In cautarea fericirii II

20180819_182006

Vorbesc despre abaterile mult mai anodine de la conventiile incetatenite, cum ar fi o vestimentatie mai neobisnuita sau neapartenenta la cutare biserica, sau neabtinerea de la lectura unor carti inteligente. Asemenea abateri, daca sunt facute nu in mod sfidator, ci spontan, cu naturalete si umor, vor ajunge sa fie tolerate si in cea mai traditionalista societate. Exista si posibilitatea ca treptat sa capeti un renume de nebun patentat, caruia i se ingaduie si lucruri ce in cazul altor oameni ar fi considerate de neiertat. Importanta, in toate acestea, este mai ales o anume blandete si bunavointa. Oamenii care tin la respectarea conventiilor devin ostili in buna masura pentru ca vad in nesocotirea acestora ceva ca o critica la adresa lor insisi. Ei vor trece cu vederea multe gesturi neconventionale la un om care se arata destul de prietenos si de larg la suflet incat pana si cei mai prosti sa-si dea seama ca nu-i e aminte sa-i critice pe ei.

………………

Eu consider ca, in general, lasand deoparte opinia expertilor, oamenii tin prea mult cont de opiniile altora, atat in chestiuni majore, cat si in cele mai marunte. Opinia publica trebuie, de regula, respectata in masura in care acest lucru este necesar pentru a nu muri de inanitie sau a nu ajunge in inchisoare, dar orice trece dincolo de asta este o supunere de bunavoie fata de o tiranie nejustificata si este de natura sa dauneze in fel si chip fericirii. Sa luam, spre exemplu, problema cheltuirii banilor. Foarte multi oameni isi cheltuie banii in moduri total diferite de cele la care i-ar indemna gusturile lor naturale, numai pentru ca simt ca respectul din partea semenilor depinde de faptul ca au o masina scumpa si ca pot oferi mese cu mancaruri rafinate. In realitate, orice om care in mod evident si-ar putea permite sa aiba o masina de lux, dar care prefera sincer sa calatoreasca sau sa aiba o biblioteca valoroasa, va fi pana la urma mult mai respectat decat daca s-ar comporta exact la fel ca toata lumea. Este, fireste, fara rost sa dispretuiesti in mod deliberat opinia publica; si aceasta e, de fapt, un mod de a te afla sub dominatia ei, desi unul de-a-ndoaselea. In schimb, indiferenta sincera fata de ea este deopotriva un semn de tarie si o sursa de fericire. Iar o societate formata din barbati si femei care nu se pliaza excesiv la conventii este mult mai interesanta decat una in care toata lumea se poarta la fel. Acolo unde caracterul fiecarei persoane poarta marca individualitatii acesteia, deosebirile dintre tipuri se mentin, si atunci merita sa cunosti noi oameni, pentru ca ei nu vor fi simple copii ale celor pe care deja ii cunosti. Acesta a fost unul din avantajele aristocratiei, deoarece, acolo unde statutul depindea de nastere, erau ingaduite comportamente neconformiste. In lumea de astazi pierdem incetul cu incetul aceasta sursa de libertate sociala, astfel ca a devenit dezirabil sa ne dam seama cat mai limpede de pericolele uniformitatii. Nu sustin ca oamenii ar trebui anume sa se comporte excentric, ceea ce e la fel de neinteresant ca si alinierea la conventii. Vreau sa spun doar ca oamenii trebuie sa se poarte cu naturalete si sa dea curs inclinatiilor lor spontane in masura in care acestea nu sunt in mod vadit antisociale.

