Gratie si Forta

wilber

Iluminarea sau eliberarea pune capat suferintei. Gautama Buddha, de exemplu, a afirmat ca el i-a invatat pe altii doar doua lucruri: ce provoaca suferinta si cum sa-i puna capat. Suferinta e cauzata de perceptiile si dorintele sinelui separat, iar ceea ce ii pune capat este calea meditatiei care transcende sinele si dorintele. Suferinta este inerenta “nodului” sau „contractiei” cunoscute ca sine, si singurul mod de a pune capat suferintei este de a pune capat sinelui insusi. Nu inseamna ca dupa iluminare sau dupa practica spirituala, in general, nu vei mai simti durere, chin sau frica. Le simti. Este vorba pur si simplu de faptul ca ele nu iti mai ameninta existenta si, prin urmare, inceteaza sa mai fie problematice. Nu te mai identifici cu ele, nu le mai dramatizezi, nu le mai energizezi, nu mai esti amenintat de ele. Pe de o parte, nu mai exista nici un sine fragmentat care sa ameninte, si pe de alta parte, marele Sine nu poate fi amenintat deoarece, el fiind Totul, nu exista nimic in afara lui care i-ar putea face rau. In inima apare o relaxare, o deconectare profunda. Individul isi da seama ca, indiferent cat de multa suferinta poate sa apara, ea nu-i va afecta in mod fundamental Fiinta reala. Suferinta vine si pleaca, dar persoana poseda acum „pacea care depaseste intelegerea”. Inteleptul simte suferinta, dar nu il mai doare. Deoarece inteleptul e constient de suferinta, el este motivat de compasiune, de dorinta de a-i ajuta pe toti cei care sufera si cred ca suferinta e reala.

…………………..

Exercitiul Martorului

Am un corp, dar nu sunt corpul meu. Pot sa-mi vad si sa-mi simt corpul, iar ceea ce poate fi vazut si simtit nu este adevarata Entitate care Vede. Corpul meu poate fi obosit sau activ, bolnav sau sanatos, greu sau usor, nelinistit sau calm, dar nu are nimic de-a face cu sinele interior, Martorul. Am un corp, dar nu sunt corpul meu.

Am dorinte, dar nu sunt dorintele mele. Pot sa-mi cunosc dorintele, iar ceea ce poate fi cunoscut nu este adevarata Entitate care Cunoaste. Dorintele vin si pleaca, trec prin constiinta mea, dar ele nu imi afecteaza sinele interior, Martorul. Am dorinte, dar nu sunt dorintele mele.

Am emotii, dar nu sunt emotiile mele. Pot sa-mi simt si sa-mi inteleg emotiile, iar ceea ce poate fi simtit si inteles nu este adevarata Entitate care Simte. Emotiile trec prin mine, dar ele nu-mi afecteaza sinele interior, Martorul. Am emotii, dar nu sunt emotiile mele.

Am ganduri, dar nu sunt gandurile mele. Pot sa-mi vad si sa-mi cunosc gandurile, iar ceea ce poate fi cunoscut nu este adevarata Entitate care Cunoaste. Gandurile vin si pleaca, dar ele nu-mi afecteaza sinele interior, Martorul. Am ganduri, dar nu sunt gandurile mele.

Sunt ceea ce ramane, un centru pur al constiintei, un Martor nemiscat al tuturor acestor ganduri, emotii, sentimente, senzatii.

…………….

Misticismul real presupune in primul rand sa descoperi lumina de dincolo de forma, si apoi sa descoperi absenta formei dincolo de lumina.

 

Sursa: Ken Wilber – Gratie si Forta

Advertisements

Cu trenul…

Plictisita sa tot stea la benzina si speriata ca ar fi putut sa aiba vreo pana cine-stie pe ce coclauri, cand se ivea cate-o „recuperare”, urmand in cele din urma exemplul soacra-sii, urca-n tren la „a doua” ca s-auda ce vorbeste poporul si se ducea sa mai simta nitel sub talpi si altceva decat asfaltul. Acum, in compartiment se aflau trei tarani, doi – ca la cincizeci de ani, unul – ca la saptezeci. Isi cerura iertare ca o scosesera pe culoar pana sa-si coţopenească ei sacii cu paine sus in plasele de bagaje.

– Puneti-i fara grija ca eu n-am decat rucsacul asta de copil.

– Va multumim, doamna draga.

Pareau ardeleni dupa bundele de oaie-ntoarsa, cu niste modele colorate pe langa copci. Nu se cunosteau intre ei.

Se-asezasera. Dupa ce porni trenul, isi scoase fiecare un servet si-l puse pe picioare, isi taie paine de oras si slana. Fiecare-i intinse Sînzienei cate-o felie de paine cu bucateke de slanina.

– Gustati si dumneavoastra, doamna draga.

Dupa un timp, unul dintre cei doi barbati mai tineri zise:

– Apă’ că nici la Capitală nu mai e nimic…

– D-apăi că unde mai e? răspunse cel de cam aceeaşi vârstă.

– Măi, ficiori, li se-adresă cel mai bătrân, copii aveţi?

