Tag Archives: osho

Barca goala

boats

Cand un om traverseaza un rau

Si de barca lui se loveste o barca goala,

Chiar daca este iute la manie,

Nu se va supara foarte tare.

Dar de va vedea pe cineva in barca,

Ii va striga sa se dea la o parte.

Si daca strigatul lui nu va fi auzit, el va striga din nou,

Si apoi din nou si din nou si va incepe sa-l blesteme.

Totul pentru ca in barca se afla cineva.

Daca barca ar fi goala, omul nu ar striga, nu s-ar mania.

 

Daca simtiti ca intrati tot timpul in coliziune cu alti oameni si aceia se supara pe voi, retineti, nu este vina lor. Inseamna ca barca voastra nu este goala. Se supara pe voi fiindca egoul vostru se aflam in barca. Daca barca ar fi goala, ar fi o prostie din partea lor sa se supere; si-ar da seama ca ar fi o prostie si nu s-ar mai supara.

Uneori apropiatii mei se mai supara pe mine, dar isi dau seama imediat ca sunt caraghiosi. Daca barca este goala, puteti chiar sa va amuzati de mania altora, fiindca din moment ce in barca nu se afla nimeni, nu pe voi s-au suparat. Sa retineti acest lucru: daca oamenii se tot lovesc de voi, inseamna ca opuneti rezistenta ca un perete fara usi. Faceti undeva o usa, deveniti goi in acel punct, dati-le voie sa treaca.

Dar chiar si asa uneori oamenii se vor supara. Se pot supara chiar si pe un buddha, fiindca oamenii se comporta prosteste. Se poate intampla ca barca lor sa se loveasca de o barca goala si ei sa nu se uite daca acolo se afla cineva. Si sa inceapa sa tipe. Sunt atat de suparati in sinea lor, incat nu mai vad daca au la cine sa tipe sau nu.

Dar o barca goala poate savura chiar si un asemenea moment; daca nu va aflati acolo, cum ar putea sa va loveasca mania lor?

Simbolul barcii goale este foarte frumos. Oamenii se supara fiindca sunt prea mult prezenti in barcile lor, sunt prea grei in barca. Constituie piedici solide, de care nu se poate trece. Iar viata este o suma de interconexiuni. Daca sunteti prea mult ego, veti intra in coliziune cu toata lumea. Veti fi intr-un conflict continuu. Viata voastra va fi manie, depresie, agresivitate si violenta continua.

Ori de cate ori vedeti ca cineva este manios pe voi sau simtiti ca va tot ciocniti de el, aveti tendinta sa dati vina pe acea persoana. Acesta este modul in care interpreteaza ignoranta asemenea situatii. Ignoranta trage mereu concluzia ca celalalt este de vina. Intelepciunea insa spune: „Daca cineva trebuie sa poarte raspunderea pentru aceasta situatie, atunci eu sunt singurul raspunzator. Ca sa nu intru in coliziune cu alti oameni, ar trebui sa nu mai fiu prezent in barca. ”

„Eu sunt responsabil” nu inseamna ca „eu am facut ceva rau si de aceea s-a suparat cutare pe mine.” Nu asa se pune problema. Poate ca nu ati facut nimic, dar simplul fapt ca va aflati in barca este suficient ca sa atrageti mania celuilalt. Nu se pune problema de a fi facut ceva rau sau nu. Problema este ca sunteti.

Aceasta este diferenta dintre Tao si alte religii. Alte religii spun: „Fiti buni, purtati-va astfel  incat sa nu suparati pe nimeni.” Tao insa spune: „Nu fiti.”

Nu se pune problema sa va purtati bine sau rau. Nu asa se pune problema. Chiar si cel mai bun dintre oameni, un sfant chiar, poate sa atraga mania altcuiva pentru simplul fapt ca se afla acolo. Omul rau se simte vinovat – barca lui nu este plina pana la refuz, totusi el se simte vinovat. Nu este cine stie ce prezenta in barca, dar vina il face sa bata in retragere. Omul bun, in schimb, se simte atat de bun, incat umple barca pana da pe dinafara.

De aceea ori de cate ori va aflati in prezenta unui om bun va simtiti de-a dreptul torturati – nu fiindca el v-ar tortura, ci fiindca prezenta lui este apasatoare. In preajma asa-zisilor oameni buni va simtiti tristi si parca ati dori sa-i evitati. Asa-zisii oameni buni sunt intotdeauna foarte apasatori. Cum intrati in contact cu ei, cum va simtiti tristi si va doriti sa plecati cat mai repede posibil.

