Munca profunda

concentrat

Munca profunda reprezinta abilitatea de a va concentra fara sa va lasati distrasi de sarcinile care va solicita intelectul. Va permite sa acumulati rapid informatii complexe si sa ajungeti la rezultate mai bune, intr-un timp mai scurt. Nu in ultimul rand, munca profunda va face sa deveniti mai buni in profesia voastra si va da sentimentul de implinire. Pe scurt, este un fel de superputere in economia din ce in ce mai competitiva a secolului XXI. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor si-au pierdut abilitatea de a aprofunda munca, pentru ca isi petrec timpul intr-un vartej frenetic de e-mailuri si social media, fara sa realizeze ca exista o cale mai buna de a prospera.

Mutatia spre superficialitate, suferita de cultura muncii (fie ea buna sau rea din punct de vedere filozofic), scoate la iveala o uriasa oportunitate economica si personala pentru putinii oameni care recunosc potentialul implicit in a rezista acestei tendinte si a transforma profunzimea intr-o prioritate.

Ipoteza muncii profunde – abilitatea de a indeplini o munca profunda devine din ce in ce mai rara, ajungand sa fie, simultan, din ce in ce mai valoroasa in economia noastra. Drept urmare, putinii oameni care cultiva aceasta abilitate, pe care apoi o transforma in esenta vietii lor profesionale, vor prospera.

…………..

Doi economisti de la MIT, Erik Brynjolfsson si Andrew McAfee in influenta lor carte din 2011. Race Against the Machine, demonstreaza in mod convingator ca, printre diversele forte aflate in joc, cea care ne transforma pietele de munca in moduri neasteptate este cu precadere ascensiunea tehnologiei digitale. “Ne aflam la inceputurile Marii Restructurari. Tehnologiile avanseaza galopant, dar multe dintre abilitatile si organizatiile noastre raman in urma.” Pentru multi profesionisti, aceasta defazare anunta vesti rele. Pe masura ce masinariile inteligente se imbunatatesc, iar discrepanta dintre abilitatile masinii si ale omului se reduce, angajatorii vor angaja probabil tot mai des “”noi masini” in locul unor “oameni noi”. Iar cand lucrurile nu pot fi indeplinite decat de oameni, imbunatatirile din comunicatii si tehnologia bazata  pe colaborare faciliteaza munca la distanta mai mult ca niciodata, motivand companiile sa externalizeze roluri-cheie, oferindu-le starurilor si facand ca talentele locale sa nu aiba suficiente locuri de munca.

Totusi aceasta realitate nu este in totalitate infricosatoare. Aceasta Mare Restructurare n u reduce toate slujbele, ci le divizeaza. Desi un numar tot mai mare de oameni va pierde in aceasta noua economie, in clipa in care abilitatea lor va deveni automatizabila sau externalizata cu usurinta, exista altii care nu numai ca vor supravietui, ci vor prospera – devenind mai valorosi (si, prin urmare, mai bine recompensati) decat inainte. Brynjolfsson si McAfee identifica trei grupuri care se vor situa de partea avantajoasa a acestei sciziuni, culegand o mare parte din roadele Epocii Masinilor Inteligente: profesionistii cu inalte calificari, superstarurile si patronii. Cu alte cuvinte, cei care pot lucra bine si creativ cu masini inteligente, cei care sunt cei mai buni in ceea ce fac si cei cu acces la capital.

…………….

Homo Sapiens Profundus

…………………….

Filosofii ale profunzimii:

  1. Filosofia ascetica a programarii muncii profunde –incercand sa maximizeze eforturile profunde, eliminand sau minimalizand radical obligatille superficiale. Practicantii tind sa aiba un tel profesional bine definit si extrem de valoros, pe care il urmeaza, iar succesul lor profesional provine in mare masura din indeplinirea acestui unic lucru la standarde exceptionale.
  2. Filosofia bimodala a programarii muncii profunde ( abordarea lui Jung) – iti impune sa iti imparti timpul, dedicand niste intervale clar definite preocuparilor profunde si lasand restul sa fie deschis la orice altceva. In timpul intervalelor profunde, profesionistul bimodal va actiona ascetic – urmarind sa atinga o concentrare intensa si neintrerupta. Pe durata intervalelor superficiale, concentrarea de acest tip nu este o prioritate. Aceasta divizarea a timpului intre profunzime si deschidere poate surveni la diverse niveluri. De exemplu, intr-o saptamana, ati putea dedica ultimele patru zile profunzimii, iar restul timpului sa fie deschis. Similar, in interval de un an, ati putea dedica un anotimp perioadelor de munca profunda (dupa cum procedeaza numerosi universitari pe durata verii sau in anul sabatic.