– Avem.

– Însuratu-i-aţi?

– Însurat.

– Căşi făcutu-le-aţi?

– Făcut.

– Şi-atuncea vreun petec la mâneci n-aţi mai pus, nu v-aţi mai strâmtorat o ţâră?

Cei doi se uitara unul la altul si-apoi amandoi facura la Sînziana. Ea ridica din sprancene; de unde sa stie ea unde “batea” ăl bătrân.

– Am pus petece, dreptu-i.

– Apăi acuma, măi ficiori, îşi face ţara casă.

Cei doi amutira si se posomorara. Se lasase o tacere pe care Sînziana oricum n-avea de gând s-o rupă.

– Apăi, dumnezăii mamii ei de casă, cine-o pus s-o facă cu eataj ?! răbufni peste vreo cincizeci de kilometri unul dintre cei doi mai tineri şi-şi trase căciula pe ochi în semn că se spusese tot ce era de spus şi că el se punea să doarmă.

16 decembrie 1989

………………………………………………

„N-a fost niciodata sa nu fie cumva…”

…………………………………..

„Era la varsta la care traiesti mai mult din ce nu mananci decat din ce mananci.”

……………………..

„Un barbat care nu-ti da e ca si cum ti-ar lua.”

sursa: Ileana Vulpescu – Carnetul din port-hart

Incredere si iubire

Dorinta de certitudine (financiara, in relatii, etc) te limiteaza mai mult decat crezi.
Din dorinta de certitudine renunti la suflet, la timpul tau, la descoperiri fascinante, la posibilitati noi care nu sunt evidente de la inceput.
Nu exista certitudini pe lumea asta. Sunt o iluzie. Lasa dorintele tale mici in urma. Viata are sa-ti ofere experiente mult mai bogate, mai splendide si mai marete decat poti sa-ti imagininezi tu mental.
Lasa orice dorinta de siguranta. Abandoneaza-te Vietii. Singura certitudine de care ai nevoie este increderea (in suflet, nu doar mentala) – increderea absoluta ca totul se aseaza in cel mai bun mod pentru tine, ca Viata are grija de tine, ca esti protejat si iubit de intreg universul, ca tot ce ai nevoie ai, o sa primesti, si mai simte ca esti Extraordinar, ca persoana.
Lasa lucrurile sa se aseze in cel mai natural mod. Nu forta nimic. Pastreaza mintea si sufletul deschis si flexibil. Lasa resursele si oamenii de care ai nevoie sa vina de unde le e lor mai usor sa vina, nu de unde te astepti tu. De fapt, nu mai avea nici un fel de asteptari. Tu doar simte si contientizeaza in sufletul tau ce ai nevoie, insa nu-ti seta modalitate prin care o sa vina la tine, lasa lucrurile sa se aseze cum le e lor mai usor.
Doar lasa-te purtat (la propriu) de catre sufletul tau, mergi unde simti, fa ce simti, fii gata sa lasi totul in spate si sa descoperi lumi noi.

Si cel mai frumos este ca atunci cand ai incredere ca primesti ce ai nevoie, asa si se intampla.
Cand nu te mai stresezi legat de bani, insa ai incredere deplina ca o sa ajunga cumva la tine, viata iti ofera cele mai bune surse, la care nu te-ai fi gandit vreodata. Increderea deplina nu e mentala. Increderea deplina e atunci cand simti cu totul sufletul ca ceva ce ai nevoie sa se intample e ca si realizat, si te bucuri de asta, si esti recunoscator , ca pentru un fapt deja implinit.
Cand nu mai esti stresat daca esti in siguranta unde mergi, incepi sa fii in siguranta oriunde mergi.
Cand nu mai cauti certitudinea in relatii, incepi sa te bucuri si sa pretuiesti la maxim fiecare moment, pentru ca nu stii daca va mai fi altul maine, sau peste o saptamana.
Si fiindca ambii pretuiti fiecare clipa, asta tinde continue natural mai mult, decat daca ai fi fortat.

Cand realizezi ca nimic nu e sigur imprejur, si totusi TU esti impacat(a) cu asta, si te bucuri de fiecare moment, si esti recunoscato(a)r(e) pentru tot ce ai primit, magia se intampla.

……………….

“Dragostea” e de 2 feluri: Dorinta si Daruire. Sunt doua sentimente opuse.

Dorinta fata de celalalt, de “a-l avea/a o avea”, numita si pasiune, daca e simtita timp indelungat fara a fi satisfacuta, il face pe celalalt, care e “obiectul” dorintei, sa se simta stors de energie, vlaguit, nefericit. Am simtit personal, pe piela mea, efectul asta de multe ori, e un sentiment foarte neplacut, deoarece cel/cea care te “vrea”, tot obtine o bucatica din tine, daca nu fizic, macar energetic tot “rupe” din tine.

Opusul acestui sentiment este dorinta de a DARUI celuilalt, de a-i OFERI alinare, fericire, momente frumoase, de a-l incuraja, ridica, etc. Asta poate fi numita Dragoste ADEVARATA. Celalalt se simte atunci (chiar si fara a sti de ce) fericit, plin de energie, prinde aripi, pentru ca el/ea primeste energia pe care tu i-o trimiti/oferi.

