu cineva. Este foarte simplu. Iubirea a apărut în tine şi de la tine curge spre altcineva. De aceea nu ceri nimic în schimb. De aceea nu există posesivitate. Dacă cel spre care curge iubirea ta o respinge, asta nu reprezintă nici un fel de problemă pentru tine. Nu apare nici o suferinţă. O orientezi spre altcineva (nu neapărat o persoană). Eşti exact ca o apă curgătoare în calea căreia a apărut un obstacol. Vei înceta să curgi? Nici pomeneală, o să virezi puţin la stânga sau la dreapta şi asta-i tot. Vei continua să curgi.

Osho

Realitatea fiintei

salzmann

Reactia mea ma izoleaza de impresie, precum si de realitatea pe care aceasta o reprezinta. Aceasta este bariera, zidul. Reactionand, eu inchid.

………………….

Trebuie sa stiu ca am o natura dubla, ca exista doua forte in mine: forta descendenta a manifestarii si o forta ascendenta ce se intoarce la sursa. Trebuie sa le experimentez aici, in acelasi timp pentru a ma cunoaste pe mine ca pe un intreg. Trebuie sa existe vreun motiv pentru care sunt aici, ceva care este necesar pentru o relatie intre cele doua. Aceasta este insemnatatea Prezentei mele.

……………………..

Lupta mea este un efort constant de a fi libera de aceasta minciuna si de a gasi din nou ceea ce este adevarat in centrul muncii mele. Pentru aceasta, am nevoie sa am un punct de referinta, un anumit sentiment in mine insami care este intotdeauna aici, intotdeauna acelasi – intelegerea mea faptica a ceea ce inseamna sa fii o fiinta constienta.

………………………….

Un gand care ste miscat de asociatii nu este liber.

…………….

Trebuie sa le masuram in relatie cu ceva mai inalt, care este intotdeauna la fel, adica o vedere interioara care nu se schimba niciodata. Masuram inferiorul cu o parte superioara din noi insine.

Sursa: Jeanne de Salzmann – Realitatea fiintei

Calea transformarii

calea-transformarii

Ankh – Crucea care serveste drept poarta de intrare spre cercul cosmic, permite circulatia in sufletul lumii.

……………………….

Nu te duce, ci fa sa vina.

…………………………

Focul este spiritul lumii.

…………………………

Locul sacru este un camin, un semineu. Cuvantul il aminteste pe cel latin, care desemneaza athanorul: caminus (cuptor, vatra). De remarcat ca in italiana substantivul camino (semineu, camin) este vecin cu cammino (drum, cale), dupa cum se intampla si in franceza.

Cuptorul nostru transformator este chiar viata cu toate incercarile ei. Transmutatia are loc prin incalzire, dupa cum lucrarea ermetica este o coacere.

La fel ca toate ingredientele lucrarii, si agentul transmutatiei este dat tuturor, peste tot, intotdeauna si gratuit. Si este ascuns prin chiar apropierea lui de noi. Este energia noastra vitala, forta care ne determina cursul existentei, mercurul fluid. Daca printr-un act de atentie si iubire, ii recunoastem calitatea divina, materia bruta a experientelor noastre va fi transformata in elixir, in rachiu, in alambicul care ne apartine. Sa notam ca termenul provine din alchimia araba, fiind unul din numele athanorului.

……………………….

Nu ai maestru? Apropie-te de carte ca de parintii tai.

…………………………….

Facem totul, pana la cele mai absurde lucruri, pentru a evada din propriul suflet. Ne dedam practicii yoga atenti la toate prescriptiile, urmam regimuri alimentare, invatam pe de rost teozofie, intoarcem pe toate fetele textele mistice ale intregii literaturi mondiale fiindca nu ne intelegem cu noi insine si nu avem nici cea mai mica incredere ca ar putea iesi ceva util din propriul nostru suflet … Cu cat acest ceva este mai indepartat si mai extraordinar, cu atat este mai bun. (C G Jung – Psihologie si alchimie)

…………………………………..

Coagula, solve.

………………………………………

Nu eu ma creez pe mine, ci, mai degraba, ajung la mine insumi. ( C G Jung)

……………..

Detinatorii Pietrei filozofale, in manuscrisele grecesti, sunt numiti autonomoi, care inseamna „cel care siesi isi este propria lege”.

……………………

Jung se include in catena aurea, lantul de aur despre care vorbesc vechile tratate, succesiunea de flacari care se aprind unele pe altele si care transmit, din generatie in generatie, focul viu si sacru, focul nemuritor.

………………….

Nu veti vindeca pe nimeni cu ceea ce stiti, ci cu ceea ce sunteti. (C G Jung)

…………………………

Nu se umbla cu smecherii cu zeul interior. Daca totusi ii este dispretuita vocea, se va razbuna in detrimentul celui care il poarta in el, dar si al aceluia care avea rolul de a-l ajuta sa se nasca.

……………………

Cine e Dumnezeu il vede pe Dumnezeu. Fiindca trebuie sa vad adevarata lumina asa cum este, trebuie sa fiu lumina eu insumi, sau altfel nu se poate. ( Angelus Silesius)

………………

Individuarea ii determina pe cei care o duc cu bine la capat sa-si fie lor insisi propria Biserica.

………………..

„liber intr-o necesitate plina de iubire” (Nietzsche)

Sursa: Etienne Pierrot – Calea transformarii dupa C.G. Jung si alchimie