Tag Archives: Bertrand Russell

In cautarea fericirii III

20180819_182006

Cei cei infrunta viata cu un sentiment de securitate sunt mult mai fericiti decat cei ce o infrunta cu unul de insecuritate, cel putin cata vreme sentimentul de securitate nu-i duce la dezastru. Iar in marea majoritate a cazurilor, desi nu in toate, sentimentul de securitate va contribui el insusi la a-l feri pe cel in cauza de primejdii in fata carora altii ar sucomba. Daca pasesti pe o scandura ingusta deasupra unui abis, e mult mai probabil sa cazi daca simti frica decat daca nu simti. Acelasi lucru se aplica si la conduita omului in viata. E posibil fireste, ca si un om neinfricat sa fie lovit de o nenorocire neasteptata, dar este probabil ca el va trece teafar prin numeroase situatii dificile in care un om timid ar sfarsi prost. Aceasta forma utila de incredere in sine imbraca, fireste, nenumarate forme. Unul o simte la munte, altul pe mare, iar un al treilea in aer. Dar increderea in sine generala in fata vietii izvoraste, mai mult decat din orice altceva, din obisnuinta insului de a primi atata afectiune de felul potrivit, de cata are nevoie.

Afectiunea primita, nu cea oferita, este cea care genereaza acest sentiment de securitate, desi el izvoraste in cea mai mare masura dintr-o afectiune reciproca.

…………..

Omul intelept nu observa praful pe care servitoarea a omis sa-l stearga, cartoful pe care bucatarul nu l-a fiert indeajuns si funinginea pe care cosarul nu a curatat-o ca lumea. Nu vreau sa spun ca el nu intreprinde nimic spre a remedia aceste lucruri, daca are timp sa o faca; vreau sa spun doar ca le trateaza fara emotie. Framantarea, agitatia si iritarea sunt emotii care nu servesc la nimic.

(…) Omului care s-a emancipat de imperiul ingrijorarii viata i se va parea mult mai vesela decat i se parea atunci cand era vesnic iritat. Idiosincraziile fata de anumite persoane, care altadata il aduceau la disperare, acum i se vor parea doar amuzante. Cand domnul A. se va apuca pentru a suta si nu mai stiu cata oara sa povesteasca intamplarea episcopului din Tierra del Fuego, el se va amuza tinand scorul si nu va simti inclinarea de a incerca zadarnic o diversiune printr-o intamplare proprie.  Daca i se intampla sa i se rupa siretul de la pantof taman cand se grabea sa prinda un tren de dimineata devreme, se va gandi, dupa ce va fi proferat injuraturile de rigoare, ca respectivul eveniment n-are cine stie ce importanta in istoria cosmosului. Daca i se intampla ca, tocmai cand de pregatea sa formuleze o cerere in casatorie, sa-i vina in vizita un vecin plicticos, se va gandi ca oricui i se putea intampla un asemenea dezastru, cu exceptia stramosului nostru Adam, care, de altfel, a avut si el oarece neplaceri in materie. Exista nenumarate moduri de a te consola de necazuri marunte, facand analogii bizare si paralele originale. Imi inchipui ca orice barbat sau femeie civilizata are o imagine despre sine si ca nu-i place cand se intampla ceva ce pare sa strice aceasta imagine. Remediul cel mai bun este sa nu ai o singura astfel de imagine, ci o galerie intreaga, de unde sa alegi pe cea potrivita cu incidentul de care ai parte. Daca vreunul din aceste portrete e un pic ridicol, cu atat mai bine; nu-i inteligent sa te vezi cat e ziua de lunga ca un erou de mare tragedie. Nu vreau sa sugerez ca e bine ca omul sa se priveasca intotdeauna pe sine ca pe un clovn intr-o comedie, pentru ca cei ce fac asa sunt si mai enervanti; in alegerea rolului potrivit cu o anumita situatie e nevoie de un pic de tact. Fireste ca daca poti sa uiti de tine si sa nu adopti nici un fel de rol, e perfect. In schimb, daca jucarea unui rol ti-a devenit a doua natura, gandeste-te in ce fel de piesa joci si astfel vei evita monotonia.