Per total, e importanta si pasiunea si dorinta de a darui, insa in proportie mult mai mare dorinta de a darui decat dorinta de a “avea”. Pentru mine personal, 70%/30% e perfect.

Deci, rezum, cand vrei pe cineva, insa celalalt nu raspunde chemarii tale, iar tu continui sa il/o vrei, il “furi”, “vapirizezi” energetic. Cand, in schimb, doar ii doresti tot binele din lume, ii trimiti din energia ta, il/o “umpli” cu energie.

Asa ca dragilor si dragelor, sa facem bine celorlalti, mai putin sa “te am” si mai mult “sa-ti daruiesc”

……………………..

Exista doua lumi diferite, care exista paralel.
Una e lumea Dorintelor de a primi.
Alta e lumea Iubirii pure si adevarate, de a dărui.
Aceste lumi par asemănătoare, insa sunt opuse ca esența.

Multi vorbesc de iubire, insa de multe ori vorbim doar de dorintele noastre de a “avea” pe cineva alaturi, de a primi afectiune si atentie, de a ne simti doriti, etc.
Aia nu este iubire. Ala e doar golul nostru din interior care se vrea acoperit. Aia e o iluzie care niciodata nu o sa te faca implinit, si o sa suferi in final de fiecare data.

Iubirea adevarata include si dorinta? Nu, nu include. Dorinta e doar dorinta, nu iubire. Poate exista iubire sincera si libera intre doua persoane, si sa traiasca ambii momente magice impreuna? Da, poate.

Iubirea sincera nu are nici o dorinta in ea, in afara dorintei de a darui si a lasa complet liber pe celalat!
Iubirea pura cauta doar binele celuilalt, fara asteptari, fara conditii. Total si absolut!

Am sa incerc sa ilustrez cam cum arata iubirea adevarata:

Te-ai simtit vreodata atat de plin(a) de iubire si fericire, incat ti-a venit sa zambesti si sa imbratisezi pe orice om care se apropie de tine? Ii doresti sincer tot binele din lume si ii oferi caldura sufletului tau, fara a selecta cine si care!

Te-ai simtit vreodata atat de minunat alaturi de o persoana, incat timpul a disparut si tot ce exista era momentul acela? atunci nu mai exista trecut sau viitor, nu mai exista asteptari fata de maine, pentru ca nu exista nici un maine!

Te-ai daruit complet, cu toata deschiderea si iubirea, fara a sti daca urmeaza o data viitoare, fara a astepta ca sa urmeze o continuare, insa liber(a) si impacata(a) in acelasi timp cu asta?

I-ai dorit cuiva tot binele din lume si l-ai lasat liber sa plece, daca era spre binele lui/ei, si te-ai bucurat de faptul ca o sa-i fie mai bine acolo unde pleaca?

Sau iubirea mamei fata de copil. La majoritatea mamelor, orice ar face acel copil, cat de urat, mama oricum o sa aiba grija de el si o sa-l sustina pe termen lung.

Asta e iubirea pura, si e dincolo de cuvinte. Poate fi doar traita si simtita.

Elibereaza-te de orice dorinte. Elibereaza-te orice atasamente. Elibereaza-te de orice asteptari.
Si traieste in momentul prezent, fii recunoscator pentru orice suflet care il intalnesti, pentru fiecare clipa magica petrecuta alaturi de cineva, fara a-ti dori sa mai urmeze neaparat o “continuare”. Daca e sa se lege natural, sa fie, daca nu – nu.

Doar atunci ramane frumusetea pura si superba a iubirii adevarate, cand te bucuri si esti recuoscator pentru fiecare moment, si doar cauti sa impartasesti feciricirea ta cu altii/altul/alta.
Atunci e libertatea adevarata, pentru ca te eliberezi de toate asteptarile si dorintele care iti pot provoca suferinta. E doar… fericire, recunostinta si iubire.

Da, poate fi dificil pana ajungi sa traiesti asa. Insa merita. Pentru ca e un extaz dincolo de cele mai frumoase fantezii care le-ai putea avea.

Iubire si libertate!

……………….

“Fiecare femeie, pe langa frumusetea fizica, mai are un tip aparte de frumusete. E acea lumina interioara, acel izvor de dragoste, acel extaz al sufletului beat de iubre si libertate, frumusete pe care o nu o poti vedea instant. Umple-o pe femeia ta de iubire, ofera-i atata dragoste pana nu mai poate cuprinde si apoi priveste-o cum infloreste ca un boboc de lalea, cum straluceste ca cea mai lumnoasa stea si isi revarsa asupra ta dragostea ca un râu… E frumos sa-i oferi flori unei femei. E si mai frumos s-o faci sa infloreasca. Iubiti si fiti iubiti!”

