Vrei sa stii ce sa faci pentru ca linistea inerenta fiintei tale sau fericirea sa se mentina? Secretul este sa nu faci nimic, ci sa-ti dai seama ce este si unde o gasesti, pentru ca orice actiune este inutila. Cand vei sti ce este si unde se afla ascunsa fericirea, nu o vei mai cauta in stari, fiinte, situatii sau obiecte. Si nici nu te vei mai lupta cu chestiile nedorite, pentru ca sunt la fel de reale ca si cele dorite. Continue reading Dincolo de vise I
„Zidurile din carti din jurul lui, incarcate de trecut, formau un fel de izolare fata de lumea prezenta si dezastrele ei”.
Callum a venit sa refaca zona tejghelei. Vom incorpora un suport din stejar pe care l-am cumparat la o licitatie de la o ferma de pe proprietatea Buccleuch, acum vreo zece ani. Scopul lui este sa creeze o bariera mai solida, care sa ma protejeze de clienti.
Buun asa. Se pare ca noi, anticarii mai dilii, avem necesitatea asta de “inzidire”. La Anticariatul Socrate, dusesem crearea de ziduri la nivel de arta echilibristica. Aveam atata “adevar” si Osho pe birou, ca-mi era frica la un moment dat sa nu pice pe vreun strumf in agitatie browniana si sa-l faca 2D. Am facut sapaturi arheologice serioase pentru pozna asta din 2016, iar meterezele de atunci sunt aproape nimic fata de cum le-am lasat. Continue reading Jurnalul unui librar IV
O femeie s-a uitat prin librarie vreo zece minute, apoi mi-a zis ca este bibliotecara pensionata. Cred ca s-a gandit ca asta ar crea un fel de legatura intre noi. Nu e cazul. In general, librarilor nu le sunt prea simpatici bibliotecarii. Pentru a obtine un pret bun, o carte trebuie sa fie in stare rezonabila, iar bibliotecarilor nimic nu le place mai mult decat sa ia o carte in stare foarte buna si sa o acopere cu stampile si abtibilduri inainte – fara sa-si dea seama de ironia situatiei – de a baga supracoperta intr-o husa de plastic, pentru a o prteja de public. Infamia suprema in cazul unei carti care s-a aflat in grija indoielnica a unei biblioteci publice este ca pagina de garda sa fie rupta, iar pe pagina de titlu sa fie trantita o stampila cu REBUT, inainte ca aceasta sa fie, in sfarsit, pusa la dispozitia publicului pentru a fi cumparata la licitatie. Valoarea unei carti care a trecut prin sistemul bibliotecilor este, de obicei, mai mica de un sfert din valoarea unei carti care nu a trecut pe acolo.
Sunt perfect in asentimentul domnului Bythell. M-am trezit si eu cu o fosta bibliotecara la stand, intepata si cu atitudinea de a fi gaurit macaroana, cu afirmatii de gen:
“-Dar, trebuia sa stii asta, draga, daca tot ai terminat facultatea de litere…
-Nu am facut aceasta facultate, din fericire… era riscul sa mi se urasca de carti pana la finalul ei.
-Atunci ce facultate ai facut?
-Ma priveste… este ceva personal.
-Ah, deci nu aveti nicio facultate facuta… ziceti asa…”
Si nici nu mi-o cumparat nimic. Cum sa dea atatia bani pe carti cand toata viata a fost obisnuita ca ele nu costa nimic? Cum sa mai citeasca de placere, cand, dupa o zi lunga de lucru, fugea de carti ca de… servici?
Pe langa asta, mai ieri ma chinuiam sa scot 6 stampile de pe o singura carte care avusese “norocul” sa treaca prin doua biblioteci inainte… si, ajunsa cu cartea la stand, tot am mai descoperit o stampila ratacita. Ieri a fost ziua mea cu cel putin 15 carti scrijelite si stampilate. Cu ce au gresit ele de au trebuit infierate in halul asta?
………….
Scrisoare de respingere pentru cineva care solicitase un job la o librarie:
Draga XXX,
Avem prea multi oameni aici. Ca sunt toti idioti nu conteaza. Imi plac. Au muschi puternici si funduri atractive. Ii platesc cu 3 lire pe ora. Cum tu ai ambitii sa intri in lumea editoriala, unde talentul artistic este exploatat pentru profit, imi inchipui ca nu esti interesat de genul acesta de salariu.
Una dintre fete tocmai turuie despre Bonnie Prince Charlie. Imi pasa? Nu, deloc. Dar ea mi-e draga. Isi face treaba. „Pune osul”, cum se zice. Tu ai pune osul? Ma indoiesc. Cred ca ai fugi in Italia si ti-ai trai viata in indolenta si betivaneala.
DOVEDESTE-MI CA MA INSEL. VINO SI MUNCESTE GRATIS LUNI LA RAND, TIMP IN CARE AI FI ABUZAT, UNEORI SEXUAL. VEI PURTA COIF DE HARTIE SI O PANZA CARE SA-TI ACOPERE GOLICIUNEA SI VEI FI OBLIGAT SA MANANCI CREVETI CRUZI, ZI DE ZI. OARE _IUBESTI_ DESTUL INDUSTRIA CARTILOR LA MANA A DOUA CA SA FACI FATA? EI, IA ZI! Asta numim noi „stagiu de pregatire”. Da bine in CV.
Cred ca ramane de vazut.
Cu drag,
XXX
Daca toti angajatorii din breasla ar fi la fel de sinceri si directi, n-ar mai fi nevoie de Amazon ca tap ispasitor pentru inchiderea micilor librarii/anticariate. Numa’ zic.
