Meditatie in dragoste

-Osho, poţi să faci dragoste atunci când meditezi?
-Da, deşi mai corect ar fi să spunem invers: poţi să meditezi atunci când faci dragoste. O schimbare atât de mică poate produce o diferenţă atât de mare….
Actul amoros aduce cu sine o stare dintre cele mai sublime, mai armonioase, mai pline de pace. De aceea meditaţia devine foarte uşoară în timpul lui. Când omul se apropie de starea de orgasm, mintea lui tace, iar el se transformă într-un fel de energie care curge liber. Acesta este momentul ideal pentru a deveni conştient de ceea ce se întâmplă, de acel apogeu care se apropie. Ştiţi că există un punct dincolo de care nu mai există întoarcere. Contemplaţi acest proces, căci este momentul cel mai intim şi cel mai secret, pe care puţini oameni reuşesc să-l remarce. Dacă veţi putea contempla acest fenomen, veţi putea observa orice alt proces al vieţii, căci actul sexual reprezintă experienţa cea mai intimă şi cea mai apropiată de noi.
OSHO

Advertisements

Rabdare

Nu mai am răbdare pentru anumite lucruri, nu pentru că am devenit arogantă, ci pur și simplu pentru că am ajuns într-un punct al vieții mele în care nu mai vreau să irosesc timp cu ceea ce-mi displace sau îmi face rău. Nu mai am răbdare pentru cinism, critică și cereri exagerate de orice natură. Mi-am pierdut dorința de-a le face pe plac celor care nu mă plac, să-i iubesc pe cei care nu mă iubesc și să le zâmbesc celor care nu vor să-mi zâmbească. Nu mai pierd un singur minut cu cei care mint sau manipulează. Am decis să nu mai coexist cu pretinsul, ipocrizia, falsitatea și cu laudele ieftine. Nu tolerez nici erudiția selectivă, nici aroganța academică. Și nici nu mă adaptez la bârfa mondenă. Urăsc conflictul și comparațiile. Cred într-o lume a contrariilor și de aceea îi evit pe oamenii cu personalități rigide și inflexibile. Îmi displac lipsa de loialitate și trădările între prieteni. Nu mă împac cu cei care nu știu să facă un compliment sau să spună un cuvânt de încurajare. Exagerările mă plictisesc și am greutăți în a-i accepta pe cei cărora nu le plac animalele. Și peste toate acestea, nu am răbdare pentru oricine nu-mi merită răbdarea.

José Micard Teixeira

Scoala Zeilor III

intelege

Odata, il intrebasem ce voia sa spuna prin sintagma „oameni obisnuiti” sau oameni orizontali, cum deseori ii numea.

„Ei sunt barbatii si femeile care invata, predau, muncesc…care au copii, ii educa…proiecteaza si construiesc drumuri si zgarie-nori, scriu carti, ridica biserici, au datorii private si roluri publice, chiar la cel mai inalt nivel”, a fost raspunsul Lui, de neuitat. „Si toate astea, sub hipnoza.”

„Ei bajbaie, cufundati intr-un somn adanc, permanent inchisi intr-o bula de evitare si nefericire.”

………….

De vreme ce ai vazut „jocul”, nu mai poti face parte din el.

………….

Iubirea nu este dependenta…

A iubi si a fi liber este acelasi lucru.

………………….

Iluzia cea mai grandioasa a omenirii este ideea ca au un viitor. Practic, omul obisnuit nu are viitor. Dincolo de aparente, el isi intalneste doar trecutul. Evenimente, intalniri si circumstante se repeta permanent in viata lui. Ele sunt doar in aparenta diferite, in fapt sunt intotdeauna la fel.

………………….

Ceea ce omul vede in jurul lui…realitatea din afara lui este trecutul. Ceea ce tu numesti prezent este, practic, o transmisie intarziata. Ceea ce omul numeste viitor este trecutul lui vazut din spate.

……………..

Lumea este astfel pentru ca tu esti astfel.

…………

Frica si iubirea nu sunt antinomice.

Frica este iubire degradata, iubirea este teama sublimata.

……….

Orice efort intentional, chiar si cel mai neinsemnat, menit sa altereze o actiune repetitiva, o reactie mecanica sau sa opuna rezistenta unui obicei, este o victorie asupra monotoniei noastre, o incursiune in tiparele recurente ale vietii noastre. Invingerea propriului sine.