 

 

                                                                                                                                      Dan Vi

Munca profunda

concentrat

Munca profunda reprezinta abilitatea de a va concentra fara sa va lasati distrasi de sarcinile care va solicita intelectul. Va permite sa acumulati rapid informatii complexe si sa ajungeti la rezultate mai bune, intr-un timp mai scurt. Nu in ultimul rand, munca profunda va face sa deveniti mai buni in profesia voastra si va da sentimentul de implinire. Pe scurt, este un fel de superputere in economia din ce in ce mai competitiva a secolului XXI. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor si-au pierdut abilitatea de a aprofunda munca, pentru ca isi petrec timpul intr-un vartej frenetic de e-mailuri si social media, fara sa realizeze ca exista o cale mai buna de a prospera.

Mutatia spre superficialitate, suferita de cultura muncii (fie ea buna sau rea din punct de vedere filozofic), scoate la iveala o uriasa oportunitate economica si personala pentru putinii oameni care recunosc potentialul implicit in a rezista acestei tendinte si a transforma profunzimea intr-o prioritate.

Ipoteza muncii profunde – abilitatea de a indeplini o munca profunda devine din ce in ce mai rara, ajungand sa fie, simultan, din ce in ce mai valoroasa in economia noastra. Drept urmare, putinii oameni care cultiva aceasta abilitate, pe care apoi o transforma in esenta vietii lor profesionale, vor prospera.

…………..

Doi economisti de la MIT, Erik Brynjolfsson si Andrew McAfee in influenta lor carte din 2011. Race Against the Machine, demonstreaza in mod convingator ca, printre diversele forte aflate in joc, cea care ne transforma pietele de munca in moduri neasteptate este cu precadere ascensiunea tehnologiei digitale. “Ne aflam la inceputurile Marii Restructurari. Tehnologiile avanseaza galopant, dar multe dintre abilitatile si organizatiile noastre raman in urma.” Pentru multi profesionisti, aceasta defazare anunta vesti rele. Pe masura ce masinariile inteligente se imbunatatesc, iar discrepanta dintre abilitatile masinii si ale omului se reduce, angajatorii vor angaja probabil tot mai des “”noi masini” in locul unor “oameni noi”. Iar cand lucrurile nu pot fi indeplinite decat de oameni, imbunatatirile din comunicatii si tehnologia bazata  pe colaborare faciliteaza munca la distanta mai mult ca niciodata, motivand companiile sa externalizeze roluri-cheie, oferindu-le starurilor si facand ca talentele locale sa nu aiba suficiente locuri de munca.

Totusi aceasta realitate nu este in totalitate infricosatoare. Aceasta Mare Restructurare n u reduce toate slujbele, ci le divizeaza. Desi un numar tot mai mare de oameni va pierde in aceasta noua economie, in clipa in care abilitatea lor va deveni automatizabila sau externalizata cu usurinta, exista altii care nu numai ca vor supravietui, ci vor prospera – devenind mai valorosi (si, prin urmare, mai bine recompensati) decat inainte. Brynjolfsson si McAfee identifica trei grupuri care se vor situa de partea avantajoasa a acestei sciziuni, culegand o mare parte din roadele Epocii Masinilor Inteligente: profesionistii cu inalte calificari, superstarurile si patronii. Cu alte cuvinte, cei care pot lucra bine si creativ cu masini inteligente, cei care sunt cei mai buni in ceea ce fac si cei cu acces la capital.

…………….

Homo Sapiens Profundus

…………………….

Filosofii ale profunzimii:

  1. Filosofia ascetica a programarii muncii profunde –incercand sa maximizeze eforturile profunde, eliminand sau minimalizand radical obligatille superficiale. Practicantii tind sa aiba un tel profesional bine definit si extrem de valoros, pe care il urmeaza, iar succesul lor profesional provine in mare masura din indeplinirea acestui unic lucru la standarde exceptionale.
  2. Filosofia bimodala a programarii muncii profunde ( abordarea lui Jung) – iti impune sa iti imparti timpul, dedicand niste intervale clar definite preocuparilor profunde si lasand restul sa fie deschis la orice altceva. In timpul intervalelor profunde, profesionistul bimodal va actiona ascetic – urmarind sa atinga o concentrare intensa si neintrerupta. Pe durata intervalelor superficiale, concentrarea de acest tip nu este o prioritate. Aceasta divizarea a timpului intre profunzime si deschidere poate surveni la diverse niveluri. De exemplu, intr-o saptamana, ati putea dedica ultimele patru zile profunzimii, iar restul timpului sa fie deschis. Similar, in interval de un an, ati putea dedica un anotimp perioadelor de munca profunda (dupa cum procedeaza numerosi universitari pe durata verii sau in anul sabatic.

Filosofia bimodala considera ca munca profunda poate produce o productivitate extrema, insa doar daca subiectul dedica suficient de mult timp unor astfel de initiative, pentru a atinge intensitatea cognitiva maxima – starea in care survin adevaratele descoperiri. De aceea, in cadrul acestei filosofii, unitatea minima de timp pentru munca profunda tinde sa fie de cel putin o zi intreaga. A rezerva cateva ore dimineata, de pilda, este prea putin pentru a spune ca avem un segment dedicat muncii profunde, conform adeptilor acestei abordari.