Moralistii, puritanii, virtuosii sunt atat de apasatori, arunca poveri atat de mari in jurul lor – umbre groase – incat nimeni nu-i agreeaza. Nu sunt o companie placuta, nu pot fi prieteni buni. Este imposibila prietenia cu un om bun, sau aproape imposibila, din cauza ca privirea lui tot timpul condamna. Imediat ce ajungi in preajma lui, el e bun si tu esti rau. Nu trebuie sa faca nimic ca sa va simtiti asa, fiinta lui creeaza aceasta situatie care va enerveaza instantaneu.

Tao este total diferit. Tao are o calitate diferita, iar in ce ma priveste, Tao este cea mai profunda religie ce a existat vreodata pe pamant. Nimic nu se compara cu Tao. Sunt asemanari, strafulgerari ale adevarului lui Tao, in zicerile lui Iisus, Buddha sau Krishna, dar doar atat, strafulgerari.

Lao Tzu si Chuang Tzu au transmis cel mai pur mesaj cu putinta, de o puritate absoluta – nimic nu-l intineaza. Iar mesajul este urmatorul: totul se intampla fiindca in barca se afla cineva. Iadul exista fiindca in barca se afla cineva.

……………

Omul perfect, omul cu adevarat intelept, omul Tao, isi urmeaza calea fara sa se raporteze la altii. Voi suferiti pentru ca inca va raportati la ceilalti si sunteti, din cauza aceasta, limitati. Atunci cand va bizuiti pe altii, deveniti slabi si dependenti.  Dar nu este un castig nici daca va mandriti cu faptul ca mergeti singuri. Mergeti singuri, dar nu va mandriti. In felul acesta, va veti  putea misca liberi prin lume, fara sa fiti o parte a ei. Puteti convietui cu familia fara sa fiti un membru al ei. Puteti fi soti fara sa va insotiti. Puteti poseda fara a fi stapaniti de ceea ce posedati. Lumea va ramane afara, nu va patrunde inauntru. Atunci puteti fi in lume, dar nu veti fi corupti de ea.

Aceasta este singuratatea autentica – sa fii in lume, fara sa fii atins de ea. Daca incepeti sa va mandriti cu retragerea voastra din lume, ati pierdut. Daca incepeti sa va ganditi: „Sunt cineva”, inseamna ca barca nu este goala si ati cazut victima egoului.

Sursa: Osho – Barca goala

Advertisements

Arta atentiei depline in lumea moderna

20180402_162511

Cum ar putea preotul, care nu este decat un servitor, sa fie intermediar intre tine si existenta, sau intre tine si Dumnezeu, sau intre tine si natura, sau intre tine si adevar? Intr-un mesaj catre lume al Papei Ioan Paul al  II-lea, incercarea de a lua singur contact cu Dumnezeu era considerata a fi un pacat – un pacat! Trebuie sa-l contactezi pe Dumnezeu printr-un preot catolic initiat; totul trebuie facut prin canalele potrivite. Exista o ierarhie, o birocratie; nu poti trece peste episcop, peste papa, peste preot. Daca treci de ei, intri direct in casa Domnului. Asa ceva nu este permis. Este un pacat.

…………….

Modul meu de a aborda transformarea interioara este renuntarea la toate conditionarile. Pur si simplu arunca orice ar fi spus altii despre tine. E rahat si nimic mai mult. Ceilalti nu se cunosc pe ei insisi; ce lucruri adevarate ar putea spune despre tine? Iar opiniile pe care le-ai adunat de pe la altii… incearca numai sa-i privesti pe cei de la care aduni parerile. Nu vin de la Gautama Buddha, sau de la Iisus, sau de la Socrate; vin de la oameni la fel de ignoranti ca si tine. Doar spun mai departe pareri pe care le-au auzit de la altii.

………..

Un om sanatos are un echilibru sanatos: poate intra, poate iesi. Nu este nicio problema sa fie inauntru sau afara. De fapt, nu-si separa viata in inauntru si afara. Are o curgere libera, un balans liber. Ori de cate ori este nevoie, se muta inauntru. Ori de cate ori este nevoie, pur si simplu iese afara. Nu este impotriva lumii exterioare; nu este pentru lumea interioara. Inaintru si afara sunt precum inspiratia si expiratia; de amandoua este nevoie.