………

Numai individul este inzestrat cu vointa, vointa lui conduce lumea. Atunci cand vointa lipseste, lumea preia automat controlul. Sa te eliberezi inseamna sa te eliberezi de lume.

………………

Numai un om intreg poate fi liber. Atunci cand este divizat in interior, omul nu poate decat sa depinda.

………….

Cei ce iubesc ceea ce fac nu sunt dependenti. Cei ce iubesc, nu au timp de vandut. Numai cei ce nu iubesc pot fi recrutati si platiti. Cel ce iubeste este nepretuit.

…………..

Printre marile iluzii ale celor ce muncesc se numara si aceea ca primesc o retributie. De fapt, ceea ce este considerat a fi rasplata, plata sau salariu reprezinta doar o compensatie partiala si modesta pentru pagubele induse de conditia de dependenta.

………………

Numai cel ce iubeste se bucura de libertate si numai cel ce este liber se bucura de iubire. Libertatea si iubirea reprezinta doua fete ale aceleiasi realitati.

…………….

Ca sa dai trebuie sa ai si ca sa ai trebuie sa fii.

………………

Raul de azi reprezinta binele de ieri, care nu a fost inca depasit.

…………………

Cu cat esti mai mult, cu atat ai mai mult. Economia unui om corespunde perfect nivelului lui de integritate.

………………

Datorita uitarii ne pierdem identitatea si devenim o parte din gloata, din multime.

………..

Vei recunoaste in fiecare din ei un fragment din tine.

…………….

Cand doi oameni se intalnesc, in mod inevitabil unul contine si celalalt este continut. Sa contii o persoana inseamna sa fii responsabil de intreaga ei lume, roluri, viata, precum si de vietile celor care depind de ea. Inseamna sa cunosti solutia la orice problema a ei si raspunsul la orice intrebare.

Daca nu reusesti, va trebui sa aluneci pe potecile obisnuite: ale timpului si experientei. Se vor scurge anni, inainte ca sansa pe care nu ai stiut s-o fructifici la acea intrevedere sa se arate din nou, pentru ca tu sa patrunzi in zonele superioare ale fiintei, spre intelegere si integritate; in orice caz, va trebui sa repeti acea proba, daca esti destul de norocos sa ai parte de o a doua sansa.

…………….

Sa „contii” un om nu inseamna sa-l incluzi in propriile tale responsabilitati, ci sa-l alegi. Intrevederea cu un om cu o responsabilitate superioara, atrage intotdeauna dupa sine o graba, un salt cuantic spre unitatea fiintei, chiar daca nu suntem constienti de aceasta.

Este o binecuvantare sa intalnesti un om care te „contine”. Acela care mai urca o treapta si trece dincolo nu-l abandoneaza pe celalalt destinului sau. Dimpotriva, devine responsabil de el. Stie ca propria lui evolutie atrage evolutia celuilalt. Avansarea unui om, vindecarea unei singure celule, grabeste progresul intregii umanitati.

Gandeste-te cat de mult studiu si cat de multe sanse iti pot oferi ceilalti, pentru ca tu sa-ti dai seama ca nu exista limite in calea succesului, pentru ca adevarata victorie este castigarea sinelui, prin armonizarea opozitiilor dinauntrul nostru, chiar incepand din acest moment.

…………………

Trasatura distinctiva a omului nou este constientizarea iluziei opozitiilor. Lucrurile pe care vechea omenire le considera opozante sunt, de fapt, cele doua fete ale aceleiasi realitati, asemenea celor doua capete a unei baghete… Binele si raul, adevaratul si falsul, frumosul si uratul nu sunt forme opuse ale existentei, ci treptele, nivelurile realului… in umbra adversitatilor aparente, se ascunde o forta armonioasa, care poate sa le impleteasca si sa le indrepte spre un nivel superior.

Pentru ei, realitatea nu mai pare ambigua, definita iluzoriu de polaritate si opozitii, ci stratificata, construita pe niveluri. Datorita noului simt, universul nu mai este impartit in contraste, ci pe straturi ale realitatii. Ceva nu este adevarat sau fals, ci in acelasi timp si adevarat, si fals, nici adevarat, nici fals, nici neadevarat, nici nefals…

sursa: Stefano Elio D’Anna – Scoala zeilor

Scoala Zeilor I

scoala-zeilor-stefano-elio-d-anna

Putem vedea doar ceea ce suntem.