In acelasi timp, filosofia bimodala este, in general, utilizata de oamenii care nu pot reusi fara a se dedica unor angajamente non-profunde. Jung, de exemplu, avea nevoie de cabinetul de consultatii pentru a-si plati facturile si de scena cafenelelor din Zurich pentru a-i stimula gandirea. Abordarea bazata pe trecerea de la un mod la altul furnizeaza o cale de a deservi cu succes ambele nevoi.

  1. Filosofia ritmica a programarii muncii profunde – sustine ca cea mai usoara cale de a incepe in mod consecvent sesiuni de munca profunda este sa le transformam intr-un simplu obicei regulat. Cu alte cuvinte, scopul este sa generati un ritm al acestei munci care elimina nevoia de a decide daca si cand veti aborda lucrurile in profunzime si de a investi energie in acest proces. Metoda lantului este un bun exemplu al filosofiei ritmice a programarii muncii profunde, deoarece combina o metoda euristica simpla de programare (a face treaba in fiecare zi) cu o modalitate usoara de a va reaminti sa o faceti:X-urile mari si rosii de pe calendar.

O alta modalitate frecventa de a implementa filosofia ritmica se poate realiza prin inlocuirea elementului vizual de sustinere din metoda lantului cu stabilirea unei anumite ore pe care o folositi in fiecare zi pentru a va dedica muncii profunde. In mare masura, la fel cum pastrarea unor indicatori vizuali ai progresului inregistrat in munca poate reduce bariera spre aprofundare, eliminarea chiar si a celor mai simple decizii de stabilire a programului, cum ar fi in ce moment al zilei sa indepliniti munca, diminueaza aceasta bariera.

  1. Filosofia jurnalistica a programarii muncii profunde – munca profunda este inserata in program oricand se poate.

……………………

Cercetarile lui Clifford Nass, regretatul profesor de comunicare de la Stanford, au dezvaluit ca, online, salturile constante ale atentiei au un efect negativ de durata asupra mintii.

        “ Asadar, avem o unitate de masura care ne permite sa-i impartim pe oameni in persoane care indeplinesc sarcini multiple tot timpul si persoane care o fac rareori, iar diferentele sunt remarcabile. Oamenii din prima categorie nu pot filtra lucrurile irelevante. Nu pot gestiona memoria de lucru. Sunt permanent distrasi. Isi activeaza parti mult mai mari din creier, care sunt irelevante pentru sarcina pe care o au de indeplinit… practic sunt niste epave la nivel mintal.

(…) Oamenii cu care vorbim continuu au afirmat: “Uite ce e, cand trebuie neaparat sa ma concentrez, inlatur orice altceva si am o precizie de laser”. Dar, din nefericire, au dezvoltat obiceiuri mintale care fac ca acest lucru sa fie imposibil. Au o slabiciune pentru lucrurile irelevante. Pur si simplu nu se pot concentra neitrerupt asupra sarcinii pe care o au de indeplinit”.

……………

In loc de pauza de la lucrurile care ne distrag, trebuie programata cate o pauza de la concentrare.

……………

Evaluati activitatile, punand o intrebare simpla dar edificatoare:

        Cat ar dura (in luni) pentru a instrui un proaspat absolvent de coelgiu, inteligent, fara nicio pregatire de specialitate in domeniul meu, sa indeplineasca acesta sarcina?

Daca absolventul nostru ipotetic are nevoie de mai multe luni pentru a indeplini o sarcina, atunci acest fapt arata ca sarcina necesita competente aprofundate. Sarcinile care va solicita competentele tind sa fie sarcini profunde si, prin urmare, pot furniza undublu beneficiu: va aduc mai multa valoare in raport cu timpul petrecut si va forteaza capacitatile, conducand la progres. Pe de alta parte, o sarcina pe care absolventul nostru ipotetic de facultate o poate prinde repede este una care nu solicita utilizarea competentelor si, in consecinta, poate fi considerata superficiala. Ce ar trebui sa faceti cu aceasta strategie? Dupa ce stiti unde se incadreaza activitatile voastre pe scala profund-superficial, canalizati-va timpul spre prima categorie.

Sursa: Cal Newport – Concentrat – cum sa prosperi prin munca profunda intr-un mediu perturbator

Calatoria inimii VI – Iubirea constienta

compassion

Tarmul indepartat al iubirii

In miscarea ei finala, iubirea constienta conduce doi iubiti dincolo de ei insisi, catre o legatura mai puternica cu viata in ansamblul ei. Intr-adevar, iubirea dintre doi oameni nu are loc sa creasca decat daca isi dezvolta orientarea mai larga, dincolo de ei. Arcul mai larg al iubirii dintre doi oameni tinde catre un sentiment de inrudire cu tot ce e viu, ceea ce Teilhard de Chardin numeste “o iubire a Universului”. Doar in acest fel poate iubirea, dupa cum scrie el, “sa se dezvolte intr-o lumina si putere fara margini”.

