Casa

20160828_124820

Este o poveste persana cu un intelept care ajunge la poarta raiului si bate. Dinauntru se aude vocea lui Dumnezeu care intreaba “Cine e acolo?” la care inteleptul raspunde “Sunt eu”. “In aceasta Casa”, raspunde vocea, “nu exista loc pentru tine si mine”. Atunci inteleptul pleca si petrecu multi ani in meditatie profunda reflectand asupra acestui raspuns. Cand se intoarse a doua oara, vocea ii puse aceeasi intrebare si inteleptul raspunse tot “Sunt eu”. Usa ramase inchisa. Dupa alti cativa ani, el se intoarse pentru a treia oara si dupa ce ciocani, vocea intreba din nou “Cine-i acolo?”. Si inteleptul striga “Esti tu!”. Atunci usa se deschise.

Sursa: Alan Watts – Intelepciunea nesigurantei

Fantana din suflet

“(…) Tocmai dumneavoastra insa nu ati pus nici o intrebare! O intrebare a dumneavoastra! Eu de aceea mai raman aici, la Aiud, in dormitorul ala, sa aud intrebarea pe care si-o va pune Petre Tutea! Nici nu ma intereseaza raspunsul, ci numai intrebarea! L-am adus si pe Nicusor! Sa-i dictati si el sa scrie citet tot ce veti spune! Tot ce nu ne-ati spus inca! Sa stim bine ca n-am stat degeaba departe de cei dragi atat amar de ani! Sa avem ce le arata atunci, la-ntors acasa! Nu rana din picior, ci fantana din suflet! Sa avem cu ce le umple si lor sufletele! Hai, haideti, domnule profesor! (…).”

Sursa: Ion Coja – Salonul de reanimare

Femeia deșteaptă e o pacoste pe capul bărbatului

În primul rând, citește. Ocupație vetustă și mâncătoare de timp. E curioasă, agilă, vivace, carevasăzică obositoare… Pe urmă, are păreri, pe care le susține și argumentează cu indecentă limpezime. Cel mai adesea, nu gătește, deși, uneori, o face, iar când o face, o face bine…

De multe ori bea, fumează și înjură ca un birjar (meserie exclusiv masculină), nu prea vrea copii, din varii motive, ba, chiar, îndrăznește uneori, să spună că nu-i plac copiii…

Detestă nunțile, botezurile și înmormântările. E, adeseori, agnostică, nu face cruci largi pe piept, nu se înduioșează ușor…

E independentă, are nevoie de spațiul ei, nu prea atârnă de nimeni și de nimic. E, adeseori, atentă, exigentă și egoistă în pat și în viață. Vorbește clar, te privește în ochi, nu se smiorcăie, e ironică, cinică, luptătoare și indiferentă deopotrivă.

femeie tigara

Femeile cu adevărat deștepte s-au prins că cel mai bine e să fie mai puțin deștepte, că altfel rămân singure cu deșteptăciunea lor și bărbații se duc să caute ființe catifelate, cu unghii lungi, lăcuite, ființe care mestecă caramele și merg de trei ori pe săptămână la coafor.

Femeia deșteaptă e un fel de bărbat cu sâni, sensibilă și tăioasă, un fel de struțo-cămilă absolut indezirabilă la casa omului!

Dacă mai e și frumoasă, nu face decât să strice și mai tare treburile bărbătești… importante.

Deci, nu mai fiți deștepte, proastelor!

Sursa: Monica Nistorescu

Ce ramane nespus

wheel

Exista o poveste taoista:

Asezat la biroul sau, ducele Huan citea odata o carte. Langa el, rotarul P’yen facea o roata. Lasandu-si uneltele deoparte, P’yen a urcat treptele care duceau la biroul ducelui si i-a spus:

-Indraznesc sa o intreb pe Inaltimea Voastra ce cuvinte citeste.

-Cuvinte ale Inteleptilor, i-a raspuns ducele.

-Mai traiesc acesti Intelepti? A intrebat P’yen.

-Nu, au murit, i-a raspuns ducele.

-Atunci, a spus P’yen, inseamna ca ceea ce citeste Inaltimea Voastra sunt doar sedimentele si ramasitele acelor oameni din vechime.

-Ce stii tu, un biet rotar, despre cartea pe care o citesc eu? s-a enervat ducele. Explica-te, sau unde iti sta capul iti vor sta si picioarele.

Era foarte manios. Ce tupeu: un biet rotar sa isi deranjeze stapanul spunandu-i: “Ceea ce citeste Inaltimea Voastra sunt doar sedimentele si ramasitele acelor oameni din vechime”.

Rotarul i-a raspuns:

-Slujitorul Inaltimii Voastre priveste lucrurile din perspectiva artei sale. Atunci cand confectionez o roata si procedez cu blandete, munca este destul de placuta, dar rezultatul final nu este foarte trainic. Daca actionez prea violent, fortez lucrurile si spitele nu vor intra in lacasul lor. In schimb, daca miscarile mainii mele nu sunt nici foarte blande, nici prea violente, realizez perfect ceea ce mi-am propus. Din pacate, nu pot explica acest lucru in cuvinte.