……………………..

Pe oricine intalnesti, orice vezi este intotdeauna trecutul. Chiar daca apare in fata ta acum, ceea ce vezi si atingi este doar materializarea starilor tale interioare.

………………..

Lumea este trecutul.

……………..

Nimiceste-ti convingerile, iar lumea, intocmai ca o umbra, te va urma. Realitatea va lua forma unei noi viziuni.

……………..

Intr-o zi iti vei da seama ca nu mai este nimic de adaugat…ci nenumarate lucruri de eliminat…ca sa cunosti.

……………

Sa nu permiti niciunui eveniment sau stari sa-ti produca rani interioare sau sa-ti intunece Fiinta.

…………………….

Cu cat esti mai mult, cu atat cunosti mai mult.

…………………..

Biserica Catolica – cea mai mare multinationala de pe planeta.

……………………………..

Trupul este spirit incarnat. Daca spiritul este nemuritor, asa este si trupul.

………………………..

Se depun toate eforturile pentru eliberarea mintii de credinta ca moartea este inevitabila si invincibila. Totul face parte dintr-o strategie a purificarii, menita sa infranga dorinta misterioasa de a muri, care apare sub diverse forme inauntrul omului obisnuit si se impregneaza in psihicul acestuia, pana cand devine o a doua natura si o parte inevitabila din viata lui.

………………..

Raul este in slujba binelui. Intodeauna!

……………………..

Istoria personala a unui om este alcatuita din evenimente, pe plan orizontal si din stari, pe plan vertical.

………………

Hrana, somnul, sexul, boala, batranetea si moartea sunt obiceiuri mentale rele. Omul este dator sa le inlature. Trupul este campul de lupta. Fiecare gest de refuz al mancarii, fiecare clipa de nesomn, toate vor fi considerate drept o victorie asupra mortii…. moartea fizica este imorala, nefireasca, inutila.

…………….

Mananca mai putin si Viseaza mai mult.

Dormi mai putin si Respira mai mult.

Mori mai putin si traieste pentru totdeauna.

……………

Visibilea ex Invisibilibus

  • Vizibilul izvoraste din invizibil.

…………………………

Constientizeaza ca lumea este in tine si nu invers. Ceea ce se afla in lume sau ii apartine ei nu poate nici sa te ajute, nici sa te salveze.

………………….

Orice vezi si atingi reprezinta lumina solidificata.

……………

Hrana inseamna moarte. Mananca o singura data pe zi si fii cumpatat.

sursa: Stefano Elio D’Anna – Scoala zeilor

Oul

 the egg

Erai pe drum spre casă când ai murit.

Ai avut un accident de maşină. N-a fost cine ştie ce, dar a fost fatal. Aveai o soţie şi doi copii. Ai murit fără dureri.. Doctorii au încercat din răsputeri să te salveze, dar fără succes. Corpul ţi-a fost pur şi simplu fărâmiţat; mai bine că ai murit, crede-mă.

Şi după ce ai murit, m-ai întâlnit pe mine.

 

“Ce…s-a întâmplat?” ai întrebat. “Unde sunt?”

“Ai murit,” ţi-am răspuns fără ocolişuri. N-avea rost să te iau cu binişorul.

“Era….un camion…şi am început să derapez…..”

“Mm…da,” am zis.

“Am…..am murit?”

“Da. Dar nu fii supărat. Toată lumea moare.” am răspuns.

 

Te-ai uitat prin-prejur. Nu era absolut nimic. Numai tu şi cu mine.

“Ce este asta?” ai întrebat. “Asta-i viaţa de după moarte?”

“Da şi nu, ” am răspuns.

“Cine eşti tu, Dumnezeu?” ai întrebat.

“Da, eu sunt Dumnezeu.” am răspuns.

“Copiii mei….şi soţia mea……” ai început să zici.

“Ce-i cu ei?”

“Or să fie în regulă?”

“Hai c-am văzut-o şi pe asta,” am zis. “Tu tocmai ai murit şi te interesează de familia ta. Nemaipomenit.”