Astfel, calea iubirii se extinde in cercuri tot mai mari. Incepe acasa – mai intai ne gasim locul, ne imprietenim cu noi insine si descoperim bogatia intrinseca a fiintei noastre, sub toata confuzia si iluziile noastre egocentrice. Cand ajungem sa apreciem bunatatea fundamentala din noi, descoperim ca avem mai multe de oferit unui partener intim.

Mai departe, cand un barbat si o femeie se dedica cresterii constientei si spiritului fiecaruia, vor dori in mod natural sa-si impartaseasca iubirea cu altii. Noile calitati carora le dau nastere – generozitatea, curajul, compasiunea, intelepciunea – se pot extinde dincolo de cercul relatiei lor. Aceste calitati sunt “copilul spiritual” al unui cuplu – ceea ce intalnirea lor ofera lumii. Un cuplu va inflori cand viziunea si practica celor doi parteneri nu se concentreaza doar asupra relatiei lor, ci include si acest sens mai larg al comunitatii si lucrurilor pe care le ofera altora.

De aici, iubirea unui cuplu se poate extinde si mai mult, dupa cum sugereaza Teilhard. Cu cat doi oameni se iubesc mai profund si mai cu pasiune, cu atat vor fi mai preocupati de starea lumii in care traiesc. Vor simti legatura lor cu pamantul si se vor simti sa se dedice ocrotirii lumii si tuturor fiintelor care au nevoie de grija lor. Radiatia catre toata creatia este cel mai indepartat tarm al iubirii si expresia sa cea mai plenara, care fundamenteaza si imbogateste viata cuplului. Aceasta e marea iubire si marea cale, care ne conduce catre inima Universului.

Sursa: John Welwood – Calatoria inimii

Calatoria inimii V – Niveluri de relationare

boo

Cea mai primitiva legatura care se formeaza intre partenerii intimi este impulsul de fuziune simbiotica, nascut dintr-o dorinta de a obtine hrana emotionala care ne-a lipsit in copilarie. Desigur, e ceva obisnuit pentru multe cupluri, la inceputul relatiei lor, sa treaca printr-o faza simbiotica temporara, cand renunta la alte activitati sau prieteni si isi petrec majoritatea timpului liber impreuna. Aceasta faza a unei relatii poate ajuta doi oameni sa stabileasca o stransa legatura emotionala. Totusi, daca simbioza devine dinamica principala intr-o relatie sau se prelungeste prea mult timp, va deveni tot mai limitativa. Creeaza o dinamica de tipul parinte-copil care restrange spectrul de exprimare si interactiune a celor doi, subminand tensiunea barbat-femeie dintre ei si creand tipare de dependenta.

Dupa nevoia primitiva de fuziune simbiotica, dorinta cea mai bazala intr-o relatie intima este cea de companie . Ea poate imbraca forme mai mult sau mai putin sofisticate. La un nivel simplu, e posibil doar sa ne dorim alt corp langa noi, aproape ca un animal de casa, cu care sa impartim patul sau care sa ne tina companie. La un nivel mai sofisticat, copilul din noi vrea un tovaras de joaca, cineva cu care sa radem si sa ne zbenguim, iar adultul savureaza activitatile facute in comun, cum ar fi gatitul sau mersul la evenimente culturale impreuna. Compania simpla joaca un rol in toate relatiile, desi unii oameni nu par sa-si doreasca nimic mai mult de la un partener intim.

Un alt nivel de relationare poate sa apara cand doi oameni impart nu doar activitatile si compania celuilalt, ci si interese, scopuri sau valori comune. Putem numi acest nivel, de la care cuplul incepe sa creeze o lume impartasita, comunitatea. Ca si tovarasia, comunitatea este o forma concreta, pamanteasca de relationare.

Dupa impartasirea valorilor si intereselor se afla comunicarea. La acest nivel, impartasim ce se intampla in noi – gandurile, viziunile, experientele si sentimentele noastre. Stabilirea unei bune comunicari e mult mai solicitanta decat crearea tovarasiei si a comuniunii. Presupune ca doi parteneri de cuplu sa fie suficient de onesti si de curajosi sa expuna ce se intampla in interiorul lor si sa fie dispusi sa lucreze cu obstacolele inevitabile in calea impartasirii adevarurilor lor diferite. O buna comunicare este probabil cel mai important element pentru sanatatea de zi cu zi a unei relatii.

O extensie a comunicarii este comuniunea. Dincolo de impartasirea gandurilor si sentimentelor, este o recunoastere profunda a fiintei altei persoane. Aceasta are loc de multe ori in tacere – privind, poate, in ochii partenerului, facand dragoste, plimbandu-ne prin padure sau ascultand muzica impreuna. Deodata, ne simtim atinsi si vazuti, nu ca o personalitate, ci in profunzimea fiintei noastre. Suntem in totalitate noi insine si in acelasi timp in contact complet cu partenerul nostru. Acest tip de legatura este atat de rar si de izbitor, incat e de obicei inconfundabil atunci cand apare. Doi oameni pot lucra la comunicare, dar comuniunea e mai spontana, dincolo de vointa. Comunicarea si comuniunea sunt forme mai profunde si mai subtile de intimitate decat compania si comunitatea, avand loc la nivelul mintii si inimii.