Filosofia bimodala considera ca munca profunda poate produce o productivitate extrema, insa doar daca subiectul dedica suficient de mult timp unor astfel de initiative, pentru a atinge intensitatea cognitiva maxima – starea in care survin adevaratele descoperiri. De aceea, in cadrul acestei filosofii, unitatea minima de timp pentru munca profunda tinde sa fie de cel putin o zi intreaga. A rezerva cateva ore dimineata, de pilda, este prea putin pentru a spune ca avem un segment dedicat muncii profunde, conform adeptilor acestei abordari.

In acelasi timp, filosofia bimodala este, in general, utilizata de oamenii care nu pot reusi fara a se dedica unor angajamente non-profunde. Jung, de exemplu, avea nevoie de cabinetul de consultatii pentru a-si plati facturile si de scena cafenelelor din Zurich pentru a-i stimula gandirea. Abordarea bazata pe trecerea de la un mod la altul furnizeaza o cale de a deservi cu succes ambele nevoi.

  1. Filosofia ritmica a programarii muncii profunde – sustine ca cea mai usoara cale de a incepe in mod consecvent sesiuni de munca profunda este sa le transformam intr-un simplu obicei regulat. Cu alte cuvinte, scopul este sa generati un ritm al acestei munci care elimina nevoia de a decide daca si cand veti aborda lucrurile in profunzime si de a investi energie in acest proces. Metoda lantului este un bun exemplu al filosofiei ritmice a programarii muncii profunde, deoarece combina o metoda euristica simpla de programare (a face treaba in fiecare zi) cu o modalitate usoara de a va reaminti sa o faceti:X-urile mari si rosii de pe calendar.

O alta modalitate frecventa de a implementa filosofia ritmica se poate realiza prin inlocuirea elementului vizual de sustinere din metoda lantului cu stabilirea unei anumite ore pe care o folositi in fiecare zi pentru a va dedica muncii profunde. In mare masura, la fel cum pastrarea unor indicatori vizuali ai progresului inregistrat in munca poate reduce bariera spre aprofundare, eliminarea chiar si a celor mai simple decizii de stabilire a programului, cum ar fi in ce moment al zilei sa indepliniti munca, diminueaza aceasta bariera.

  1. Filosofia jurnalistica a programarii muncii profunde – munca profunda este inserata in program oricand se poate.

……………………

Cercetarile lui Clifford Nass, regretatul profesor de comunicare de la Stanford, au dezvaluit ca, online, salturile constante ale atentiei au un efect negativ de durata asupra mintii.

        “ Asadar, avem o unitate de masura care ne permite sa-i impartim pe oameni in persoane care indeplinesc sarcini multiple tot timpul si persoane care o fac rareori, iar diferentele sunt remarcabile. Oamenii din prima categorie nu pot filtra lucrurile irelevante. Nu pot gestiona memoria de lucru. Sunt permanent distrasi. Isi activeaza parti mult mai mari din creier, care sunt irelevante pentru sarcina pe care o au de indeplinit… practic sunt niste epave la nivel mintal.

(…) Oamenii cu care vorbim continuu au afirmat: “Uite ce e, cand trebuie neaparat sa ma concentrez, inlatur orice altceva si am o precizie de laser”. Dar, din nefericire, au dezvoltat obiceiuri mintale care fac ca acest lucru sa fie imposibil. Au o slabiciune pentru lucrurile irelevante. Pur si simplu nu se pot concentra neitrerupt asupra sarcinii pe care o au de indeplinit”.

……………

In loc de pauza de la lucrurile care ne distrag, trebuie programata cate o pauza de la concentrare.

……………

Evaluati activitatile, punand o intrebare simpla dar edificatoare:

        Cat ar dura (in luni) pentru a instrui un proaspat absolvent de coelgiu, inteligent, fara nicio pregatire de specialitate in domeniul meu, sa indeplineasca acesta sarcina?

Daca absolventul nostru ipotetic are nevoie de mai multe luni pentru a indeplini o sarcina, atunci acest fapt arata ca sarcina necesita competente aprofundate. Sarcinile care va solicita competentele tind sa fie sarcini profunde si, prin urmare, pot furniza undublu beneficiu: va aduc mai multa valoare in raport cu timpul petrecut si va forteaza capacitatile, conducand la progres. Pe de alta parte, o sarcina pe care absolventul nostru ipotetic de facultate o poate prinde repede este una care nu solicita utilizarea competentelor si, in consecinta, poate fi considerata superficiala. Ce ar trebui sa faceti cu aceasta strategie? Dupa ce stiti unde se incadreaza activitatile voastre pe scala profund-superficial, canalizati-va timpul spre prima categorie.

Sursa: Cal Newport – Concentrat – cum sa prosperi prin munca profunda intr-un mediu perturbator