Tag Archives: osho

Tao trait

tao trait

Iubeste daca vrei sa fii in solitudine si patrunde in celalalt daca vrei sa fii total, complet solitar. Fii activ daca vrei sa fii pasiv.

………………

Adu-ti aminte sa te misti in polaritati. Daca vrei cu adevarat sa fii constient, am sa-ti spun sa uiti complet de tine insuti. Implica-te atat de total incat sa nu te mai afli acolo. Misca-te in polaritati, foloseste contrariile: uitand, amintindu-ti; traind, murind; mergand, culcandu-te; iubind, meditand. Fii intocmai ca cele doua roti ale unei carute sau ca cele doua aripi ale unei pasari. Nu cauta sa ramai cu un singur pol, fiindca vei ajunge sa fii paralizat.

………….

Stapanesti doar lucrurile la care ai renuntat.

…………………

Unui sfant nu-i e frica de pacatele pe care le-a savarsit, dar ii e frica de cele pe care nu le-a savarsit, fiindca ele sunt acolo, inauntru, si bat la usa: „Deschide-ne usa si lasa-ne sa iesim!” Sfintii se tem intotdeauna, de aceea obiceiul lor a fost intodeauna acela de a pleca din oras, de a pleca din societate si de a se duce in Himalaya, la manastire.

Cuvantul manastire e frumos, el vine de la radacina greaca care inseamna „a fi singur”. Vine de la aceeasi radacina ca monopol, monogamie, monoton. Calugar inseamna „cel care vrea sa traiasca singur.” Manastire inseamna „un loc unde oamenii traiesc singuri” si chiar daca mai exista si altii acolo, fiecare traieste in propria lui chilie.

De ce exista atat de multa frica in lume? Frica de lume e frica de inconstient, caci daca te afli aici, in piata, cine stie, in orice clipa ai putea ceda ispitei. Dar daca ai plecat la o manastire in Himalaya, chiar daca ideea, inchipuirea legata de o femeie vine sa te tulbure, nu poti face nimic, fiindca acolo nu sunt femei. Iar pana sa ajungi la Puna, inchipuirea se va fi stins complet, oar tu vei fi redobandit controlul.

A pleca departe de lume inseamna a crea o distanta intre lumea reala si lumea ta inchipuita, caci daca te-ai afla in piata si inchipuirea ar pune stapanire pe tine, n-ai mai putea sa te controlezi. Toti perfectionistii devin escapisti, e inevitabil – dar voi veti vedea in ei perfectiunea. Nu sunt flori adevarate; sunt flori de plastic: pot sa fie perfecte, dar n-au parfum. Parfumul emana dintotdeauna dintr-o fiinta vie si totala. Vine de la cineva care a absorbit tot ceea ce a oferit viata; de la cineva care si-a transformat intreaga fiinta, fara sa nege nicio parte.

 Osho

Advertisements

Meditatie in dragoste

-Osho, poţi să faci dragoste atunci când meditezi?
-Da, deşi mai corect ar fi să spunem invers: poţi să meditezi atunci când faci dragoste. O schimbare atât de mică poate produce o diferenţă atât de mare….
Actul amoros aduce cu sine o stare dintre cele mai sublime, mai armonioase, mai pline de pace. De aceea meditaţia devine foarte uşoară în timpul lui. Când omul se apropie de starea de orgasm, mintea lui tace, iar el se transformă într-un fel de energie care curge liber. Acesta este momentul ideal pentru a deveni conştient de ceea ce se întâmplă, de acel apogeu care se apropie. Ştiţi că există un punct dincolo de care nu mai există întoarcere. Contemplaţi acest proces, căci este momentul cel mai intim şi cel mai secret, pe care puţini oameni reuşesc să-l remarce. Dacă veţi putea contempla acest fenomen, veţi putea observa orice alt proces al vieţii, căci actul sexual reprezintă experienţa cea mai intimă şi cea mai apropiată de noi.
OSHO

Liber

110620152682

Te iubesc liber pentru ca acum stiu cine sunt…

Iubirea adevărată nu limitează, nu pune bariere, nu creează închisori.

Inchisorile sunt create din frică. Majoritatea sunt invizibile. Controlul nu este iubire! Rădăcina nevoii de control este insecuritatea. Dacă ai fi sigur pe tine, i-ai acorda celuilalt toată libertatea din lume. A iubi necondiţionat este o mare putere! Dacă el sau ea pleacă într-o altă direcţie, tu nu vei fugi după el ca să-ţi exprimi iubirea. Este ca şi cum un trandafir ar alerga după cineva ca sa-i ofere parfumul. Iubirea este parfumul fiinţei tale (când fiinţa a înflorit pe deplin).