……………..

Toti sunt ignoranti, dar cu privire la subiecte diferite. Asa ca nu te teme sa fii ignorant, toti sunt.

………..

Pur si simplu imi face placere sa vorbesc, asa cum ma bucur de tacere. Trebuie sa pastrez echilibrul. Buna parte din timp pastrez tacerea si, pe urma, in mod firesc, trebuie sa iau o mica pauza de la tacere, si atunci vorbesc dupa pofta inimii. Fac numai doua lucruri: va vorbesc, apoi merg si dorm! Dimineata ma scol, va vorbesc, apoi ma duc sa dorm. Cele douazeci si patru de ore ale mele sunt impartite in doua: vorbitul si dormitul! Dormitul este tacere, extaz, samadhi. Vorbitul este impartasirea catre voi a ceea ce am descoperit in somn!

…………….

Schimba-ti mintea

Ori de cate ori vrei sa schimbi un tipar al mintii care a devenit de mult timp un obicei, respiratia este cel mai bun lucru. Toate obiceiurile mintii sunt asociate cu tipare ale respiratiei. Schimba tiparul respiratiei si mintea se va schimba imediat, instantaneu. Incearca!

Ori de cate ori vezi ca apare o judecata si intri intr-un tipar vechi, expira imediat – ca si cum ai elimina judecata odata cu expiratul. Expira profund, sugand stomacul si, in timp ce dai aerul afara, simte sau vizualizeaza cum judecata este eliminata si ea.

Pe urma inspira adanc aer curat, de doua sau de trei ori.

Observa numai ce se intampla. O sa simti o deplina prospetime, vechiul obicei nu a reusit sa puna stapanire pe tine.

Asa ca incepe cu expiratia, nu cu inspiratia. Cand vrei sa aduci ceva inauntru, incepe cu inspiratia; daca vrei dai ceva afara, incepe cu expiratia. Observa numai cum este afectata imediat mintea. Vei simti imediat ca mintea s-a indreptat catre altceva, a aparut o briza noua. Nu mai esti pe vechiul fagas, asa ca nu o sa repeti vechile obiceiuri.

Este valabil pentru toate obiceiurile. De exemplu, daca fumezi, daca apare nevoia urgenta de a fuma si tu nu vrei, imediat expira profund si elimina nevoia urgenta. Ia o gura de aer proaspat si vei simti imediat ca nevoia a disparut. Aceasta poate deveni o unealta foarte foarte importanta pentru schimbarea interioara.

Sursa: Osho – Arta atentiei depline in lumea moderna

Tao trait

tao trait

Iubeste daca vrei sa fii in solitudine si patrunde in celalalt daca vrei sa fii total, complet solitar. Fii activ daca vrei sa fii pasiv.

………………

Adu-ti aminte sa te misti in polaritati. Daca vrei cu adevarat sa fii constient, am sa-ti spun sa uiti complet de tine insuti. Implica-te atat de total incat sa nu te mai afli acolo. Misca-te in polaritati, foloseste contrariile: uitand, amintindu-ti; traind, murind; mergand, culcandu-te; iubind, meditand. Fii intocmai ca cele doua roti ale unei carute sau ca cele doua aripi ale unei pasari. Nu cauta sa ramai cu un singur pol, fiindca vei ajunge sa fii paralizat.

………….

Stapanesti doar lucrurile la care ai renuntat.

…………………

Unui sfant nu-i e frica de pacatele pe care le-a savarsit, dar ii e frica de cele pe care nu le-a savarsit, fiindca ele sunt acolo, inauntru, si bat la usa: „Deschide-ne usa si lasa-ne sa iesim!” Sfintii se tem intotdeauna, de aceea obiceiul lor a fost intodeauna acela de a pleca din oras, de a pleca din societate si de a se duce in Himalaya, la manastire.

Cuvantul manastire e frumos, el vine de la radacina greaca care inseamna „a fi singur”. Vine de la aceeasi radacina ca monopol, monogamie, monoton. Calugar inseamna „cel care vrea sa traiasca singur.” Manastire inseamna „un loc unde oamenii traiesc singuri” si chiar daca mai exista si altii acolo, fiecare traieste in propria lui chilie.

