Oamenii care tac…

Nemuritoarea de rând

silence

Ceva frumos, domnului meu care tace adesea…

Îmi plac, din ce în ce în ce mai mult, oamenii care tac.

Oamenii pe care de-abia i-ai cunoscut şi care aleg să îţi surâdă tainic, cu o privire complice şi să se aşeze în tăcere lângă tine, să priviţi împreună lumea. Să fiţi, pur şi simplu. De parcă v-aţi şti de când lumea.

Oamenii care aleg să ţi se dăruiască în întregime, tăcând, împreună cu tine, în loc să se ascundă în spatele obligativităţii de a face conversaţie, vorbind întruna în faţa ta, fără a te vedea măcar, fără a se opri măcar o clipă pentru a asculta, fără a înceta o clipă măcar să te convingă sau să se convingă de ceva, fără a avea curajul de a-şi dezveli inima de cuvinte şi de a asculta cu iubire şi ceea ce şopteşte inima celuilalt. Fără cuvinte.

Oamenii care tac îndelung la…

View original post 223 more words

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s