Cum se iubeşte fără a fi dependent? Cum să separi iubirea de nevoia de a poseda, teama de abandon, nevoia de control, teama de respingere? Într-un singur fel. Aflând cine eşti! Când ştii cine eşti, la nivelul cel mai profund din tine însuţi, poţi iubi fără condiţii. Când eşti în contact cu Sinele nu mai ai nevoie de nimic de la celălalt şi nici nu te mai aştepţi la ceva de la el. Altfel e ca şi cum i-ai cere să-ţi aprindă o lumânare ziua în amiaza mare. E ridicol. Să-ţi simţi Sinele este o fericire atât de mare încât primul lucru care-ţi vine să-l faci este să o împărţi cu cineva, să o dăruieşti cuiva.

A afla cine eşti şi a-ţi manifesta Sinele este esenţa căutării spirituale. Cei care depind de o altă fiinţă pentru a fi fericiţi sunt undeva pe traseu sau fac primele mişcări de încălzire pentru a pleca la drum. Nimeni din afara ta nu te poate face cu adevărat fericit. Poţi avea momente de bucurie, poţi să te simţi bine perioade mai mari de timp, poţi trăi chiar o viaţă agreabilă. Dar fericit în sensul cel mai înalt eşti doar în contact cu Sinele.

Cum ai putea să te mai agăţi de cineva când trăieşti această fericire? Poţi să te bucuri împreună cu cineva, să împărtăşeşti această fericire cu ea. Dar ea, dacă pleacă, nu pleacă şi cu fericirea ta. Fericirea rămâne cu tine! De aceea nu te cramponezi, de aceea respecţi şi încurajezi libertatea.

Posesivitatea este strâns legată de ignoranţă. Iată în ce fel. Ce faci atunci când încerci să posezi o altă persoană? Ce faci când încerci să pui stăpânire pe partenerul sau partenera ta? Te agăţi de ea. Te agăţi de celălalt, încerci să-l transformi într-un bun personal, deoarece nu ştii cine eşti. Dacă ai şti ce comori deţii înlăuntrul tău, nici prin cap nu ţi-ar trece să încerci să posezi, să controlezi sau să domini o altă persoană. Dar tu nu ştii cine eşti. Crezi că eşti un biet cerşetor care s-a trezit peste noapte cu ceva valoros. De acest ceva ţii cu dinţii. A devenit posesia ta. Nu îi mai dai drumul. Te agăţi cu disperare deoarece relaţia aceasta te face să te simţi un pic mai bine. Aceasta este iubirea, în opinia ta.

Totul este, evident, o iluzie. Iubirea nu ia ostatici. Nu leagă oamenii de piciorul scaunului, şoptindu-le: „Eşti atât de important pentru mine. Te preţuiesc atât de mult.” A iubi înseamnă a dărui. Când iubeşti îi oferi celuilalt ceea ce ai tu mai bun. Nu îi oferi ceea ce nu ai. Îi oferi ceea ce ai. Ceea ce s-ar putea dovedi satisfăcător pentru el/ea. Sau nu. Asta este o altă problemă. Important este că atunci când iubeşti cu adevărat, oferi ceea ce ai de oferit şi nu ceri nimic în schimb. Desigur, primeşti dacă ţi se oferă. Ar fi o nebunie să refuzi. Dar nu pretinzi.

Iubirea nu obligă pe nimeni să facă nimic. În acest sens iubirea este libertate. Acesta e un criteriu cristalin după care poţi şti dacă iubeşti sau nu pe cineva. Dacă iubeşti o persoană îi respecţi libertatea. Mai mult decât atât. Dacă poţi, o ajuţi să-şi extindă libertatea. Hrănită cu iubirea ta, iubita ta devine o persoană din ce în ce mai liberă. Ea se extinde în mai multe direcţii, îşi revelează aspecte noi ale personalităţii, învaţă să-şi protejeze adecvat vulnerabilităţile, transformă ceea ce este grosier.

Tu nu iubeşti pentru că ai nevoie de celălalt. Nu eşti un cerşetor. Eşti un împărat! Nu se pune problema să iei ceva, ci să dăruieşti ceva. Repet: poate că şi celălalt are ceva să-ţi dăruiască. Asta este ceea ce eu numesc o relaţie minunată. Este o relaţie între un împărat şi o împărăteasă. Aristocraţia autentică la nivelul ei cel mai înalt. Doi oameni care îşi oferă reciproc ceva din bucuria, calităţile, energia sau timpul lor, fără să ceară nimic în schimb. Orice altceva nu este o relaţie de iubire reală. Este întâlnirea a doi cerşetori, care din când în când poate mai dau câte ceva şi gratuit.

Când iubeşti cu adevărat te reverşi. Dai pe dinafară. Eşti plin cu energia iubirii şi o împărtăşeşti cu cineva. Este foarte simplu. Iubirea a apărut în tine şi de la tine curge spre altcineva. De aceea nu ceri nimic în schimb. De aceea nu există posesivitate. Dacă cel spre care curge iubirea ta o respinge, asta nu reprezintă nici un fel de problemă pentru tine. Nu apare nici o suferinţă. O orientezi spre altcineva (nu neapărat o persoană). Eşti exact ca o apă curgătoare în calea căreia a apărut un obstacol. Vei înceta să curgi? Nici pomeneală, o să virezi puţin la stânga sau la dreapta şi asta-i tot. Vei continua să curgi.