……..
…carti care te lasa la sfarsit cu mai multe intrebari despre lumea din jurul tau…
Uuuu… tare faine si greu de gasit astfel de carti. Citesti doua pagini si trebuie sa le inchizi si sa iesi la plimbare, de torentul pe care l-au dezlantuit in tine. La mine au fost cartile lui Yuval Noah Harari, David Hawkins, cele de calatorie ale lui Marius Chivu, John Welwood, cele de la ed. Elena Francisc, si multe altele impartasite cu tine pe aici.
Care sunt cartile ce te-au lasat cu muuulte intrebari si ti-au zgandarit curiozitatea latenta?
………………….
Am dat peste un Ghid de conversatie francez-englez de la Collins. Ar trebui sa fii in cea mai groaznica vacanta ca urmatoarele propozitii sa ti se para utile:
„Cineva a cazut in apa.”
„Poti sa faci o atela?”
„A dat o masina peste ea.”
„Ajuta-ma sa-l car.”
„Vreau o radiografie.”
„Lasa-ma in pace.”
„Nu-mi place asta.”
„Camerista nu vine niciodata cand o chem.”
„Am fost aici in 1940.”
„Aici au fost impuscati unsprezece ostatici.”
Tare. Daca ai arunca o privire pe el inainte sa pleci de acasa, ori ai schimba destinatia, ori ti-ai lua un tricou din acela cu pictograme pentru turisti si ai lasa ghidul acasa.
………….
Sursa: Shaun Bythell – Jurnalul unui librar
Am revenit cu librarul-anticar Shaun Bythell si cu cateva intamplari cu care am rezonat si la care am chicotit cu varf si indesat in iatacul meu cu carti.
Deci,…
Orice librar va poate spune ca, si cu 100 000 de carti sortate frumos si asezate pe rafturi intr-o librarie luminata si calduroasa, daca pui o cutie nedeschisa cu carti intr-un loc intunecat si rece, clientii o vor rascoli peste doar cateva clipe. Atractia unei cutii cu carti nesortate si fara pret este extraordinara. Sigur, ideea de a gasi un chilipir este subinteleasa, dar cred ca este vorba de mai mult de atat si se poate face o paralela cu deschiderea cadourilor. Totul se reduce la entuziasmul pe care il suscita necunoscutul si pot sa inteleg asa ceva, fiindca exact asta inseamna sa cumperi carti. Pe drum spre orice tranzactie cu carti, indiferent ca este cu o persoana care are o colectie privata, cu o institutie sau cu o firma, intotdeauna ti se accelereaza pulsul odata cu anticiparea faptului ca in locul acela poate fi ceva cu adevarat special. Si adesea chiar este.
Am cam patit-o de multe ori. Oricat de “la dos” erau puse gentile cu carti de procesat, de fiecare data se gasea cineva sa ingenuncheze si sa se bage in ele.
“-Aaaah, ati primit carti noi?”
“- Carti vechi-noi, noi-vechi … ne stiti deja, anticariat cu carti din ani ’60 incoace, dar sunt mai proaspete cele de azi 🙂 “.
………….
Pe cand faceam ordine in rafturile din camera dinspre gradina, am gasit un exemplar din Odiseea in sectiunea de pescuit. Inca n-am intrebat-o pe Nicky despre asta, dar raspunsul va fi cu siguranta: „No, da’ or fost pe o barca o vreme. Ce crezi c-or mancat? No. Peste. Vezi?”
Cred ca la faza asta m-am impacat cu traducatoarea. Daca-i din Ardeal si a putut traduce in ardeleneste din scotiana lui nenea Bythell, i se iarta librarul din titlu 🙂 No, așe!
………………
In noaptea asta, o sa dorm ca Cicikov dupa ziua reusita in care a adunat numele mortilor de pe mosia lui Pliuskin in Suflete moarte de Gogol – „adormi bustean, cum dorm numai acei fericiti care nu sufera nici de hemoroizi, nici de purici, si nici de vreo agerime prea deosebita a mintii”.
Citatul asta m-o facut sa pun “Suflete moarte” pe lista de devorat in continuare. Nu de alta, dar m-o atins profund faza cu puricii cu agerime deosebita a mintii. 🙂
Va urma…
……………..
Sursa: Shaun Bythell – Jurnalul unui librar
M-am distrat copios zilele astea citind Jurnalul unui librar de Shaun Bythell. Eh, librar care nu-i librar, ci anticar, sau vanzator de carte, daca e sa traduci ‘bookseller’ ca tot omul care nu-i traducator pentru ed. Pandora.
Intoarsa recent printre carti, in lumea mea de anticar, nu pot decat sa ma amuz vazandu-l infruntand aceleasi provocari ca si noi in Anticariatul Socrate:
-comenzi online din care ba gasesti, ba nu gasesti,
-vesnicile cutii pline cu carti (noi am dat un pic de upgrade cu gentile de Carrefour, dar tot am mai casapit cateva cutii zilele trecute)
-durerile de spate, caci tu te crezi un zmeu paraleu, dar asta nu impiedica gentile sa fie “grele ca pamantu’ “, vorba lui Dan
– obligativitatea de a cere bani pe pungile date clientilor…sau cel putin incercarea de a mai reduce din ele… ( vechiul videoclip cu ‘punguta‘ e edificator 🙂 )
Astazi ma opresc aici, dar nu inainte de a va lasa cu Shaun Bythell – “tipul care a impuscat un kindle si l-a batut in cuie pe un perete al librariei”:
Nemuritoarea de rând 