Realitatea fiintei

salzmann

Reactia mea ma izoleaza de impresie, precum si de realitatea pe care aceasta o reprezinta. Aceasta este bariera, zidul. Reactionand, eu inchid.

………………….

Trebuie sa stiu ca am o natura dubla, ca exista doua forte in mine: forta descendenta a manifestarii si o forta ascendenta ce se intoarce la sursa. Trebuie sa le experimentez aici, in acelasi timp pentru a ma cunoaste pe mine ca pe un intreg. Trebuie sa existe vreun motiv pentru care sunt aici, ceva care este necesar pentru o relatie intre cele doua. Aceasta este insemnatatea Prezentei mele.

……………………..

Lupta mea este un efort constant de a fi libera de aceasta minciuna si de a gasi din nou ceea ce este adevarat in centrul muncii mele. Pentru aceasta, am nevoie sa am un punct de referinta, un anumit sentiment in mine insami care este intotdeauna aici, intotdeauna acelasi – intelegerea mea faptica a ceea ce inseamna sa fii o fiinta constienta.

………………………….

Un gand care ste miscat de asociatii nu este liber.

…………….

Trebuie sa le masuram in relatie cu ceva mai inalt, care este intotdeauna la fel, adica o vedere interioara care nu se schimba niciodata. Masuram inferiorul cu o parte superioara din noi insine.

Sursa: Jeanne de Salzmann – Realitatea fiintei

Advertisements

Tacerea nobila

silence-is-the-language-of-god

Acum ceva timp am avut prilejul sa experimentez 10 zile din ceea ce mai jos Gurdjieff numeste “tacerea absoluta”. Si a fost una din cele mai profunde perioade de care-mi amintesc. In vipassana se numeste “tacere nobila”. De atunci tot caut spatiul si timpul pentru reiterarea experientei. Prin ceea ce spune nenea Gurdjieff mai jos, mi se ofera o varianta de aplicare a tacerii nobile in mijlocul vietii.

Tacerea absoluta este mai usoara. Tacerea absoluta este insa o cale in afara vietii. Omul ar trebui sa fie in desert sau intr-o manastire. Aici noi vorbim de lucrul cu sine in mijlocul vietii. Iar aici poti pastra tacerea intr-un asemenea mod incat nimeni sa nu-si dea seama macar. Toata problema vine din faptul ca noi spunem mult prea multe lucruri. Daca ne-am limita la cuvintele realmente necesare, numai aceasta si s-ar putea numi pastrarea tacerii. Si la fel este pentru orice altceva: pentru hrana, pentru placeri, pentru somn; pentru fiecare lucru exista o limita a necesarului. Dincolo de aceasta incepe „pacatul”. Acest lucru trebuie inteles bine; „pacatul” este ceva ce nu este necesar.

Sursa: Ouspensky – In cautarea miraculosului

Constiinta treaza

calut1calut

Caii salbatici nu se dreseaza fiind lasati complet de capul lor, dar nici cu batai neincetate. Masurile de acest fel vor esua, inevitabil. Trebuie sa gasim o cale de mijloc. Pe de o parte, atitudinea negativa potrivit careia nu merita catusi de putin sa incerci sa dresezi un cal salbatic nu aduce nici un avantaj. Pe de alta parte, trebuie sa acceptam ca acel cal este salbatic si sa abordam cu compasiune chestiunea dresajului […].

[…] Fraiele ii permit calaretului sa fie constient de miscarile calului, sa le influenteze si sa intervina cu indrumari la nevoie. Dar daca acel calaret trage prea tare, calul ar putea sa riposteze. Asa ca urmarim in orice moment echilibrul intre a reprima mintea si a-i oferi prea multa libertate. Invatam sa ne traim gandurile intr-o maniera plina de acceptare, neprefacuta, fiind nici prea incordati, nici prea indulgenti. Astfel, practicam constiinta treaza, urmand calea cea larga si sigura – calea de mijloc.

Gurdjieff

Exista in noi un fluviu de simtire, fiecare picatura de apa fiind un alt simtamant, si existenta fiecarui simtamant se bazeaza pe toate celelalte. Ca sa-l observam, ne asezam pe mal si identificam fiecare simtamant ce apare, vazandu-l cum pluteste pe langa noi si apoi dispare.

Thich Nhat Hanh