Curajul in salbaticie II

Nu vreau sa cosmetizez lucrurile: e infiorator sa stai la marginea salbaticiei. Fiindca apartenenta e o nevoie atat de primara, e ceva atat de necesar, riscul de a-ti pierde tribul sau de a ramane singur este atat de inspaimantator, incat ne tine pe multi departe de salbaticie, toata viata. Aprobarea celorlalti e unul dintre cei mai slaviti idoli ai nostri, iar ofranda cu care trebuie sa-i satisfacem nesatul este sa facem astfel incat sa le fie bine celorlalti. Sunt convinsa ca disconfortul este marele obstacol al generatiei noastre. Iar protejarea status-quoului in defavoarea convingerilor interioare este evident un lux al celor privilegiati, fiindca ciudatii, perdantii si marginalizatii nu au de ales decat sa traiasca, zi de zi, in salbaticie. Sa alegi o pozitie riscanta, in afara zidurilor cetatii, e un adevarat act de curaj. Acel prim pas va va taia rasuflarea.

Sa te opui structurilor de putere care ii includ pe unii si ii exclud pe altii presupune un cost, iar moneda cu care platesc cel mai des e apartenenta. In consecinta, salbaticia mi se pare uneori singuratica si aspra, ceea ce poate fi foarte descurajant. Dar am descoperit ceva frumos; te simti cel mai singur cand pleci dintre zidurile cetatii si mergi spre inima salbaticiei, cand vezi in oglinda retrovizoare adapostul, in fata ti se asterne un nou teritoriu, iar pe drumul spre necunoscut nu pare sa fie nimeni. Insa pe masura ce inaintezi, pas cu pas, afundandu-te suficient de mult in salbaticie, vei fi uimit cati oameni sunt deja acolo – prosperand, dansand, creand, sarbatorind si traind apartenenta. Nu e un pustiu. Nu e un teritoriu lipsit de aparare. Nu e lipsit de prosperitate. Salbaticia e locul in care au trait dintotdeauna creatorii, profetii, curajosii si opozantii sistemului – si e spectaculos de vibranta. Drumul pana acolo e greu, dar autenticitatea la care ajungi e viata adevarata.

Presupun ca eu am chiar domiciliul in salbaticie, ceea ce e si frumos, si greu.

(…)Suntem altfel, dar asta nu cred ca ne va impiedica defel sa dansam in salbaticie.

[Jen Hatmaker]

………………..

Tine spatele tare. Lasa pieptul vulnerabil. Inima las-o salbatica.

…………………….

Paradoxul este unul dintre cele mai valoroase bunuri spirituale ale noastre… este singurul care se apropie de revelarea complexitatii vietii.

[C.G. Jung]

…………………

Apartenenta adevarata este practica spirituala de a crede in tine si a-ti apartine atat de profund, incat te poti arata lumii pe deplin autentic, gasind sacrul atat in participarea la ceva, cat si in singuratatea salbaticiei. Apartenenta adevarata nu presupune sa te schimbi; presupune sa fii cine esti.

…………….

Nu mai colinda lumea cautand confirmarea faptului ca nu apartii. O vei gasi intotdeauna, fiindca asta ti-e misiunea. Nu mai cauta pe fetele oamenilor dovezi ca nu esti de ajuns. Le vei gasi intotdeauna, fiindca asta ti-e scopul. Apartenenta adevarata si stima de sine nu sunt niste bunuri; valoarea lor nu se negociaza cu restul lumii. Adevarul despre cine suntem traieste in noi. Curajul inseamna sa ne protejam inima salbatica de evaluarile constante, in special ale noastre. Nimeni nu isi are locul aici mai mult decat tine.

Sursa: Brene Brown – Curajul in salbaticie

Advertisements

Curajul in salbaticie

Imagini pentru Brene brown curajul in salbaticie

Esti liber doar atunci cand iti dai seama ca nu apartii niciunui loc anume, ci tuturor – locul tau este pretutindeni. Pretul e mare. Recompensa e uriasa.

(Maya Angelou)

………………..