Sursa: Bertrand Russell – In cautarea fericirii

Advertisements

In cautarea fericirii II

20180819_182006

Vorbesc despre abaterile mult mai anodine de la conventiile incetatenite, cum ar fi o vestimentatie mai neobisnuita sau neapartenenta la cutare biserica, sau neabtinerea de la lectura unor carti inteligente. Asemenea abateri, daca sunt facute nu in mod sfidator, ci spontan, cu naturalete si umor, vor ajunge sa fie tolerate si in cea mai traditionalista societate. Exista si posibilitatea ca treptat sa capeti un renume de nebun patentat, caruia i se ingaduie si lucruri ce in cazul altor oameni ar fi considerate de neiertat. Importanta, in toate acestea, este mai ales o anume blandete si bunavointa. Oamenii care tin la respectarea conventiilor devin ostili in buna masura pentru ca vad in nesocotirea acestora ceva ca o critica la adresa lor insisi. Ei vor trece cu vederea multe gesturi neconventionale la un om care se arata destul de prietenos si de larg la suflet incat pana si cei mai prosti sa-si dea seama ca nu-i e aminte sa-i critice pe ei.

………………

Eu consider ca, in general, lasand deoparte opinia expertilor, oamenii tin prea mult cont de opiniile altora, atat in chestiuni majore, cat si in cele mai marunte. Opinia publica trebuie, de regula, respectata in masura in care acest lucru este necesar pentru a nu muri de inanitie sau a nu ajunge in inchisoare, dar orice trece dincolo de asta este o supunere de bunavoie fata de o tiranie nejustificata si este de natura sa dauneze in fel si chip fericirii. Sa luam, spre exemplu, problema cheltuirii banilor. Foarte multi oameni isi cheltuie banii in moduri total diferite de cele la care i-ar indemna gusturile lor naturale, numai pentru ca simt ca respectul din partea semenilor depinde de faptul ca au o masina scumpa si ca pot oferi mese cu mancaruri rafinate. In realitate, orice om care in mod evident si-ar putea permite sa aiba o masina de lux, dar care prefera sincer sa calatoreasca sau sa aiba o biblioteca valoroasa, va fi pana la urma mult mai respectat decat daca s-ar comporta exact la fel ca toata lumea. Este, fireste, fara rost sa dispretuiesti in mod deliberat opinia publica; si aceasta e, de fapt, un mod de a te afla sub dominatia ei, desi unul de-a-ndoaselea. In schimb, indiferenta sincera fata de ea este deopotriva un semn de tarie si o sursa de fericire. Iar o societate formata din barbati si femei care nu se pliaza excesiv la conventii este mult mai interesanta decat una in care toata lumea se poarta la fel. Acolo unde caracterul fiecarei persoane poarta marca individualitatii acesteia, deosebirile dintre tipuri se mentin, si atunci merita sa cunosti noi oameni, pentru ca ei nu vor fi simple copii ale celor pe care deja ii cunosti. Acesta a fost unul din avantajele aristocratiei, deoarece, acolo unde statutul depindea de nastere, erau ingaduite comportamente neconformiste. In lumea de astazi pierdem incetul cu incetul aceasta sursa de libertate sociala, astfel ca a devenit dezirabil sa ne dam seama cat mai limpede de pericolele uniformitatii. Nu sustin ca oamenii ar trebui anume sa se comporte excentric, ceea ce e la fel de neinteresant ca si alinierea la conventii. Vreau sa spun doar ca oamenii trebuie sa se poarte cu naturalete si sa dea curs inclinatiilor lor spontane in masura in care acestea nu sunt in mod vadit antisociale.

In lumea de astazi, datorita iutelii cu care se pot deplasa, oamenii sunt mai putin dependenti ca odinioara de vecinii lor cei mai apropiati geografic. Cei care au masini pot considera vecina orice persoana care traieste la cateva zeci de kilometri distanta. Ei au, asadar, posibilitati mult mai mari decat aveau oamenii altadata de a-si alege pe cei a caror companie o doresc. Intr-o regiune foarte populata, un om trebuie sa se simta foarte nefericit daca nu poate gasi suflete afine pe o raza de zeci de kilometri. Ideea ca trebuie sa-ti cunosti vecinii din imediata apropiere a cam disparut in marile centre urbane, dar se mai pastreaza indtrucatva in orasele mici si la tara. Aceasta idee a devenit desueta, deoarece nu-i nevoie sa-ti faci anturaj din vecinii imediati. Devine din ce in ce mai mare posibilitatea de a-ti alege anturajul pe temeiul unor afinitati sufletesti si nu pe cel al proximitatii spatiale. Fericirea este promovata prin asocierea intre persoane cu gusturi si opinii similare. Este de asteptat ca pe viitor contactele sociale sa se dezvolte din ce in ce mai mult in aceasta directie si se poate spera ca, pe aceasta cale, singuratatea de care sufera in prezent atat de multi oameni neconformisti sa se diminueze treptat pana aproape de disparitie.