 

Te-ai uitat la mine cu fascinaţie. Nu mă vedeai ca pe Dumnezeu. Mă vedeai ca pe un om sau femeie oarecare. Poate cu un pic de autoritate. Mă vedeai mai mult ca pe o profesoară de gramatică, decât ca pe Cel Atotputernic.

 

“Nu te-ngrijora,” ţi-am zis. “Se vor descurca. Copiii îşi vor aduce aminte numai de momentele bune petrecute cu tine. Soţia ta va plânge cu lacrimi, dar sufleteşte va fi eliberată. Ca să fiu cinstit, căsătoria voastră nu mergea chiar aşa de bine. Ca o consolare, să ştii că soţia ta se va simţi vinovată de faptul că se va crede eliberată.”

“Aha,” ai zis. “Şi…ce se-ntâmplă acuma? Mă duc în Ceruri, sau în Iad, sau ce….?”

“Niciuna,” ţi-am răspuns. “Vei fi re-încarnat.”

“Aha, aveau dreptate Indienii.” ai zis.

“Toate religiile au dreptate, în felul lor,” am zis. “Hai cu mine.”

“Unde mergem?” ai întrebat în timp ce mergeam împreună prin vid.

“Nicăieri,” ţi-am răspuns. “Dar este plăcut să vorbeşti în timp ce mergi.”

 

“Şi atunci care este sensul?” ai întrebat. “Când mă re-nasc, am să uit totul, nu-i aşa? Ca un bebeluş. Toate experienţele şi tot ce am făcut în viaţa aceasta nu vor conta.”

“Nu-i chiar aşa.” am zis. “Ai înlăuntrul tău toate cunoştinţele şi toate experienţele din vieţile tale anterioare. Doar că nu-ţi aduci aminte de ele chiar acuma.”

M-am oprit din mers, şi mi-am pus mâinile pe umerii tăi. “Nici nu-ţi imaginezi cât de frumos şi magnific si gigantic este sufletul tău. Mintea umană poate să conţină doar o bucaţică mică din ceea ce eşti tu cu adevărat. E ca şi cum ţi-ai băga un deget intr-un pahar cu apă, ca să vezi dacă apa este caldă sau rece. Pui o bucăţică din tine în container, şi când o iei înapoi ai acumulat toate experienţele pe care le-a avut acel container.”

“Ai fost în omul acesta pentru 48 de ani, aşa că n-ai avut timp să descoperi toată conştiinţa ta imensă. Dacă mai stăm mult pe aici, ai să-ţi aduci aminte despre tot. Dar n-are rost să facem asta între două vieţi.”

“Şi atunci, câte vieţi am trăit?”

“Ah… multe, nenumărat de multe. Şi multe diferite vieţi.” am răspuns. “Acuma te trimit să fii o ţărăncuţă Chineză in anul 540.”

“Stai aşa…ce zici….?” ai început să te bâlbâi. “Mă trimiţi înapoi în timp?”

“Ai ghicit. Timpul există numai la tine în univers. La mine lucrurile sunt diferite.”

“Da …de unde eşti tu?” ai întrebat.

“A, bineînţeles că sunt şi eu de undeva.” am răspuns. “De undeva din altă parte. Şi mai sunt o grămadă ca mine. Sânt sigur că ai vrea să afli totul, dar sincer îţi spun că n-ai să înţelegi.”
“Ah…,” ai zis un pic amărât. “Ia stai aşa. Dacă mă re-încarnez în alt timp, aş putea să interacţionez cu mine însumi de atunci.”

“Bineânţeles. Aşa se întâmplă mereu. Şi amândouă vieţile tale sunt conştiente doar de ele însele; nici nu-şi dau seama una de alta, sau ce se întâmplă.”
“Şi atunci care-i rostul lor?”

“Serios?” te-am întrebat. “Chiar serios, mă întrebi care-i rostul vieţii? Nu este cam banală întrebarea?”

“Nu, nu, este o întrebare foarte serioasă pentru mine,” ai persistat.

M-am uitat în ochii tăi şi ţi-am zis: “Rostul vieţii, şi motivul pentru care am făcut acest univers, este ca tu să te maturizezi.”
“Cum adică, omenirea? Vrei ca omenirea să se maturizeze?”

“Nu, ci doar tu. Am făcut acest univers întreg doar pentru tine. Cu fiecare viaţă pe care o trăieşti, creşti şi te maturizezi şi devii o inteligenţă mai mare.”