Osho

Ce ramane nespus

wheel

Exista o poveste taoista:

Asezat la biroul sau, ducele Huan citea odata o carte. Langa el, rotarul P’yen facea o roata. Lasandu-si uneltele deoparte, P’yen a urcat treptele care duceau la biroul ducelui si i-a spus:

-Indraznesc sa o intreb pe Inaltimea Voastra ce cuvinte citeste.

-Cuvinte ale Inteleptilor, i-a raspuns ducele.

-Mai traiesc acesti Intelepti? A intrebat P’yen.

-Nu, au murit, i-a raspuns ducele.

-Atunci, a spus P’yen, inseamna ca ceea ce citeste Inaltimea Voastra sunt doar sedimentele si ramasitele acelor oameni din vechime.

-Ce stii tu, un biet rotar, despre cartea pe care o citesc eu? s-a enervat ducele. Explica-te, sau unde iti sta capul iti vor sta si picioarele.

Era foarte manios. Ce tupeu: un biet rotar sa isi deranjeze stapanul spunandu-i: “Ceea ce citeste Inaltimea Voastra sunt doar sedimentele si ramasitele acelor oameni din vechime”.

Rotarul i-a raspuns:

-Slujitorul Inaltimii Voastre priveste lucrurile din perspectiva artei sale. Atunci cand confectionez o roata si procedez cu blandete, munca este destul de placuta, dar rezultatul final nu este foarte trainic. Daca actionez prea violent, fortez lucrurile si spitele nu vor intra in lacasul lor. In schimb, daca miscarile mainii mele nu sunt nici foarte blande, nici prea violente, realizez perfect ceea ce mi-am propus. Din pacate, nu pot explica acest lucru in cuvinte.

Nici prea bland, nici prea violent – ci la mijloc, intr-o maniera echilibrata…

Rotarul i-a spus ducelui ca nu poate explica in cuvinte cum poate atinge aceasta stare de echilibru intre efort si lipsa de efort, intre actiune si non-actiune. Exista un secret, dar acesta nu poate fi descris in cuvinte. Rotarul il cuonstea, dar nu il putea descrie. Nu i-l putea transmite nici macar propriului sau fiu, care urma sa-i mosteneasca mestesugul. Pur si simplu, secretul nu poate fi predat sau invatat. Invatarea si predarea sunt modalitati exterioare de transmitere a cunoasterii. Acest secret tine insa de o cunoastere interioara. Asa se face ca rotarul a ajuns la 70 de ani, dar continua totusi sa construiasca roti. Ce mai puteau transmite atunci inteleptii care au trait in vechime si care erau morti de mult? De fapt, ceea ce citea ducele erau doar sedimentele si ramasitele lor…

“Daca eu sunt in viata si cunosc secretul, dar nu-l pot transmite nici macar fiului meu, pe care il iubesc; daca sunt nevoit sa muncesc inca, desi am 70 de ani, daca nu ma pot pensiona, cum ar putea acesti intelepti morti sa va transmita ceea ce nu poate fi decat experimentat? Secretul nu poate fi transmis nici macar atunci cand inteleptii sunt in viata, daramite daca acestia au murit de secole? Nu faceti decat sa va pierdeti timpul, domnule. Toate acestea sunt prostii!”

In mod evident, batranul era un taoist. Taoistii au o sumedenie de parabole minunate, la fel ca aceasta: un om obisnuit, sarac, un rotar, o persoana pe care nu o cunoaste nimeni – are o viziune superioara asupra vietii. Intregul mesaj taoist se refera la experienta. Poti pune oricate intrebari, poti gasi raspunsul la ele, dar acesta nu te va ajuta cu nimic. Ca sa cunosti gustul, trebuie sa mananci; ca sa cunosti iubirea, trebuie sa iubesti. Acest gen de cunoastere nu  poate fi transmis. De aceea, “este mai bine sa ramai linistit”, dupa cum spunea Lieh Tse, decat sa cauti raspunsul.

Cuvinte din tacere

words

Voi ma ascultati pentru ca ceva din adancurile fiintei mele pastreaza o tacere profunda. Cuvintele nu capata semnificatie decat datorita acestei taceri. Daca tacerea nu ar exista, cuvintele ar fi goale, lipsite de semnificatie. Ori de cate ori intalniti pe cineva care rosteste cuvinte incarcate de semnificatie, nu uitati ca in spatele lor se ascunde o tacere profunda, care se transfera asupra lor, facandu-le sa devina luminoase.

Osho – Cartea despre Tao