(…)Frica de opinia publica, aidoma oricarei alte frici, este apasatoare si blocheaza cresterea. Este greu sa dobandesti cat de cat o statura daca acest gen de frica ramane puternic, si este cu neputinta sa castigi acea libertate de spirit in care consta adevarata fericire, caci pentru fericire este esential ca modul nostru de viata sa izvoreasca din propriile noastre impulsuri profunde, si nu din gusturile si dorintele accidentale ale celor care din intamplare ne sunt vecini sau chiar rude.

……………………….

In multe cazuri, poate chiar in majoritatea lor, pasiunile si hobby-urile nu sunt insa o sursa de fericire propriu-zisa, ci mijloace de a fugi de realitate, de a  uita pentru moment cate o suferinta anevoie de suportat. Fericirea propriu-zisa depinde, mai mult decat orice altceva, de ceea ce am putea numi interes simpatetic fata de persoane si lucruri.

Interesul simpatetic fata de persoane este o form a de iubire, dar nu acea iubire acaparatoare si posesiva si care cauta intotdeauna o reciprocitate absoluta. Aceasta din urma forma este adesea o sursa de nefericire. Cealalta, care contribuie la fericire, gaseste delectare in a-i observa pe oameni si bucurie de a inregistra trasaturile care-i individualizeaza, este dispusa sa lase camp deschis intereselor si placerilor celor cu care vine in contact, fara a dori sa dobandeasca putere asupra lor sau sa obtina admiratia lor entuziasta. Persoana a carei atitudine fata de altii este cu adevarat de acest fel va fi o sursa de fericire si va avea parte, la randul sau, de bunavointa altora. Relatiile sale cu ceilalti, fie ele superficiale sau mai profunde, ii vor satisface deopotriva interesele si sensibilitatea, ea nu se va inacri din pricina ingratitudinii, pentru ca rareori va avea parte de ea, si nici atunci nu o va observa. Aceleasi idiosincrazii care pe un altul l-ar enerva pana la exasperare vor fi pentru ea o sursa de amuzament benign. Ea va obtine fara efort rezultate despre care altii, dupa indelungate stradanii, vor conchide ca sunt irealizabile. Fiind ea insasi fericita, va fi un companion agreabil, lucru care, la randul sau, ii va spori fericirea. Toate acestea trebuie insa sa fie genuine, nu sa izvorasca din ideea sacrificiului de sine inspirat de simtul datoriei. Sentimentul datoriei este util in munca, dar jignitor in relatiile personale. Oamenilor le place sa fie agreati, nu sa fie suportati cu resemnare rabdatoare. A agrea multi oameni in mod spontan si fara efort este, probabil, cea mai de seama sursa de fericire personala.

………………

Secretul fericirii in asta consta: sa ai interese cat mai largi cu putinta, iar reactiile tale fata de lucrurile si persoanele care te intereseaza sa fie, pe cat posibile, simpatetice, iar nu ostile.

Sursa: Bertrand Russell – In cautarea fericirii

In cautarea fericirii

20180819_182006

Uite si un filozof pe gustul meu, care nu te ameteste de cap cu limbajul lui doct…Directa si faina carte… scrisa in anii ’30… sfaturile sunt de mare actualitate 🙂

In prezent ma bucur de viata si mai ca as spune ca pe fiecare an ce trece ma bucur mai mult de ea. Aceasta se datoreaza:

-detasarii de anumite obiecte ale dorintei, ca fiind esentialmente inaccesibile;

-diminuarii preocuparii pentru mine insumi

-concentrarea atentiei asupra unor obiecte exterioare;

-faptului ca am descoperit care sunt lucrurile cele mai dorite de mine si treptat, am si dobandit multe din ele.