“Doar eu singur? Şi ce se întâmplă cu restul omenirii?”

“Nu există restul omenirii.” ţi-am răspuns. “În acest univers nu suntem decât noi doi, tu şi cu mine.”
Te-ai uitat la mine cu privirea pierdută. “Dar restul oamenilor de pe pamânt….”
“Toţi sunt tu. Diferite re-încarnări ale tale.”
“Stai un pic. Eu sunt toţi oamenii !?”

“Acum ai înţeles!” am zis, şi te-am bătut uşor pe umăr.

“Eu sunt fiecare fiinţă umană care a trăit?”

“Sau care va trăi, Da.”

“Eu sunt Abraham Lincoln?”

“Eşti în acelaşi timp şi Ceauşescu,” am adăugat.

“Eu sunt Hitler?” ai întrebat îngrozit.

“Şi eşti şi milioanele de persoane pe care el le-a omorât.”
“Eu sunt Isus?”

“Da, si eşti şi toţi cei care l-au urmat.”

Ai amuţit.

 

“De câteori ai asuprit pe cineva, te-ai asuprit pe tine însuţi.” ti-am spus. “De câteori ai avut milă de cineva, ai avut milă de tine însuţi. Orice fericire sau supărare, pe care orice om a avut-o, ori o va avea, vor fi experienţele tale.”

Ai stat şi te-ai gândit lung.

“Da de ce?” ai întrebat. “De ce faci toate acestea?”

“Pentru că într-o zi, vei fi ca şi mine. Căci asta eşti. Eşti ca şi mine. Eşti copilul meu.”

“Ce..!?” ai zis fără credinţă. “Vrei să spui că eu sunt un dumnezeu?”
“Nu, nu încă. Eşti încă mic, şi eşti încă în creştere. Dar după ce ai trăit toate vieţile omeneşti din toate timpurile posibile, înseamnă că ai crescut de ajuns ca să te naşti în lumea mea.”

“Deci tot acest univers, este…..” ai zis.

“Doar un ou.” am răspuns.

“Hai că-i timpul să te trimit în viaţa următoare.”

 

Şi te-am trimis.

…………………..

The Egg

By: Andy Weir

Translation: Anton Robert

Source

Gratie si Forta

wilber

Iluminarea sau eliberarea pune capat suferintei. Gautama Buddha, de exemplu, a afirmat ca el i-a invatat pe altii doar doua lucruri: ce provoaca suferinta si cum sa-i puna capat. Suferinta e cauzata de perceptiile si dorintele sinelui separat, iar ceea ce ii pune capat este calea meditatiei care transcende sinele si dorintele. Suferinta este inerenta “nodului” sau „contractiei” cunoscute ca sine, si singurul mod de a pune capat suferintei este de a pune capat sinelui insusi. Nu inseamna ca dupa iluminare sau dupa practica spirituala, in general, nu vei mai simti durere, chin sau frica. Le simti. Este vorba pur si simplu de faptul ca ele nu iti mai ameninta existenta si, prin urmare, inceteaza sa mai fie problematice. Nu te mai identifici cu ele, nu le mai dramatizezi, nu le mai energizezi, nu mai esti amenintat de ele. Pe de o parte, nu mai exista nici un sine fragmentat care sa ameninte, si pe de alta parte, marele Sine nu poate fi amenintat deoarece, el fiind Totul, nu exista nimic in afara lui care i-ar putea face rau. In inima apare o relaxare, o deconectare profunda. Individul isi da seama ca, indiferent cat de multa suferinta poate sa apara, ea nu-i va afecta in mod fundamental Fiinta reala. Suferinta vine si pleaca, dar persoana poseda acum „pacea care depaseste intelegerea”. Inteleptul simte suferinta, dar nu il mai doare. Deoarece inteleptul e constient de suferinta, el este motivat de compasiune, de dorinta de a-i ajuta pe toti cei care sufera si cred ca suferinta e reala.

…………………..

Exercitiul Martorului

Am un corp, dar nu sunt corpul meu. Pot sa-mi vad si sa-mi simt corpul, iar ceea ce poate fi vazut si simtit nu este adevarata Entitate care Vede. Corpul meu poate fi obosit sau activ, bolnav sau sanatos, greu sau usor, nelinistit sau calm, dar nu are nimic de-a face cu sinele interior, Martorul. Am un corp, dar nu sunt corpul meu.

