Taieri ilegale in Carpati

Ce-a fost odată pădure pare acum un cimitir de soldați necunoscuți care înghite încet nordul României și vestul Ucrainei. Adică, cea mai mare pădure virgină din Europa și speciile ei protejate.

poster-cccClear Cut Crimes durează 42 de minute și a fost filmat timp de un an în Munții Carpați.

Investigația noastră urmărește banii, trece prin toate etapele tranzacțiilor financiare cu păduri seculare, studiază anatomia acestor afaceri de sute de milioane de euro și localizează corupția sistemică care anunță dezastrul.

Banii se mișcă în logică de cartel, iar cartelul e format din oameni și corporații. Principalul beneficiar: grupul austriac Holzindustrie Schweighofer. Ei sunt centrul de gravitație al cartelului și procesează mai mult lemn decât poate fi tăiat legal în România.

În jurul lor rămâne câmp și crește o rețea de crimă organizată care taie ilegal păduri, aranjează dosare de revendicare și virusează instituții. Are două niveluri: gulere albe și interlopi violenți. Primii sunt politicieni influenți, ceilalți – “echipa de intervenție”. Și ei câștigă.

Folosesc oamenii săraci drept paravan și trec la propriu cu buldozerul peste orice și oricine le stă în cale, în timp ce poliția asistă liniștită la spectacol.

Rețeaua Schweighofer se întinde și în Ucraina, de unde lemnul ajunge la fabricile din România ale companiei. Aici, în țara vecină, o mână de combatanți din conflictul cu Rusia încearcă să i se opună cu forța. Se numesc “Batalionul Cazacilor”, blochează în drum camioane, opresc trenuri care transportă copacii tăiați ilegal peste graniță și organizează ambuscade în pădure. Nu-i suficient însă: cartelul e puternic, a corupt și funcționari din Kiev.

Clear Cut Crimes dezvăluie cronicile criminale din dulapul tău. Un proiect RISE Project & OCCRP.

sursa

Ca sa te salvezi, citesti

 

tunel

Ca sa te salvezi, citesti. Te lasi prada gesturilor meticuloase presupuse de lectura – o strategie defensiva previzibila, insa pur si simplu geniala. Ca sa te salvezi, citesti. Panaceul perfect. Pentru ca – cred ca asta e valabil pentru toata lumea – a citi inseamna sa-ti fixezi un punct de reper in asa fel incat sa nu fii nevoit sa-ti ridici privirea spre confuzia care domneste in lumea reala, sa-ti tii ochii pironiti asupra randurilor din fata ta ca sa scapi astfel de tot si de toate – cuvinte care, unul cate unul, aduna toate zgomotele din jur intr-o albie opaca, facandu-le sa se scurga apoi in forme speciale, pe care noi le-am denumit carti. Cea mai rafinata si, totodata lasa, actiune de retragere. Dulce. Cum ar putea cineva sa inteleaga aceasta dulceata daca nu si-a concentrat niciodata propria viata, intreaga viata, in primul rand de pe prima pagina a unei carti? Singura si cea mai dulce tainita a tuturor fricilor unui om? O carte care incepe.

Paola Calvetti – Libraria iubirii

tunel1

Ce ramane nespus

wheel

Exista o poveste taoista:

Asezat la biroul sau, ducele Huan citea odata o carte. Langa el, rotarul P’yen facea o roata. Lasandu-si uneltele deoparte, P’yen a urcat treptele care duceau la biroul ducelui si i-a spus:

-Indraznesc sa o intreb pe Inaltimea Voastra ce cuvinte citeste.

-Cuvinte ale Inteleptilor, i-a raspuns ducele.

-Mai traiesc acesti Intelepti? A intrebat P’yen.

-Nu, au murit, i-a raspuns ducele.

-Atunci, a spus P’yen, inseamna ca ceea ce citeste Inaltimea Voastra sunt doar sedimentele si ramasitele acelor oameni din vechime.

-Ce stii tu, un biet rotar, despre cartea pe care o citesc eu? s-a enervat ducele. Explica-te, sau unde iti sta capul iti vor sta si picioarele.

Era foarte manios. Ce tupeu: un biet rotar sa isi deranjeze stapanul spunandu-i: “Ceea ce citeste Inaltimea Voastra sunt doar sedimentele si ramasitele acelor oameni din vechime”.