Intimitatea mai profunda a comuniunii poate sa trezeasca o aspiratie de a depasi de tot separarea noastra, o aspiratie de uniune totala cu o persoana pe care o iubim. Chiar daca aspiratia exprima o nevoie umana autentica, e mai adecvat sa fie indreptata catre divin, absolut, infinit. Cand e atasata unei relatii intime, de multe ori creeaza probleme. Daca aducem toata aspiratia noastra de realizare spirituala intr-o relatie finita, putem ajunge la idealizare, dependenta si moarte. Cel mai adecvat mod de a ne satisface aspiratia catre unime este printr-o practica spirituala autentica, cum ar fi meditatia, care ne invata cum sa trecem dincolo de mintea opozitionala, in toate domeniile vietii noastre. Indrumandu-ne in aceasta directie, relatia intima poate sa inspire acest tip de practica, dar nu poate fi niciodata un substitut total pentru ea.

Toate relatiile vor avea anumite zone de forta de-a lungul acestui continuum de conexiune. Unele cupluri pot sa imparta compania si interesele comune, dar sa aiba putina comunicare adevarata sau comuniune; altele pot sa aiba momente ocazionale de comuniune, dar sa gaseasca cea mai puternica legatura la niveluri mai bazale. Altii pot sa imparta  o comuniune sufleteasca profunda, dar sa aiba putine in comun in planul pamantesc al comunitatii si companiei. Unor astfel de cupluri le va fi probabil greu sa-si creeze o viata impreuna, pentru ca le lipsesc formele mai simple de relationare la care sa regreseze cand intensitatea comuniunii lor scade. Cuplurile care impartasesc o conexiune profunda la nivelul fiintei, o comunicare buna, interese si valori comune si o bucurie simpla a companiei celuilalt au un echilibru ideal al relationarii ceresti si pamantesti. (Sexualitatea poate opera la oricare dintre aceste niveluri – ca forma de fuziune simbiotica, ca si companie trupeasca, ca un sport comun, ca o forma de comunicare sau ca o comuniune mai profunda. )

Sursa: John Welwood – Calatoria inimii

Calatoria inimii IV – Tendintele de izolare

isolation

Ca sa aprofundam legatura barbat-femeie, nu e suficient sa intram in contact cu spiritul nostru salbatic. Trebuie sa fim, de asemenea, capabili sa “imblanzim monstrii” – formele negative, distorsionate pe care le imbraca salbaticia noastra – care de multe ori distrug relatiile. Cand o persoana imblanzeste pe alta, se creeaza  o legatura speciala intre ele. In povestea lui Saint-Exupery Micul print, vulpoiul ii cere Micului Print sa-l imblanzeasca. Ii explica faptul ca imblanzirea inseamna “ sa stabilim legaturi. (…) Daca tu ma imblanzesti, vom avea nevoie unul de altul. Pentru mine, tu vei fi unic pe lume. Pentru tine, eu voi fi unic in toata lumea.” Imblanzirea, in acest sens, nu inseamna sa domesticesti pe cineva, sa-l faci pe partener sa intre intr-o cusca stramta. Dimpotriva, este o modalitate de a inmuia partile impietrite ale fiecaruia, eliberandu-ne astfel spiritul ca sa poata contribui pozitiv la relatie. Barbatii si femeile pot face asta apeland la spiritul razboinic din ei si infruntand monstrii cu forta si hotarare. Barbatii au nevoie de asta de la femei, ca si femeile de la barbati. Face parte din alchimia lor sacra.

…………………….

Tendintele de izolare

Fiindca tendintele noastre agresive sunt o modalitate ranita de a incerca sa intram in contact, acesti  “monstri” pot fi transformati de cineva care intra in legatura cu noi intr-un mod nou si puternic. De multe ori insa, e mult mai greu pentru partenerul nostru sa imblanzeasca acele parti din noi care cauta izolare sau fug de intimitate – lupul singuratic, Peter Pan sau amazoana.

“Lupul singuratic” – cel care, ca intr-o poezie a lui Robert Bly, “mananca distanta si tacere” – nu poate avea incredere in relatia lui cu femeile fiindca inca nu s-a maturizat ca barbat. La fel, o femeie care se intareste intr-o atitudine de amazoana, de genul “Cine are nevoie de barbati?”, de obicei nu s-a maturizat complet ca femeie. Alt mod de a ne izola e sa ramanem eterni adolescenti – ceea ce jungienii numesc puer aeternus, sau copil etern. Acest tip de barbat are contacte rare si trecatoare cu femeile si poate sa fie chiar un Don Juan, zburand din floare in floare ca o albina. Puer si Puella nu si-au dezvoltat forta si increderea care sa le permita sa faca alegeri reale. Sa se inradacineze in pamant sau sa se implice intr-o relatie angajata pe termen lung.

