Tag Archives: tao

Tao trait

tao trait

Iubeste daca vrei sa fii in solitudine si patrunde in celalalt daca vrei sa fii total, complet solitar. Fii activ daca vrei sa fii pasiv.

………………

Adu-ti aminte sa te misti in polaritati. Daca vrei cu adevarat sa fii constient, am sa-ti spun sa uiti complet de tine insuti. Implica-te atat de total incat sa nu te mai afli acolo. Misca-te in polaritati, foloseste contrariile: uitand, amintindu-ti; traind, murind; mergand, culcandu-te; iubind, meditand. Fii intocmai ca cele doua roti ale unei carute sau ca cele doua aripi ale unei pasari. Nu cauta sa ramai cu un singur pol, fiindca vei ajunge sa fii paralizat.

………….

Stapanesti doar lucrurile la care ai renuntat.

…………………

Unui sfant nu-i e frica de pacatele pe care le-a savarsit, dar ii e frica de cele pe care nu le-a savarsit, fiindca ele sunt acolo, inauntru, si bat la usa: „Deschide-ne usa si lasa-ne sa iesim!” Sfintii se tem intotdeauna, de aceea obiceiul lor a fost intodeauna acela de a pleca din oras, de a pleca din societate si de a se duce in Himalaya, la manastire.

Cuvantul manastire e frumos, el vine de la radacina greaca care inseamna „a fi singur”. Vine de la aceeasi radacina ca monopol, monogamie, monoton. Calugar inseamna „cel care vrea sa traiasca singur.” Manastire inseamna „un loc unde oamenii traiesc singuri” si chiar daca mai exista si altii acolo, fiecare traieste in propria lui chilie.

De ce exista atat de multa frica in lume? Frica de lume e frica de inconstient, caci daca te afli aici, in piata, cine stie, in orice clipa ai putea ceda ispitei. Dar daca ai plecat la o manastire in Himalaya, chiar daca ideea, inchipuirea legata de o femeie vine sa te tulbure, nu poti face nimic, fiindca acolo nu sunt femei. Iar pana sa ajungi la Puna, inchipuirea se va fi stins complet, oar tu vei fi redobandit controlul.

A pleca departe de lume inseamna a crea o distanta intre lumea reala si lumea ta inchipuita, caci daca te-ai afla in piata si inchipuirea ar pune stapanire pe tine, n-ai mai putea sa te controlezi. Toti perfectionistii devin escapisti, e inevitabil – dar voi veti vedea in ei perfectiunea. Nu sunt flori adevarate; sunt flori de plastic: pot sa fie perfecte, dar n-au parfum. Parfumul emana dintotdeauna dintr-o fiinta vie si totala. Vine de la cineva care a absorbit tot ceea ce a oferit viata; de la cineva care si-a transformat intreaga fiinta, fara sa nege nicio parte.

 Osho

Advertisements

Ce ramane nespus

wheel

Exista o poveste taoista:

Asezat la biroul sau, ducele Huan citea odata o carte. Langa el, rotarul P’yen facea o roata. Lasandu-si uneltele deoparte, P’yen a urcat treptele care duceau la biroul ducelui si i-a spus:

-Indraznesc sa o intreb pe Inaltimea Voastra ce cuvinte citeste.

-Cuvinte ale Inteleptilor, i-a raspuns ducele.

-Mai traiesc acesti Intelepti? A intrebat P’yen.

-Nu, au murit, i-a raspuns ducele.

-Atunci, a spus P’yen, inseamna ca ceea ce citeste Inaltimea Voastra sunt doar sedimentele si ramasitele acelor oameni din vechime.

-Ce stii tu, un biet rotar, despre cartea pe care o citesc eu? s-a enervat ducele. Explica-te, sau unde iti sta capul iti vor sta si picioarele.

Era foarte manios. Ce tupeu: un biet rotar sa isi deranjeze stapanul spunandu-i: “Ceea ce citeste Inaltimea Voastra sunt doar sedimentele si ramasitele acelor oameni din vechime”.

Rotarul i-a raspuns:

-Slujitorul Inaltimii Voastre priveste lucrurile din perspectiva artei sale. Atunci cand confectionez o roata si procedez cu blandete, munca este destul de placuta, dar rezultatul final nu este foarte trainic. Daca actionez prea violent, fortez lucrurile si spitele nu vor intra in lacasul lor. In schimb, daca miscarile mainii mele nu sunt nici foarte blande, nici prea violente, realizez perfect ceea ce mi-am propus. Din pacate, nu pot explica acest lucru in cuvinte.

Nici prea bland, nici prea violent – ci la mijloc, intr-o maniera echilibrata…

Rotarul i-a spus ducelui ca nu poate explica in cuvinte cum poate atinge aceasta stare de echilibru intre efort si lipsa de efort, intre actiune si non-actiune. Exista un secret, dar acesta nu poate fi descris in cuvinte. Rotarul il cuonstea, dar nu il putea descrie. Nu i-l putea transmite nici macar propriului sau fiu, care urma sa-i mosteneasca mestesugul. Pur si simplu, secretul nu poate fi predat sau invatat. Invatarea si predarea sunt modalitati exterioare de transmitere a cunoasterii. Acest secret tine insa de o cunoastere interioara. Asa se face ca rotarul a ajuns la 70 de ani, dar continua totusi sa construiasca roti. Ce mai puteau transmite atunci inteleptii care au trait in vechime si care erau morti de mult? De fapt, ceea ce citea ducele erau doar sedimentele si ramasitele lor…

“Daca eu sunt in viata si cunosc secretul, dar nu-l pot transmite nici macar fiului meu, pe care il iubesc; daca sunt nevoit sa muncesc inca, desi am 70 de ani, daca nu ma pot pensiona, cum ar putea acesti intelepti morti sa va transmita ceea ce nu poate fi decat experimentat? Secretul nu poate fi transmis nici macar atunci cand inteleptii sunt in viata, daramite daca acestia au murit de secole? Nu faceti decat sa va pierdeti timpul, domnule. Toate acestea sunt prostii!”

In mod evident, batranul era un taoist. Taoistii au o sumedenie de parabole minunate, la fel ca aceasta: un om obisnuit, sarac, un rotar, o persoana pe care nu o cunoaste nimeni – are o viziune superioara asupra vietii. Intregul mesaj taoist se refera la experienta. Poti pune oricate intrebari, poti gasi raspunsul la ele, dar acesta nu te va ajuta cu nimic. Ca sa cunosti gustul, trebuie sa mananci; ca sa cunosti iubirea, trebuie sa iubesti. Acest gen de cunoastere nu  poate fi transmis. De aceea, “este mai bine sa ramai linistit”, dupa cum spunea Lieh Tse, decat sa cauti raspunsul.