De ce exista atat de multa frica in lume? Frica de lume e frica de inconstient, caci daca te afli aici, in piata, cine stie, in orice clipa ai putea ceda ispitei. Dar daca ai plecat la o manastire in Himalaya, chiar daca ideea, inchipuirea legata de o femeie vine sa te tulbure, nu poti face nimic, fiindca acolo nu sunt femei. Iar pana sa ajungi la Puna, inchipuirea se va fi stins complet, oar tu vei fi redobandit controlul.

A pleca departe de lume inseamna a crea o distanta intre lumea reala si lumea ta inchipuita, caci daca te-ai afla in piata si inchipuirea ar pune stapanire pe tine, n-ai mai putea sa te controlezi. Toti perfectionistii devin escapisti, e inevitabil – dar voi veti vedea in ei perfectiunea. Nu sunt flori adevarate; sunt flori de plastic: pot sa fie perfecte, dar n-au parfum. Parfumul emana dintotdeauna dintr-o fiinta vie si totala. Vine de la cineva care a absorbit tot ceea ce a oferit viata; de la cineva care si-a transformat intreaga fiinta, fara sa nege nicio parte.

 Osho

Meditatie in dragoste

-Osho, poţi să faci dragoste atunci când meditezi?
-Da, deşi mai corect ar fi să spunem invers: poţi să meditezi atunci când faci dragoste. O schimbare atât de mică poate produce o diferenţă atât de mare….
Actul amoros aduce cu sine o stare dintre cele mai sublime, mai armonioase, mai pline de pace. De aceea meditaţia devine foarte uşoară în timpul lui. Când omul se apropie de starea de orgasm, mintea lui tace, iar el se transformă într-un fel de energie care curge liber. Acesta este momentul ideal pentru a deveni conştient de ceea ce se întâmplă, de acel apogeu care se apropie. Ştiţi că există un punct dincolo de care nu mai există întoarcere. Contemplaţi acest proces, căci este momentul cel mai intim şi cel mai secret, pe care puţini oameni reuşesc să-l remarce. Dacă veţi putea contempla acest fenomen, veţi putea observa orice alt proces al vieţii, căci actul sexual reprezintă experienţa cea mai intimă şi cea mai apropiată de noi.
OSHO

Liber

110620152682

Te iubesc liber pentru ca acum stiu cine sunt…

Iubirea adevărată nu limitează, nu pune bariere, nu creează închisori.

Inchisorile sunt create din frică. Majoritatea sunt invizibile. Controlul nu este iubire! Rădăcina nevoii de control este insecuritatea. Dacă ai fi sigur pe tine, i-ai acorda celuilalt toată libertatea din lume. A iubi necondiţionat este o mare putere! Dacă el sau ea pleacă într-o altă direcţie, tu nu vei fugi după el ca să-ţi exprimi iubirea. Este ca şi cum un trandafir ar alerga după cineva ca sa-i ofere parfumul. Iubirea este parfumul fiinţei tale (când fiinţa a înflorit pe deplin).

Cum se iubeşte fără a fi dependent? Cum să separi iubirea de nevoia de a poseda, teama de abandon, nevoia de control, teama de respingere? Într-un singur fel. Aflând cine eşti! Când ştii cine eşti, la nivelul cel mai profund din tine însuţi, poţi iubi fără condiţii. Când eşti în contact cu Sinele nu mai ai nevoie de nimic de la celălalt şi nici nu te mai aştepţi la ceva de la el. Altfel e ca şi cum i-ai cere să-ţi aprindă o lumânare ziua în amiaza mare. E ridicol. Să-ţi simţi Sinele este o fericire atât de mare încât primul lucru care-ţi vine să-l faci este să o împărţi cu cineva, să o dăruieşti cuiva.

A afla cine eşti şi a-ţi manifesta Sinele este esenţa căutării spirituale. Cei care depind de o altă fiinţă pentru a fi fericiţi sunt undeva pe traseu sau fac primele mişcări de încălzire pentru a pleca la drum. Nimeni din afara ta nu te poate face cu adevărat fericit. Poţi avea momente de bucurie, poţi să te simţi bine perioade mai mari de timp, poţi trăi chiar o viaţă agreabilă. Dar fericit în sensul cel mai înalt eşti doar în contact cu Sinele.