Daca-ti poti vedea calea asternandu-ti-se inainte, pas cu pas, stii ca nu e a ta. Propria cale se construieste cu fiecare pas pe care il faci. Asta o face sa fie a ta.

(Joseph Campbell)

……………

Lumea asta dezgustatoare, oamenii dezgustatori, guvernul dezgustator, totul e dezgustator…vremea e dezgustatoare… bla, bla, bla, absolut dezgustator. Suntem nervosi. E prea cald aici. E prea frig. Nu-mi place cum miroase. Persoana din fata e prea inalta, iar cea de alaturi e prea grasa.

Cineva s-a dat cu un parfum la care am alergie si … pur si simplu… of!

E ca si cum ai merge descult pe nisip incins, pe cioburi sau pe un camp cu spini. Ai picioarele goale si spui: „E prea greu. Ma doare, e groaznic, inteapa prea tare, durerea e teribila… e prea cald.” Dar ti-a venit o idee! Peste tot pe unde mergi vei asterne piele. In felul acesta nu te vor mai durea picioarele.

A asterne piele pe unde calci, ca sa acoperi durerea, e ca si cum ai spune: „Voi scapa de femeia aceasta, voi scapa si de omul acela. Imi voi crea temperatura potrivita, voi interzice parfumul si nicaieri nu va mai fi ceva care sa ma deranjeze. Voi scapa de tot, inclusiv de tantari, de peste tot din lume, si apoi voi fi un om foarte fericit si multumit.”

[Face o pauza.]

Radem, dar asta facem cu totii. Asa punem problema. Ne gandim ca daca am putea sa scapam de tot sau sa acoperim totul cu piele, durerea va disparea. Sigur, fiindca nu ne-am mai rani talpile. Logic, nu? Dar, de fapt, nu are nicio noima. Shantideva spunea: „De ce nu ti-ai inveli, pur si simplu, picioarele in piele?” Cu alte cuvinte, daca te incalti, poti sa mergi pe nisipul incins si pe cioburi si pe spini, fara sa te deranjeze. In concluzie, analogia e sa lucrezi cu propria minte, in loc sa incerci sa schimbi totul din jurul tau, iar astfel te vei linisti.

[Pema Chodron, discursul `This Lousy World’]

Sursa: Brene Brown – Curajul in salbaticie

Manual de folosire a vietii II

20180507_121702

Este greu sa faci un om sa inteleaga ceva atunci cand salariul sau depinde de faptul ca el nu intelege.

(Upton Sinclair)

…………….

Este greu sa depasesti adversitatea;

E chiar mai greu sa depasesti prosperitatea.

(Proverb zen)

……………….

Toata muzica tinde spre liniste.

……………….

In lume exista suficient din toate pentru nevoile fiecaruia, dar nu suficient pentru a hrani lacomia tuturor.

(Frank Buchman)

………………..

Natura nu spune niciodata una si face alta.

(Juvenal, Satire)

…………….

L-ai uitat pe Unicul

cel caruia nu-i pasa de proprietate,

cel care nu incearca sa obtina profit

din fiecare interactiune umana.

(Rumi)

………………..

Permiteti-mi sa spun acest lucru inainte ca ploaia sa devina o utilitate pe care ei sa o poata planifica si distribui pentru bani. Prin „ei” ma refer la oamenii care nu pot intelege ca ploaia este o sarbatoare, la cei care nu apreciaza gratuitatea acesteia, care cred ca ceea ce nu are niciun pret nu are de fapt nicio valoare, ca ceea ce nu poate fi vandut nu este real, astfel incat singura cale de a face ceva sa fie real este de a scoate acel lucru pe piata. Va veni timpul cand acestia ne vor vinde pana si ploaia. In momentul de fata, ploaia este inca gratuita si eu ma bucur din plin de ea.

(Thomas Merton)

……………….

Eu nu pot fi ceea ce ar trebui sa fiu pana cand tu nu esti ceea ce ar trebui sa fii. Si niciodata tu nu poti fi ceea ce ar trebui sa fii pana cand eu nu sunt ceea ce ar trebui sa fiu. Aceasta este structura interdependenta a realitatii.