Am dorinte, dar nu sunt dorintele mele. Pot sa-mi cunosc dorintele, iar ceea ce poate fi cunoscut nu este adevarata Entitate care Cunoaste. Dorintele vin si pleaca, trec prin constiinta mea, dar ele nu imi afecteaza sinele interior, Martorul. Am dorinte, dar nu sunt dorintele mele.

Am emotii, dar nu sunt emotiile mele. Pot sa-mi simt si sa-mi inteleg emotiile, iar ceea ce poate fi simtit si inteles nu este adevarata Entitate care Simte. Emotiile trec prin mine, dar ele nu-mi afecteaza sinele interior, Martorul. Am emotii, dar nu sunt emotiile mele.

Am ganduri, dar nu sunt gandurile mele. Pot sa-mi vad si sa-mi cunosc gandurile, iar ceea ce poate fi cunoscut nu este adevarata Entitate care Cunoaste. Gandurile vin si pleaca, dar ele nu-mi afecteaza sinele interior, Martorul. Am ganduri, dar nu sunt gandurile mele.

Sunt ceea ce ramane, un centru pur al constiintei, un Martor nemiscat al tuturor acestor ganduri, emotii, sentimente, senzatii.

…………….

Misticismul real presupune in primul rand sa descoperi lumina de dincolo de forma, si apoi sa descoperi absenta formei dincolo de lumina.

 

Sursa: Ken Wilber – Gratie si Forta

Cu trenul…

Plictisita sa tot stea la benzina si speriata ca ar fi putut sa aiba vreo pana cine-stie pe ce coclauri, cand se ivea cate-o „recuperare”, urmand in cele din urma exemplul soacra-sii, urca-n tren la „a doua” ca s-auda ce vorbeste poporul si se ducea sa mai simta nitel sub talpi si altceva decat asfaltul. Acum, in compartiment se aflau trei tarani, doi – ca la cincizeci de ani, unul – ca la saptezeci. Isi cerura iertare ca o scosesera pe culoar pana sa-si coţopenească ei sacii cu paine sus in plasele de bagaje.

– Puneti-i fara grija ca eu n-am decat rucsacul asta de copil.

– Va multumim, doamna draga.

Pareau ardeleni dupa bundele de oaie-ntoarsa, cu niste modele colorate pe langa copci. Nu se cunosteau intre ei.

Se-asezasera. Dupa ce porni trenul, isi scoase fiecare un servet si-l puse pe picioare, isi taie paine de oras si slana. Fiecare-i intinse Sînzienei cate-o felie de paine cu bucateke de slanina.

– Gustati si dumneavoastra, doamna draga.

Dupa un timp, unul dintre cei doi barbati mai tineri zise:

– Apă’ că nici la Capitală nu mai e nimic…

– D-apăi că unde mai e? răspunse cel de cam aceeaşi vârstă.

– Măi, ficiori, li se-adresă cel mai bătrân, copii aveţi?

– Avem.

– Însuratu-i-aţi?

– Însurat.

– Căşi făcutu-le-aţi?

– Făcut.

– Şi-atuncea vreun petec la mâneci n-aţi mai pus, nu v-aţi mai strâmtorat o ţâră?

Cei doi se uitara unul la altul si-apoi amandoi facura la Sînziana. Ea ridica din sprancene; de unde sa stie ea unde “batea” ăl bătrân.

– Am pus petece, dreptu-i.

– Apăi acuma, măi ficiori, îşi face ţara casă.

Cei doi amutira si se posomorara. Se lasase o tacere pe care Sînziana oricum n-avea de gând s-o rupă.

– Apăi, dumnezăii mamii ei de casă, cine-o pus s-o facă cu eataj ?! răbufni peste vreo cincizeci de kilometri unul dintre cei doi mai tineri şi-şi trase căciula pe ochi în semn că se spusese tot ce era de spus şi că el se punea să doarmă.

16 decembrie 1989

………………………………………………

„N-a fost niciodata sa nu fie cumva…”

…………………………………..

„Era la varsta la care traiesti mai mult din ce nu mananci decat din ce mananci.”

……………………..

„Un barbat care nu-ti da e ca si cum ti-ar lua.”

sursa: Ileana Vulpescu – Carnetul din port-hart