Cum ai putea să te mai agăţi de cineva când trăieşti această fericire? Poţi să te bucuri împreună cu cineva, să împărtăşeşti această fericire cu ea. Dar ea, dacă pleacă, nu pleacă şi cu fericirea ta. Fericirea rămâne cu tine! De aceea nu te cramponezi, de aceea respecţi şi încurajezi libertatea.

Posesivitatea este strâns legată de ignoranţă. Iată în ce fel. Ce faci atunci când încerci să posezi o altă persoană? Ce faci când încerci să pui stăpânire pe partenerul sau partenera ta? Te agăţi de ea. Te agăţi de celălalt, încerci să-l transformi într-un bun personal, deoarece nu ştii cine eşti. Dacă ai şti ce comori deţii înlăuntrul tău, nici prin cap nu ţi-ar trece să încerci să posezi, să controlezi sau să domini o altă persoană. Dar tu nu ştii cine eşti. Crezi că eşti un biet cerşetor care s-a trezit peste noapte cu ceva valoros. De acest ceva ţii cu dinţii. A devenit posesia ta. Nu îi mai dai drumul. Te agăţi cu disperare deoarece relaţia aceasta te face să te simţi un pic mai bine. Aceasta este iubirea, în opinia ta.

Totul este, evident, o iluzie. Iubirea nu ia ostatici. Nu leagă oamenii de piciorul scaunului, şoptindu-le: „Eşti atât de important pentru mine. Te preţuiesc atât de mult.” A iubi înseamnă a dărui. Când iubeşti îi oferi celuilalt ceea ce ai tu mai bun. Nu îi oferi ceea ce nu ai. Îi oferi ceea ce ai. Ceea ce s-ar putea dovedi satisfăcător pentru el/ea. Sau nu. Asta este o altă problemă. Important este că atunci când iubeşti cu adevărat, oferi ceea ce ai de oferit şi nu ceri nimic în schimb. Desigur, primeşti dacă ţi se oferă. Ar fi o nebunie să refuzi. Dar nu pretinzi.

Iubirea nu obligă pe nimeni să facă nimic. În acest sens iubirea este libertate. Acesta e un criteriu cristalin după care poţi şti dacă iubeşti sau nu pe cineva. Dacă iubeşti o persoană îi respecţi libertatea. Mai mult decât atât. Dacă poţi, o ajuţi să-şi extindă libertatea. Hrănită cu iubirea ta, iubita ta devine o persoană din ce în ce mai liberă. Ea se extinde în mai multe direcţii, îşi revelează aspecte noi ale personalităţii, învaţă să-şi protejeze adecvat vulnerabilităţile, transformă ceea ce este grosier.

Tu nu iubeşti pentru că ai nevoie de celălalt. Nu eşti un cerşetor. Eşti un împărat! Nu se pune problema să iei ceva, ci să dăruieşti ceva. Repet: poate că şi celălalt are ceva să-ţi dăruiască. Asta este ceea ce eu numesc o relaţie minunată. Este o relaţie între un împărat şi o împărăteasă. Aristocraţia autentică la nivelul ei cel mai înalt. Doi oameni care îşi oferă reciproc ceva din bucuria, calităţile, energia sau timpul lor, fără să ceară nimic în schimb. Orice altceva nu este o relaţie de iubire reală. Este întâlnirea a doi cerşetori, care din când în când poate mai dau câte ceva şi gratuit.

Când iubeşti cu adevărat te reverşi. Dai pe dinafară. Eşti plin cu energia iubirii şi o împărtăşeşti cu cineva. Este foarte simplu. Iubirea a apărut în tine şi de la tine curge spre altcineva. De aceea nu ceri nimic în schimb. De aceea nu există posesivitate. Dacă cel spre care curge iubirea ta o respinge, asta nu reprezintă nici un fel de problemă pentru tine. Nu apare nici o suferinţă. O orientezi spre altcineva (nu neapărat o persoană). Eşti exact ca o apă curgătoare în calea căreia a apărut un obstacol. Vei înceta să curgi? Nici pomeneală, o să virezi puţin la stânga sau la dreapta şi asta-i tot. Vei continua să curgi.