(Martin Luther King Jr.)

…………

Ca sa fii suficient de istet si sa obtii toti banii astia, trebuie sa fii suficient de prost sa ti-i doresti.

(G.K. Chesterton)

Sursa: Tom Shadyac – Manual de folosire a vietii

Manual de folosire a vietii

 

20180507_121702

Faina carte…si documentarul despre el, “I Am”. Pune intrebarile unui om trezit…trezit intr-o societate cu valori discutabile.

Povesteste in documentar ca G. K. Chesterton a participat la un concurs de eseuri pe tema “Cine este vinovat pentru ca lumea este asa cum e?”Eseul lui cuprindea 2 cuvinte:

I Am.

Reactia autorului: Bingo! 🙂

……………………

Nu-l privi ca pe un cautator…

Orice ar fi ceea ce el cauta,

Acel lucru este chiar el.

(Rumi)

…………………….

Daca vrei sa fii un autentic cautator al adevarului,

este necesar ca cel putin o data in viata sa te

indoiesti, pe cat posibil, de toate lucrurile.

(Rene Descartes)

…………

Lumea nu are nevoie sa fie pusa in ordine, lumea este in ordine.

Este necesar ca noi sa ne punem la unison cu aceasta ordine.

(Henry Miller)

……………

Pentru un mistic, moartea este doar o trecere – trecerea catre uimire.

……………..

Lumea se va transforma, oamenii se vor transforma atunci cand vor realiza ca ceea ce sunt ei cu adevarat nu se poate schimba vreodata.

………………..

Societatea de pretutindeni conspira impotriva umanitatii fiecaruia dintre membrii sai.

(Ralph Waldo Emerson)

……………….

Un individ nu este responsabil pentru multime, ci doar pentru reactia sa la acea multime. Ii va permite sa-i acopere propria-i voce? Sau va avea curajul de a-si fauri propria sa cale? In final, daca acesta cedeaza ragetului monstrului societatii si este absorbit de acest monstru, el insusi devine o parte a bestiei distrugatoare.

……………..

Ar trebui sa scoatem capul din sacul acestei culturi si sa privim in afara sa.

(Rumi)

…………

Fragmente dintr-o scrisoare de la Chief Seattle catre guvernul Statelor Unite ale Americii, 1800:

Presedintele de la Washington trimite vorba ca doreste sa cumpere pamantul nostru. Sa cumpere pamantul nostru? Dar cum poti cumpara sau vinde cerul? Pamantul?

Ideea aceasta este ciudata pentru noi. Daca noi nu suntem cei care detinem prospetimea aerului si sclipirile curgerilor de apa, cum poti atunci sa le cumperi?

Fiecare parte a acestui pamant este sacra pentru poporul meu. Fiecare ac de pin care straluceste in soare, fiecare mal nisipos, fiecare urma de ceata din padurile intunecate, fiecare pajiste, fiecare insecta. Toate sunt sfinte in amintirile si in experienta poporului meu…

Noi stim aceasta: pamantul nu apartine omului, omul apartine pamantului. Toate lucrurile sunt conectate la fel ca sangele care uneste o familie…

Omul nu a tesut panza vietii, el este doar un fir in aceasta tesatura.

Orice ar face acestei tesaturi, de fapt isi face siesi…

Nici un om, fie el om rosu sau om alb, nu poate fi separat.

Un lucru stim: Exista doar un singur Dumnezeu. Suntem cu totii frati.

………………..

Calibrare Tom Shadyac: 740

Calibrare Carte: 690

 

Despre eroi si morminte

20180506_120109

Nimeni nu face rau unor oameni care-i sunt indiferenti.

…………..

Cu anii mi-am dat seama cat de des se intampla ca unii oameni sa nu fie decat poduri de trecere pentru doua fiinte care pe urma vor fi unite printr-o legatura adanca si decisiva: ca podurile fragile aruncate de armate peste prapastii si care sunt stranse dupa trecerea trupelor.