……………….

Calugarul insa nu va fi fericit inainte ca rutina vietii monastice sa-l faca sa uite de propriul suflet. Fericirea pe care el o pune pe seama religiei ar fi putut-o obtine si devenind maturator de strada, daca ar fi fost silit sa ramana la aceasta ocupatie. Disciplina exterioara este singura cale spre fericire pentru acei nenorociti la care preocuparea pentru sine insusi este atat de profunda, incat nu-i chip sa fie tamaduita pe alta cale.

………….

A fi lipsit de anumite lucruri de care ai nevoie este o componenta indispensabila a fericirii.

……………..

E un lucru extrem de bizar ca doar o minoritate de oameni isi dau seama ca nu sunt prinsi in chingile unui mecanism din care nu exista scapare, ci se spetesc la roata lor de ocna doar pentru ca n-au bagat de seama ca aceasta nu-i poarta in sus, spre ceva superior.

…………………

Multe placeri, dintre care putem mentiona ca exemplu elocvent jocurile de noroc, nu au in ele nimic din acest contact cu pamantul. Astfel de placeri, in clipa in care inceteaza, il fac pe om sa se simta stupid si nemultumit, flamand dupa ceva ce nu-i e nici lui limpede. Asemenea placeri nu aduc nimic din ce s-ar putea numi bucurie. Acelea, in schimb, care ne pun in contact cu viata pamantului au in ele ceva profund gratifiant; atunci cand ele inceteaza, fericirea pe care au generat-o ramane in noi, desi intensitatea lor, pe timpul cat a durat, poate ca nu a fost la fel de mare ca aceea produsa de distractiile mai palpitante.

……………..

Genul special de plictiseala de care sufera populatiile urbane de astazi e strans legat de separarea lor de viata pamantului. Ea face viata fierbinte, prafoasa si insetata, aidoma unui pelerinaj in desert.

………….

In viata moderna, evitarea oboselii nervoase e un lucru foarte anevoios. In primul rand, pe parcursul orelor de lucru, dar intr-o masura si mai mare in timpul petrecut intre locul de munca si domiciliu, lucratorul urban este expus la zgomot, pe care, ce-i drept, se deprinde, cu timpul, sa nu-l mai perceapa constient, dar care, cu toate acestea, il istoveste, mai cu seama datorita efortului subconstient depus spre a nu-l percepe. Un alt lucru care ne provoaca oboseala fara ca noi sa fim constienti de ea este prezenta constanta a unor persoane necunoscute. Instinctul natural al omului, ca si al altor animale, este de a-l observa atent pe orice necunoscut din specia lui, spre a decide daca sa se poarte fata de el prieteneste sau cu ostilitate. Acest instinct trebuie sa si-l inhibe cei ce calatoresc cu metroul in orele de maxima aglomeratie, iar rezultatul acelei inhibari este ca ei simt o furie generala difuza fata de toti necunoscutii cu care intra in acest contact involuntar.

…………..

Omul intelept se gandeste la necazurile sale doar atunci cand gandul asta are un rost; altminteri se gandeste la alte lucruri sau, daca e noapte, la nimic.

……………………..

Este uimitor cat de mult pot fi sporite atat fericirea, cat si eficienta prin cultivarea unei minti ordonate, care gandeste despre orice lucru in mod adecvat si la timpul potrivit, iar nu inadecvat si neintrerupt. Atunci cand trebuie luata o hotarare dificila sau pe muchie de cutit, de indata ce dispuneti de toate datele relevante, concentrati-va asupra chestiunii in cauza si luati decizia care vi se pare optima; odata decizia luata, nu o revizuiti decat daca vreun fapt nou va ajunge la cunostinta. Nimic nu e mai epuizant decat indecizia si nimic nu e mai neproductiv decat ea.

………….

Modul potrivit de a ne raporta la frica de indiferent ce fel este de a gandi despre ea in mod rational si calm, dar cu multa concentrare, pana cand ne devine complet familiara. Pana la urma, familiaritatea va atenua spaimele; toata chestiunea va deveni cu timpul plicticoasa, iar gandurile noastre se vor abate de la ea, nu ca inainte, printr-un efort de dorinta, ci din simpla lipsa de interes pentru acel subiect.

Sursa: Bertrand Russell – In cautarea fericirii