Toate aceste tendinte de izolare sunt modalitati ranite de a incerca sa cream un spatiu al nostru unde sa nu ne simtim doborati de altii. Ele indica faptul ca avem nevoie sa gasim sau sa ne dezvoltam propria forta, inainte de a intra intr-un contact mai profund cu altii. Adesea, un partener intim nu poate face prea multe ca sa remedieze dezvoltarea noastra incompleta ca barbati sau femei. Iubirea unui barbat poate ajuta sa scoata la lumina calitatile feminine ale partenerei, dar numai pana la un punct. Dincolo de el, daca ea nu e in contact cu puterea feminina mai profunda din ea, poate sa se maturizeze si sa se vindece doar prin contact cu alte femei care sa serveasca drept model si sa-i transmita calitatile feminine care ii lipsesc. La fel, un barbat ranit poate avea nevoie sa se maturizeze si sa se dezvolte ca barbat interactionand cu alti barbati, care pot fi pentru el modele autentice de forta yang.

Din pacate, multi barbati de astazi raman adolescenti eterni pentru ca le lipseste indrumarea din partea unor barbati mai in varsta si mai intelepti. Puterea masculina a fost folosita atat de abuziv si spiritul masculin salbatic a devenit atat de subjugat de fortele materialismului, incat avem dificultati in a gasi o intelepciune masculina matura pe care sa o putem respecta. Lumea noastra e dominata de yang tanar scapat de sub control si falsa putere masculina, dupa cum se vede din fascinatia noastra pentru arme de distrugere si tentativele nesabuite de a exploata pamantul. Acordam statutul de eroi unor vedete rock care isi fac o cariera din a fi copii rebeli, unor figuri macho ca Rambo sau barbatilor care isi petrec cea mai mare parte a vietii “departe de pamant”, in sedii de corporatii din varful zgarie-norilor. Astazi e “cool” sa rezisti maturizarii, sa fii un “copil minune” care se crede prea destept si descurcaret ca sa intre in randul barbatilor adulti. Prin urmare, nu e surprinzator ca in majoritatea caselor de americani, tatal unui baiat are putine de transmis in privinta intelepciunii ceresti sau a puterii energiei yang mature.

Fara o astfel de transmitere, un barbat se va teme de forta feminina sau va fugi de ea negand ca pamantul are vreo putere asupra lui. Cautand sa se ridice deasupra pamantului, devine un “zburator” ca Icar sau Peter Pan. Ca simbol, zborul reprezinta nesabuinta si aroganta energiei yang mature, fara sa incerce sa treaca prin disciplina lucrului cu limitarile pamantesti. Baiatul zburator provine adesea dintr-o familie in care mama a cautat la el “seva” care simte ca-i lipseste sotului ei. Ca rezultat al acestei atentii, el simte mereu nevoia  sa fie “deosebit”. E posibil sa-i placa sa se dea in spectacol in fata femeilor, dar e rareori capabil de intimitate sustinuta. Lucrul de care are nevoie un baiat zburator ca sa poata cobori pe pamant si sa se angajeze intr-o relatie cu o femeie e sa intre in contact cu puterea masculina autentica.

In culturile traditionale, ritualurile de initiere conduse de o comunitate de barbati mai in varsta sau de un invatator spiritual serveau pentru a transmite puterea intelepciunii energiei yang mature tinerilor barbati. In multe cazuri, barbatii mai varstnici din culturile tribale iau baietii de langa mame cand acestia ajung la pubertate. Baietii traiesc cu ei, danseaza cu ei, le asculta povestile – si trec prin incercari dificile inainte ca batranii sa-i considere demni de a intra in lumea barbatilor.

Desi tinerii de azi trebuie sa caute mult ca sa gaseasca un barbat matur care sa le transmita o intelepciune masculina autentica, e o parte importanta a dezvoltarii noastre peste care nu putem sari usor. Ne poate, de asemenea, ajuta sa intram intr-un contact mai profund cu femeile.

(…) O femeie trebuie sa treaca printr-o calatorie similara inainte sa se poata deschide complet catre un barbat. In special intr-o societate patriarhala, in care femeile au fost educate sa faca o prioritate din a servi si a fi pe plac barbatilor, tinerele fug adesea de angajament din frica de a fi dominate si controlate. Sau se intorc cu totul impotriva barbatilor, intarindu-si o pozitie de amazoana siesi suficienta. Ca sa treaca dincolo de puella sau de tendintele de amazoana, femeile trebuie sa intre intr-un contact mai profund cu energia yin matura, cu puterea feminina telurica si intunecata. E posibil sa aiba nevoie sa treaca printr-o perioada in care nu sunt dragute si amabile, in care isi descopera furia, durerea si capacitatea de a se descurca pe cont propriu si a infrunta viata asa cum este. E posibil sa aiba nevoie de o comunitate de femei cu care sa impartaseasca aceste experiente. Unii au descris procesul ca pe o “coborare catre zeita”, catre radacinile primordiale ale psihicului feminin, care permite unei femei sa-si dezvolte increderea in natura ei feminina profunda. Acest lucru ii va permite sa se intoarca si sa se angajeze in relatiile cu barbatii cu un sentiment innoit de putere si acceptare de sine.

Sursa: John Welwood – Calatoria inimii