Rotarul i-a raspuns:

-Slujitorul Inaltimii Voastre priveste lucrurile din perspectiva artei sale. Atunci cand confectionez o roata si procedez cu blandete, munca este destul de placuta, dar rezultatul final nu este foarte trainic. Daca actionez prea violent, fortez lucrurile si spitele nu vor intra in lacasul lor. In schimb, daca miscarile mainii mele nu sunt nici foarte blande, nici prea violente, realizez perfect ceea ce mi-am propus. Din pacate, nu pot explica acest lucru in cuvinte.

Nici prea bland, nici prea violent – ci la mijloc, intr-o maniera echilibrata…

Rotarul i-a spus ducelui ca nu poate explica in cuvinte cum poate atinge aceasta stare de echilibru intre efort si lipsa de efort, intre actiune si non-actiune. Exista un secret, dar acesta nu poate fi descris in cuvinte. Rotarul il cuonstea, dar nu il putea descrie. Nu i-l putea transmite nici macar propriului sau fiu, care urma sa-i mosteneasca mestesugul. Pur si simplu, secretul nu poate fi predat sau invatat. Invatarea si predarea sunt modalitati exterioare de transmitere a cunoasterii. Acest secret tine insa de o cunoastere interioara. Asa se face ca rotarul a ajuns la 70 de ani, dar continua totusi sa construiasca roti. Ce mai puteau transmite atunci inteleptii care au trait in vechime si care erau morti de mult? De fapt, ceea ce citea ducele erau doar sedimentele si ramasitele lor…

“Daca eu sunt in viata si cunosc secretul, dar nu-l pot transmite nici macar fiului meu, pe care il iubesc; daca sunt nevoit sa muncesc inca, desi am 70 de ani, daca nu ma pot pensiona, cum ar putea acesti intelepti morti sa va transmita ceea ce nu poate fi decat experimentat? Secretul nu poate fi transmis nici macar atunci cand inteleptii sunt in viata, daramite daca acestia au murit de secole? Nu faceti decat sa va pierdeti timpul, domnule. Toate acestea sunt prostii!”

In mod evident, batranul era un taoist. Taoistii au o sumedenie de parabole minunate, la fel ca aceasta: un om obisnuit, sarac, un rotar, o persoana pe care nu o cunoaste nimeni – are o viziune superioara asupra vietii. Intregul mesaj taoist se refera la experienta. Poti pune oricate intrebari, poti gasi raspunsul la ele, dar acesta nu te va ajuta cu nimic. Ca sa cunosti gustul, trebuie sa mananci; ca sa cunosti iubirea, trebuie sa iubesti. Acest gen de cunoastere nu  poate fi transmis. De aceea, “este mai bine sa ramai linistit”, dupa cum spunea Lieh Tse, decat sa cauti raspunsul.

Cuvinte din tacere

words

Voi ma ascultati pentru ca ceva din adancurile fiintei mele pastreaza o tacere profunda. Cuvintele nu capata semnificatie decat datorita acestei taceri. Daca tacerea nu ar exista, cuvintele ar fi goale, lipsite de semnificatie. Ori de cate ori intalniti pe cineva care rosteste cuvinte incarcate de semnificatie, nu uitati ca in spatele lor se ascunde o tacere profunda, care se transfera asupra lor, facandu-le sa devina luminoase.

Osho – Cartea despre Tao

Furtun-a

storm

Din ciclul “cine n-are batranica cum e a mea, sa-si cumpere” vine povestea de aseara. Oricat de amarat ai fi, nu poti sa nu impartasesti celor dragi o lectie de viata atat de profunda ca nu te lasa sa ramai serios si nacajit.

Sa incep cu inceputul…

De vreo 4 ani sunt binecuvantata cu o batranica precum pita lui Dumnezeu. Asa grija cum are ea de amandoua, mai rar…

Aseara era suparata ca din cauza chiriasilor de deasupra (altii) ne e ud tavanul in baie (iar)…la care batranica:

-Trebuie sa mergem sus sa le spunem la aia ca atunci cand mai spala in baie, sa invete sa puna furtuna in veceu !

Nu trebuie sa fii mare maestru Shifu sa iei o amarata de furtuna si s-o pui in veceu, asa-i? O iei frumos, o smotocesti bine, inveti ce-ai avut de invatat din ea…si la veceu cu ea! Ca doar n-o sa lasi norii/nervii sa te necajeasca.

PS: In alta parte de tara, colegii de lucru ai mamei se plangeau mai demult ca “A fost furtun! Furtun mare…bine ca n-a fost cu gheata.”