Osho

Ce ramane nespus

wheel

Exista o poveste taoista:

Asezat la biroul sau, ducele Huan citea odata o carte. Langa el, rotarul P’yen facea o roata. Lasandu-si uneltele deoparte, P’yen a urcat treptele care duceau la biroul ducelui si i-a spus:

-Indraznesc sa o intreb pe Inaltimea Voastra ce cuvinte citeste.

-Cuvinte ale Inteleptilor, i-a raspuns ducele.

-Mai traiesc acesti Intelepti? A intrebat P’yen.

-Nu, au murit, i-a raspuns ducele.

-Atunci, a spus P’yen, inseamna ca ceea ce citeste Inaltimea Voastra sunt doar sedimentele si ramasitele acelor oameni din vechime.

-Ce stii tu, un biet rotar, despre cartea pe care o citesc eu? s-a enervat ducele. Explica-te, sau unde iti sta capul iti vor sta si picioarele.

Era foarte manios. Ce tupeu: un biet rotar sa isi deranjeze stapanul spunandu-i: “Ceea ce citeste Inaltimea Voastra sunt doar sedimentele si ramasitele acelor oameni din vechime”.

Rotarul i-a raspuns:

-Slujitorul Inaltimii Voastre priveste lucrurile din perspectiva artei sale. Atunci cand confectionez o roata si procedez cu blandete, munca este destul de placuta, dar rezultatul final nu este foarte trainic. Daca actionez prea violent, fortez lucrurile si spitele nu vor intra in lacasul lor. In schimb, daca miscarile mainii mele nu sunt nici foarte blande, nici prea violente, realizez perfect ceea ce mi-am propus. Din pacate, nu pot explica acest lucru in cuvinte.

Nici prea bland, nici prea violent – ci la mijloc, intr-o maniera echilibrata…

Rotarul i-a spus ducelui ca nu poate explica in cuvinte cum poate atinge aceasta stare de echilibru intre efort si lipsa de efort, intre actiune si non-actiune. Exista un secret, dar acesta nu poate fi descris in cuvinte. Rotarul il cuonstea, dar nu il putea descrie. Nu i-l putea transmite nici macar propriului sau fiu, care urma sa-i mosteneasca mestesugul. Pur si simplu, secretul nu poate fi predat sau invatat. Invatarea si predarea sunt modalitati exterioare de transmitere a cunoasterii. Acest secret tine insa de o cunoastere interioara. Asa se face ca rotarul a ajuns la 70 de ani, dar continua totusi sa construiasca roti. Ce mai puteau transmite atunci inteleptii care au trait in vechime si care erau morti de mult? De fapt, ceea ce citea ducele erau doar sedimentele si ramasitele lor…

“Daca eu sunt in viata si cunosc secretul, dar nu-l pot transmite nici macar fiului meu, pe care il iubesc; daca sunt nevoit sa muncesc inca, desi am 70 de ani, daca nu ma pot pensiona, cum ar putea acesti intelepti morti sa va transmita ceea ce nu poate fi decat experimentat? Secretul nu poate fi transmis nici macar atunci cand inteleptii sunt in viata, daramite daca acestia au murit de secole? Nu faceti decat sa va pierdeti timpul, domnule. Toate acestea sunt prostii!”

In mod evident, batranul era un taoist. Taoistii au o sumedenie de parabole minunate, la fel ca aceasta: un om obisnuit, sarac, un rotar, o persoana pe care nu o cunoaste nimeni – are o viziune superioara asupra vietii. Intregul mesaj taoist se refera la experienta. Poti pune oricate intrebari, poti gasi raspunsul la ele, dar acesta nu te va ajuta cu nimic. Ca sa cunosti gustul, trebuie sa mananci; ca sa cunosti iubirea, trebuie sa iubesti. Acest gen de cunoastere nu  poate fi transmis. De aceea, “este mai bine sa ramai linistit”, dupa cum spunea Lieh Tse, decat sa cauti raspunsul.

Cuvinte din tacere

words

Voi ma ascultati pentru ca ceva din adancurile fiintei mele pastreaza o tacere profunda. Cuvintele nu capata semnificatie decat datorita acestei taceri. Daca tacerea nu ar exista, cuvintele ar fi goale, lipsite de semnificatie. Ori de cate ori intalniti pe cineva care rosteste cuvinte incarcate de semnificatie, nu uitati ca in spatele lor se ascunde o tacere profunda, care se transfera asupra lor, facandu-le sa devina luminoase.

Osho – Cartea despre Tao