Fara granite III

umb

Realitatea fundamentala este o uniune a contrariilor. Si dat fiind ca tocmai granitele pe care le trasam si le suprapunem peste lumea reala sunt cele care o faramiteaza in nenumarate perechi de contrarii, afirmatia acestor traditii orientale, conform careia realitatea este libera de poli opusi, inseamna totodata ca realitatea este libera de orice granite si limitari. Faptul ca realitatea este non-duala se traduce prin aceea ca este si lipsita de granite.

Prin urmare, solutionarea conflictului intre contrarii necesita eliminarea tuturor granitelor, nu asmutirea treptata a contrariilor unele impotriva celorlalte. Lupta dintre polii opusi este un simptom al convingerii ca limitele sunt reale, iar pentru a scapa de acest simptom trebuie sa ajungem la insasi radacina problemei: granitele iluzorii.

Dar, intrebam noi, ce se va intampla cu nazuinta noastra spre progres daca recunoastem ca toate contrariile sunt unul si acelasi lucru? Ei bine, cu putin noroc, va disparea si,o data cu ea, se va spulbera si acea stranie nemultumire sustinuta de iluzia ca iarba este mai verde de cealalta parte a gardului. Dar se impune o clarificare. Nu vreau sa spun prin aceasta ca vom inceta sa inregistram progrese in domenii ca medicina, agricultura sau tehnologia. Vom renunta doar la iluzia ca fericirea noastra depinde de ele. Fiindca atunci cand vom reusi sa privim dincolo de iluzia granitelor create de noi vom vedea pe loc Universul asa cum l-a vazut Adam inainte de cadere: o unitate organica, omogena, o armonie a contrariilor, o imbinare a pozitivului cu negativul, in deplin consens cu existenta noastra vibratorie. Atunci cand vom intelege ca polii opusi sunt unul si acelasi lucru, haosul devine armonie, luptele se transforma in dans, iar vechii dusmani devin prieteni. Atunci ne vom putea imprieteni cu intregul Univers, nu doar ci o jumatate din el.

…………………………..

De cate ori construim o granita, ne limitam, ne ingradim si ne ingustam imaginea de sine, astfel incat identitatea noastra trece treptat de la aceea a Universului la cea a organismului, apoi la eu si, in final, la supraeu. In sens figurat, sinele devine tot mai mic, in vreme ce non-sinele creste mereu. Cu fiecare granita, o noua fateta a sinelui este proiectata si, astfel, apare ca fiind externa, straina, afara, de cealalta parte a baricadei. Prin urmare, a construi o granita inseamna a crea o proiectie – o fateta a sinelui care apare acum ca fiind a non-sinelui. In mod similar, a ne reinsusi o proiectie nu inseamna altceva decat a desfiinta o granita. Cand imi dau seama ca o proiectie ce parea a exista „in exterior” este, de fapt, propria mea reflexie, parte din mine insumi, am distrus granita respectiva dintre sine si non-sine. Campul constiintei devine mai larg, mai deschis, mai liber si mai neingradit. A accepta si a deveni in cele din urma una cu un fost „inamic” presupune distrugerea liniei frontului si extinderea teritoriului in care ma pot misca liber. Aceste fatete proiectate nu mi se vor mai parea amenintatoare, fiindca sunt, de fapt, una cu mine.

…………………

Acele elemente din mediu (oameni sau obiecte) care ne afecteaza puternic, in loc doar sa ne informeze sunt, de obicei, propriile noastre proiectii. Acele aspecte care ne deranjeaza, ne stanjenesc sau ne irita – ori, la extrema cealalta, care ne atrag sau ne obsedeaza – sunt de cele mai multe ori reflexii ale umbrei.

…………..

Trasaturile distinctive ale proiectiei: tu nu ai acea trasatura, la toti ceilalti ea abunda.  🙂

……………..

Asa putem intelege de ce, in toate traditiile mistice, acela care izbuteste sa vada dincolo de iluzia contrariilor este considerat „eliberat”. Pentru ca a „iesit de sub tirania perechilor” de contrarii, a scapat de conflictele si problemele absurde implicate de lupta contrariilor. El a renuntat sa mai manevreze polii opusi unul impotriva celuilalt in cautarea pacii, izbutind sa-i transceanda pe amandoi. Nu-si mai pune problema binelui fata de rau, ci a trecut dincolo de bine si de rau. Nu mai este vorba de viata in opozitie cu moartea, ci despre un centru al constiintei care le transcende pe ambele. Ideea este nu atat separarea contrariilor si inregistrarea unui „progres pozitiv”, cat unificarea si armonizarea polilor opusi, a celui pozitiv cu cel negativ, descoperind un teritoriu comun care le depaseste si le cuprinde pe amandoua. Iar aces teritoriu este chiar constiinta unitara. (…) Eliberarea nu inseamna eliminarea negativului, ci eliberarea de ambii poli ai perechii.

Sursa: Ken Wilber – Fara granite

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s