In lumea de astazi, datorita iutelii cu care se pot deplasa, oamenii sunt mai putin dependenti ca odinioara de vecinii lor cei mai apropiati geografic. Cei care au masini pot considera vecina orice persoana care traieste la cateva zeci de kilometri distanta. Ei au, asadar, posibilitati mult mai mari decat aveau oamenii altadata de a-si alege pe cei a caror companie o doresc. Intr-o regiune foarte populata, un om trebuie sa se simta foarte nefericit daca nu poate gasi suflete afine pe o raza de zeci de kilometri. Ideea ca trebuie sa-ti cunosti vecinii din imediata apropiere a cam disparut in marile centre urbane, dar se mai pastreaza indtrucatva in orasele mici si la tara. Aceasta idee a devenit desueta, deoarece nu-i nevoie sa-ti faci anturaj din vecinii imediati. Devine din ce in ce mai mare posibilitatea de a-ti alege anturajul pe temeiul unor afinitati sufletesti si nu pe cel al proximitatii spatiale. Fericirea este promovata prin asocierea intre persoane cu gusturi si opinii similare. Este de asteptat ca pe viitor contactele sociale sa se dezvolte din ce in ce mai mult in aceasta directie si se poate spera ca, pe aceasta cale, singuratatea de care sufera in prezent atat de multi oameni neconformisti sa se diminueze treptat pana aproape de disparitie.

(…)Frica de opinia publica, aidoma oricarei alte frici, este apasatoare si blocheaza cresterea. Este greu sa dobandesti cat de cat o statura daca acest gen de frica ramane puternic, si este cu neputinta sa castigi acea libertate de spirit in care consta adevarata fericire, caci pentru fericire este esential ca modul nostru de viata sa izvoreasca din propriile noastre impulsuri profunde, si nu din gusturile si dorintele accidentale ale celor care din intamplare ne sunt vecini sau chiar rude.

……………………….

In multe cazuri, poate chiar in majoritatea lor, pasiunile si hobby-urile nu sunt insa o sursa de fericire propriu-zisa, ci mijloace de a fugi de realitate, de a  uita pentru moment cate o suferinta anevoie de suportat. Fericirea propriu-zisa depinde, mai mult decat orice altceva, de ceea ce am putea numi interes simpatetic fata de persoane si lucruri.

Interesul simpatetic fata de persoane este o form a de iubire, dar nu acea iubire acaparatoare si posesiva si care cauta intotdeauna o reciprocitate absoluta. Aceasta din urma forma este adesea o sursa de nefericire. Cealalta, care contribuie la fericire, gaseste delectare in a-i observa pe oameni si bucurie de a inregistra trasaturile care-i individualizeaza, este dispusa sa lase camp deschis intereselor si placerilor celor cu care vine in contact, fara a dori sa dobandeasca putere asupra lor sau sa obtina admiratia lor entuziasta. Persoana a carei atitudine fata de altii este cu adevarat de acest fel va fi o sursa de fericire si va avea parte, la randul sau, de bunavointa altora. Relatiile sale cu ceilalti, fie ele superficiale sau mai profunde, ii vor satisface deopotriva interesele si sensibilitatea, ea nu se va inacri din pricina ingratitudinii, pentru ca rareori va avea parte de ea, si nici atunci nu o va observa. Aceleasi idiosincrazii care pe un altul l-ar enerva pana la exasperare vor fi pentru ea o sursa de amuzament benign. Ea va obtine fara efort rezultate despre care altii, dupa indelungate stradanii, vor conchide ca sunt irealizabile. Fiind ea insasi fericita, va fi un companion agreabil, lucru care, la randul sau, ii va spori fericirea. Toate acestea trebuie insa sa fie genuine, nu sa izvorasca din ideea sacrificiului de sine inspirat de simtul datoriei. Sentimentul datoriei este util in munca, dar jignitor in relatiile personale. Oamenilor le place sa fie agreati, nu sa fie suportati cu resemnare rabdatoare. A agrea multi oameni in mod spontan si fara efort este, probabil, cea mai de seama sursa de fericire personala.

………………

Secretul fericirii in asta consta: sa ai interese cat mai largi cu putinta, iar reactiile tale fata de lucrurile si persoanele care te intereseaza sa fie, pe cat posibile, simpatetice, iar nu ostile.

Sursa: Bertrand Russell – In cautarea fericirii

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s