Nici prea bland, nici prea violent – ci la mijloc, intr-o maniera echilibrata…

Rotarul i-a spus ducelui ca nu poate explica in cuvinte cum poate atinge aceasta stare de echilibru intre efort si lipsa de efort, intre actiune si non-actiune. Exista un secret, dar acesta nu poate fi descris in cuvinte. Rotarul il cuonstea, dar nu il putea descrie. Nu i-l putea transmite nici macar propriului sau fiu, care urma sa-i mosteneasca mestesugul. Pur si simplu, secretul nu poate fi predat sau invatat. Invatarea si predarea sunt modalitati exterioare de transmitere a cunoasterii. Acest secret tine insa de o cunoastere interioara. Asa se face ca rotarul a ajuns la 70 de ani, dar continua totusi sa construiasca roti. Ce mai puteau transmite atunci inteleptii care au trait in vechime si care erau morti de mult? De fapt, ceea ce citea ducele erau doar sedimentele si ramasitele lor…

“Daca eu sunt in viata si cunosc secretul, dar nu-l pot transmite nici macar fiului meu, pe care il iubesc; daca sunt nevoit sa muncesc inca, desi am 70 de ani, daca nu ma pot pensiona, cum ar putea acesti intelepti morti sa va transmita ceea ce nu poate fi decat experimentat? Secretul nu poate fi transmis nici macar atunci cand inteleptii sunt in viata, daramite daca acestia au murit de secole? Nu faceti decat sa va pierdeti timpul, domnule. Toate acestea sunt prostii!”

In mod evident, batranul era un taoist. Taoistii au o sumedenie de parabole minunate, la fel ca aceasta: un om obisnuit, sarac, un rotar, o persoana pe care nu o cunoaste nimeni – are o viziune superioara asupra vietii. Intregul mesaj taoist se refera la experienta. Poti pune oricate intrebari, poti gasi raspunsul la ele, dar acesta nu te va ajuta cu nimic. Ca sa cunosti gustul, trebuie sa mananci; ca sa cunosti iubirea, trebuie sa iubesti. Acest gen de cunoastere nu  poate fi transmis. De aceea, “este mai bine sa ramai linistit”, dupa cum spunea Lieh Tse, decat sa cauti raspunsul.

Cuvinte din tacere

words

Voi ma ascultati pentru ca ceva din adancurile fiintei mele pastreaza o tacere profunda. Cuvintele nu capata semnificatie decat datorita acestei taceri. Daca tacerea nu ar exista, cuvintele ar fi goale, lipsite de semnificatie. Ori de cate ori intalniti pe cineva care rosteste cuvinte incarcate de semnificatie, nu uitati ca in spatele lor se ascunde o tacere profunda, care se transfera asupra lor, facandu-le sa devina luminoase.

Osho – Cartea despre Tao

Sita din ocean

deep

Intr-o zi, in timp ce un guru le preda discipolilor sai, unul dintre acestia i-a spus:

“Maestre, ne inveti de luni de zile, dar niciunul dintre noi nu pare sa se apropie vreun pic de starea de Iluminare. E nevoie sa facem ceva?”

Guru a zambit si a spus:

“Trebuie sa pui o sita in ocean si sa o umpli cu apa.”

Discipolii nu au inteles. Ei au murmurat printre dinti: “Asta nu e un guru adevarat. Toata lumea stie ca nu poti umple o sita cu apa. Ea se scurge imediat. Aceeasi problema o are si invatatura lui. Suna bine, dar se risipeste imediat.” Asa ca l-au parasit. Cu exceptia unuia dintre ei, o femeie tanara, care i-a spus:

“Maestre, eu stiu ca problema nu e legata de ceea ce ma inveti tu, ci de ceea ce inteleg eu. Ajuta-ma sa inteleg.”

Plin de compasiune, guru i-a raspuns:

“Vino cu mine.” El a dus-o la un magazin si a cumparat o sita. Apoi, a dus-o la malul marii. “Uite, a indemnat-o el, umple aceasta sita cu apa.”

Dornica sa invete, ea s-a dus la marginea apei si a cufundat sita in apa. Dar, cand i-a dus-o lui, toata apa se scursese. El doar a zambit.

“Umple sita cu apa”, i-a spus el incet, iar ea a incercat din nou, stiind ca nu i-ar fi cerut sa faca ceva, daca ea nu ar fi putut face acel lucru. Dar degeaba. A alergat cu sita inapoi la el, cat de repede a putut, dar apa s-a scurs din nou.

“Umple sita cu apa” – i-a spus el simplu, iar ea a  incercat din nou. In continuare, nu a ramas niciun strop de apa in sita.

“Fir-ar sa fie!”- a rostit ea atunci, tipand. “M-am saturat! M-am saturat sa fiu toata viata, discipol spiritual!”A aruncat cu violenta sita in aer si a plecat hotarata.

“Asteapta!” – i-a strigat guru. “Priveste.”

Tanara femeie s-a intors exact la timp pentru a vedea ca sita plutea deasupra apei oceanului… iar apoi s-a scufundat si a disparut. Guru s-a apropiat de eleva sa. “Nu poti sa intri putin in apa, ici si colo. Nu intri putin in apa, iar apoi dai bir cu fugitii. Trebuie sa te cufunzi cu totul in apa. Trebuie sa fii cu totul in apa.”

Iar eleva a inteles.