In cautarea fericirii

20180819_182006

Uite si un filozof pe gustul meu, care nu te ameteste de cap cu limbajul lui doct…Directa si faina carte… scrisa in anii ’30… sfaturile sunt de mare actualitate 🙂

In prezent ma bucur de viata si mai ca as spune ca pe fiecare an ce trece ma bucur mai mult de ea. Aceasta se datoreaza:

-detasarii de anumite obiecte ale dorintei, ca fiind esentialmente inaccesibile;

-diminuarii preocuparii pentru mine insumi

-concentrarea atentiei asupra unor obiecte exterioare;

-faptului ca am descoperit care sunt lucrurile cele mai dorite de mine si treptat, am si dobandit multe din ele.

……………….

Calugarul insa nu va fi fericit inainte ca rutina vietii monastice sa-l faca sa uite de propriul suflet. Fericirea pe care el o pune pe seama religiei ar fi putut-o obtine si devenind maturator de strada, daca ar fi fost silit sa ramana la aceasta ocupatie. Disciplina exterioara este singura cale spre fericire pentru acei nenorociti la care preocuparea pentru sine insusi este atat de profunda, incat nu-i chip sa fie tamaduita pe alta cale.

………….

A fi lipsit de anumite lucruri de care ai nevoie este o componenta indispensabila a fericirii.

……………..

E un lucru extrem de bizar ca doar o minoritate de oameni isi dau seama ca nu sunt prinsi in chingile unui mecanism din care nu exista scapare, ci se spetesc la roata lor de ocna doar pentru ca n-au bagat de seama ca aceasta nu-i poarta in sus, spre ceva superior.

…………………

Multe placeri, dintre care putem mentiona ca exemplu elocvent jocurile de noroc, nu au in ele nimic din acest contact cu pamantul. Astfel de placeri, in clipa in care inceteaza, il fac pe om sa se simta stupid si nemultumit, flamand dupa ceva ce nu-i e nici lui limpede. Asemenea placeri nu aduc nimic din ce s-ar putea numi bucurie. Acelea, in schimb, care ne pun in contact cu viata pamantului au in ele ceva profund gratifiant; atunci cand ele inceteaza, fericirea pe care au generat-o ramane in noi, desi intensitatea lor, pe timpul cat a durat, poate ca nu a fost la fel de mare ca aceea produsa de distractiile mai palpitante.

……………..

Genul special de plictiseala de care sufera populatiile urbane de astazi e strans legat de separarea lor de viata pamantului. Ea face viata fierbinte, prafoasa si insetata, aidoma unui pelerinaj in desert.

………….

In viata moderna, evitarea oboselii nervoase e un lucru foarte anevoios. In primul rand, pe parcursul orelor de lucru, dar intr-o masura si mai mare in timpul petrecut intre locul de munca si domiciliu, lucratorul urban este expus la zgomot, pe care, ce-i drept, se deprinde, cu timpul, sa nu-l mai perceapa constient, dar care, cu toate acestea, il istoveste, mai cu seama datorita efortului subconstient depus spre a nu-l percepe. Un alt lucru care ne provoaca oboseala fara ca noi sa fim constienti de ea este prezenta constanta a unor persoane necunoscute. Instinctul natural al omului, ca si al altor animale, este de a-l observa atent pe orice necunoscut din specia lui, spre a decide daca sa se poarte fata de el prieteneste sau cu ostilitate. Acest instinct trebuie sa si-l inhibe cei ce calatoresc cu metroul in orele de maxima aglomeratie, iar rezultatul acelei inhibari este ca ei simt o furie generala difuza fata de toti necunoscutii cu care intra in acest contact involuntar.

…………..

Omul intelept se gandeste la necazurile sale doar atunci cand gandul asta are un rost; altminteri se gandeste la alte lucruri sau, daca e noapte, la nimic.

……………………..

Este uimitor cat de mult pot fi sporite atat fericirea, cat si eficienta prin cultivarea unei minti ordonate, care gandeste despre orice lucru in mod adecvat si la timpul potrivit, iar nu inadecvat si neintrerupt. Atunci cand trebuie luata o hotarare dificila sau pe muchie de cutit, de indata ce dispuneti de toate datele relevante, concentrati-va asupra chestiunii in cauza si luati decizia care vi se pare optima; odata decizia luata, nu o revizuiti decat daca vreun fapt nou va ajunge la cunostinta. Nimic nu e mai epuizant decat indecizia si nimic nu e mai neproductiv decat ea.

………….

Modul potrivit de a ne raporta la frica de indiferent ce fel este de a gandi despre ea in mod rational si calm, dar cu multa concentrare, pana cand ne devine complet familiara. Pana la urma, familiaritatea va atenua spaimele; toata chestiunea va deveni cu timpul plicticoasa, iar gandurile noastre se vor abate de la ea, nu ca inainte, printr-un efort de dorinta, ci din simpla lipsa de interes pentru acel subiect.

Sursa: Bertrand Russell – In cautarea fericirii

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s