PSS: Nu arat cu degetul. Nici vorba. Cand voi stii eu atata maghiara… Dar astea intra in folclor. Si daca am macar o sansa sa ramai cu un zambet dupa asta, n-am trait azi degeaba. 😉

Un bărbat adevărat

cauta

Un bărbat nu se uită după fuste scurte, mulate perfect pe un corp subţire: e o chestie de moment care trece la fel de repede. Un bărbat nu gândeşte să aducă cu prima ocazie femeia în pat: e doar o poftă demodată de băiat. Un bărbat nu-şi va vinde sufletul pentru un trup de fată găsit pe marginea patului: e prea simplu şi fără gust. Un bărbat va căuta mereu femeia lui, femeia care îl va reflecta şi îi va citi sufletul, care va fi misterul, dragostea şi nebunia lui.

Bărbaţii sunt creatori, dar creatori ai unei lumi ştiute de mult în sufletul lor. De fiecare dată când întâlnesc o femeie pe potriva a ceea ce se ascunde în suflet, ei vor încerca să construiască. Să unească punctele unei poveşti parcă auzite în trecut şi gata să devină realitate. Să cuprindă în universul unei femei dorinţele şi pasiunile ce nu le-ar spune nimănui. Bărbaţii caută o femeie care să îi facă să se simtă puternici, încrezători, stăpâni şi ocrotitori, pentru că doar aşa ei vor fi ei şi nu nişte măşti masculine. Bărbaţilor le este frică să iubească total, până nu întâlnesc omul care i-ar completa, care ar reflecta cealaltă jumătate de cerc nebunesc, ca să dea apoi formula unui infinit. Ei vor dori mereu să se regăsească în cuvintele şi îmbrăţişarea unei femei, pentru că doar atunci vor şti că sunt acasă.

Ceea ce ai lângă tine te reprezintă. Ceea ce iubeşti e copia inimii tale şi ceea ce simţi pentru un om e parte din sufletul tău. Iubeşti mult, primeşti pe măsură. Iubeşti sincer, sincer şi fără regrete vei privi în ochi. Bărbaţii au iubit şi vor iubi regăsindu-se şi găsind în femeie cea mai frumoasă parte din ei. Femeile care le citesc sufletul îşi vor găsi loc în inima unui bărbat pentru totdeauna. Celelalte se vor rătăci un timp pe acelaşi drum şi vor fi plecate demult. Uneori, nu alegem doar noi, ci şi depărtarea, timpul, faptele. Este nevoie de depărtare pentru apropiere. Este nevoie de timp pentru veşnicie. Este nevoie de fapte pentru recunoaştere. Femeile care citesc sufletul unui bărbat sunt cele mai adevărate.

O femeie este pe măsura bărbatului de lângă ea. El o va privi ca o doamnă pentru că e la fel de domn şi doar aşa ea va dori să fie doamnă în ochii lui și ai celor din jur. Dacă el o va ști ca femeie de ocazie, mai mult decât un curvar şi-un suflet gol nu poate fi. Bărbații iubesc cu ochii și nu numai. Bărbații iubesc femeile care își cunosc adevărata valoare, pentru că astfel ei şi-o recunosc pe a lor. Iubesc femeile care nu se lasă cucerite după 3 flori date la o intersectie, pentru că la rândul lor îşi cunosc demnitatea. Femei care știu ce vor și unde merg, pentru că un bărbat de mult şi-a croit drumul său, pe care doar cea mai sinceră şi corectă femeie va merge. Atunci ei sunt gata sa devină scut și prieten pentru femeie. Să ofere la randul lor totul și mai mult decât atât. Un bărbat va şti că femeia de alături nu este un sentiment de unică folosință, pentru că îşi ştiu valoarea. Și nici un gând cu jumătăți de măsură, pentru că vor şti femeia ca o reflecţie a lor. O iubești – o iubești pentru totdeauna. O vrei alături – atunci o vrei mereu. Aşa, un bărbat nu îşi va pierde sufletul şi verticalitatea niciodată.

Un bărbat mereu va alege. Va alege femeia propriei nebunii. Dintre toate femeile le va alege pe cele mai vesele. Dintre cele vesele – pe cele mai înţelepte. Dintre cele înţelepte – pe cele mai gingaşe. Şi răbdătoare. Dar şi nebune. Pentru că de fiecare dată când o va privi adânc în ochi, un bărbat îşi va citi veselia, înţelepciunea, gingăşia şi răbdarea din el. Şi nebunia, reflecţia propiei nebunii.

sursa