Sursa: Ernesto Sabato – Despre eroi si morminte

Pe furtuna

rainddd

Sunt un copil fericit. Cel mai fericit. Primele mele ture de inot pe furtuna. Prima furtuna de vara din lac. Miros de pamant ud. Picuri lunguieti in apa de jur imprejur, ca niste stalagmite zburlite si ude, dese dese.

Focul li se stinge, si ce rost are sa mai stai fara gratare si bairam?

Muzica tace in sfarsit, li s-au inecat artistii cu tot cu dusmanii lor.

Doar tunete…

Pleaca pescarusul. Intr-un tarziu si-a dat seama ca pestii nu trag pe vremea asta, iar “sirena-cea-cu-sapca”-i prea in mijlocul lacului s-o ajungi cu carligul.

Pleaca lumea.

Ramane doar miros de ploaie si de salcam. E prima oara cand vad salcamii de aici asa diliti. Si n-am de ce sa fiu cuminte…

Sunt un omulet dilit in lac…si ploaia-i calda.

Hai, inca o tura, nu ne grabim nicaieri…

 

Invataturile samanilor peyotl

20180506_120028

Cele cinci puncte ale atentiei

Iata ce exercitiu te invit sa faci. De acum inainte concentreaza-te asupra acestor trei puncte ale atentiei. Ptimul – eu. Nu uita de tine insuti. Observa-te mereu. Fii mereu atent la cuvintele, actiunile, gesturile si obiceiurile tale, ba chiar si la gandurile si emotiile tale. Al doilea – obiectul. Fii cat se poate de atent la obiecte, entitati, situatii, orice se afla in exteriorul tau si pe care il poti interpreta cu simturile tale. Al treilea – locul. Observa mereu unde te afli si fii constient de motivul pentru care te afli acolo. Este important sa-ti amintesti ca nu trebuie sa devii fascinat de vreunul dintre aceste puncte ale atentiei. Fie ca e vorba despre tine, despre un obiect sau un loc, indiferent cat de interesant, minunat, oribil, captivant sau atroce ar fi ceva, nu te concentra asupra unui singur punct intr-o asemenea masura incat celelalte sa fie total ignorate. Daca vei face asta, exercitiul va fi ratat. Cand concentrarea simultana a atentiei asupra acestor trei puncte devine ceva firesc in viata ta de zi cu zi, urmatoarea treapta de dificultate este sa-ti mentii atentia egal distribuita in timpul unor imprejurari iesite din comun. Odata ce poti sa-ti mentii simultan atentia asupra celor trei puncte chiar in momentele stresante sau extrem de solicitante din viata ta, vei fi pregatit sa incepi integrarea tuturor celor cinci puncte.

20180506_121426

(…)apoi exista ceea ce este dedesubt (subconstientul, intuitia, instinctul)  si ce este deasupra (ce este dincolo de noi, transcendent).

20180506_121031

Tatewari, Bunicul nostru foc, este ghidul perfect pentru integrarea celor cinci atentii. Focul te poate ajuta deoarece el intruchipeaza toate cele cinci atentii. Cand lucrezi cu focul iti concentrezi atentia asupra primului punct, constientizand cum si ce simti. Mi-e cald? Sunt adormit? Sa nu ma ard! Sunt derutat? Fericit? Orice senzatie, orice stare. Focul este un obiect exterior de-a dreptul redutabil care te ajuta sa te concentrezi asupra celui de-al doilea punct al atentiei. Focul lumineaza si locul unde suntem, deci, constientizam si al treilea punct. Caldura focului induce constientizarea celui de-al patrulea punct, caci ea exprima energia lemnului care o alimenteaza. Nu exista multe entitati sau fenomene care sa favorizeze constientizarea celui de-al patrulea punct al atentiei – a emotiilor noastre primare, a cunoasterii noastre instinctuale si a intuitiei – intr-o maniera atat de profunda ca focul. Si, desigur, elementul focului reflecta perfect indiferenta fata de fiintele umane si treburile lor; el ne anunta foarte clar ca nu suntem centrul universului, ceea ce este esenta celei de-a cincea atentii.

Sursa: James Enredy – Invataturile samanilor peyotl

minuni

%d bloggers like this: