Inteligenta practica

Popeye-raising-spinach

Bineinteles ca e prea mult sa te astepti ca mai multe sute de milioane de oameni sa descopere dintr-odata avantajele gandirii clare, ale citirii unor idei captivante si ale schimbului inteligent de opinii. Dar revolutiile nu incep cu masele, incep cu putini oameni – cei care pot gasi un nou fel de a face lucrurile si le pot arata si altora drumul pe care il pot urma. Masele invata prin imitatie si modelare sociala.

………………………..

Cat despre stiri, conform celor sustinute de Postman, suntem tratati cu o parada de „coafuri vorbitoare”, fiind torturati cu ultimele secrete din viata personala a celebritatilor, furturi, impuscaturi, masini urmarite de politie si improscarea reciproca cu noroi a adversarilor politici. Vedem noi segmente, clipuri scurte sau latraturile unor personalitati publice intr-un timp atat de scurt, incat banuiesti ca oamenii care le-au alcatuit au impresia ca avem atentia distributiva a unui tantar. Produsul e bineinteles coafura vorbitoare, nu informatia.

…………………………….

„O fiinta umana trebuie sa fie capabila sa schimbe un scutec, sa planifice o invazie, sa taie un porc, sa scufunde o nava, sa proiecteze o cladire, sa scrie un sonet, sa stie contabilitate, sa stie sa faca un zid, sa puna la loc un os rupt, sa ofere mangaiere muribunzilor, sa accepte ordine, sa dea ordine, sa coopereze, sa actioneze de unul singur, sa rezolve ecuatii, sa analizeze o problema nou aparuta, sa programeze un computer, sa pregateasca o mancare calda, sa se bata bine si sa moara cavalereste. Specializarea e pentru insecte.” Robert Heinlein (scriitor de SF)

………………………………

Unul din fermecatoarele „fenomene stiintifice” bine intiparit in constiinta populara e faptul ca noi, oamenii, ne folosim doar o parte mica din capacitatea de gandire a creierului. Acest lucru pare rezonabil – mai ales dupa ce am citit sau urmarit „stirile” de fiecare zi. Oricum, in zona „cetoasa” dintre stiinta si experienta exista un cliseu: „Anumite studii au aratat ca ne folosim doar 7% din capacitatea creierului”. Procentul variaza, dar e in mod constant foarte scazut. Si, de obicei, e un numar ciudat, 5%, 7%, uneori 10%. Data viitoare cand veti auzi pe cineva – inclusiv pe dumneavoastra insiva – dandu-si cu parerea in mod „stiintific”, ati putea sa-l intrebati: „Apropo, cum masoara oamenii de stiinta capacitatea creierului? In ganduri pe secunda? Megabiti? Megahertzi? Rotatii pe minut? Cate 200 de metri la doua saptamani?” Nu exista nicio metoda credibila pentru masurarea capacitatii mentale, nici macar nu stim cum s-o definim. Cu toate astea, „faptul” a ramas pe tapet multa vreme.

…………………

Conversatie, substantiv. Un targ pentru expunerea unor produse mentale minore, fiecare expozant fiind mult prea preocupat de aranjarea propriilor produse pentru a le mai putea observa si pe ale vecinului. (Ambroise Bierce, The Devil’s Dictionary)

……

Putem aborda orice conversatie, cu un strain din statia de autobuz, cu un coleg de serviciu, cu un posibil client, cu un partener intim avand in vedere o multitudine de posibilitati:

  1. Ca spectacol – o modalitate de a face pe grozavul. Putem sa-i impresionam pe altii cu cat de multe stim, cat de destepti suntem si cat de bine ne putem exprima.
  2. Ca sport – o batalie a mintilor, in care cautam sa-i dominam sau sa-i infrangem pe altii cu abilitatile noastre conversationale, dovedindu-le lor sau asistentei ca le suntem superiori din punct de vedere mental.
  3. Ca un mod de a vinde – am putea sa-i facem pe altii sa-si schimbe punctele de vedere, sa accepte o idee, un punct de vedere sau o actiune pe care vrem sa o promovam.
  4. Ca mod de invatare – am putea sa descoperim, prin intermediul discursului, informatii pretioase, idei noi, puncte de vedere noi sau noi posibilitati benefice pentru noi.
  5. Ca mod de a intra in legatura cu altii – s-ar putea sa ne placa pur si simplu aderarea la o comunitate, care provine din afirmarea intereselor si parerilor noastre comune, nicidecum din accentuarea diferentelor dintre noi. „Flecareala”, de exemplu, e nesemnificativa deoarece evita conflictul si controversa in favoarea intelegerii ritualizate care pastreaza empatia, legaturile si sentimentele de camaraderie.

………………………………….

Detectarea aiurelilor: deprindere lipsita de naivitate si cinism de a ne gandi la potentialele motive si scopuri ascunse ale lucrurilor pe care ni le spun oamenii,

……………………

Mohandas Gandhi, unul dintre cei mai apropiati ganditori din istorie, si-a facut un obicei din a-si petrece o zi pe saptamana intr-o liniste absoluta. De obicei, nu vorbea lunea si nici nu accepta sa i se vorbeasca. Folosea acest timp pentru a reflecta, pentru a citi si pentru a fi atent la propria minte. Printr-o munca desfasurata in liniste, prin meditatie si exercitiu, el a incercat sa-si redescopere centrul inteligentei.

……

Punctul Popeye:

Eu numesc acest moment interior – decizia care afirma „nu voi mai suporta asa ceva” – „Punctul Popeye”. Metafora isi are originea in scena de referinta din multe episoade ale desenelor animate cu Popeye, personaj conceput initial de Elzie C. Segar in 1929. Eroul nostru, Popeye, mereu un exemplu de tip onorabil, a fost de atatea ori maltratat de baietii rai, incat, in cele din urma, decide ca a suportat destul. Trebuie sa lupte. Face cel mai important anunt: „Pana aici, nu mai pot suporta!” Apoi apare cutia de spanac, pe care-o da pe gat dintr-o inghititura. Apoi, cu energia si determinarea nou aparute, matura pe jos cu cei care si-au batut joc de el. Cred ca asta se intampla si cand actionam impotriva situatiei in care ne gasim si schimbam lucrurile. Ajungem la Punctul Popeye. Se intampla ceva cu noi si ne schimbam.

Sursa: Karl Albrecht – Inteligenta practica

3 thoughts on “Inteligenta practica

  1. Gabi Ioana says:

    foarte frumos spus, felicitări ! mie îmi ia mult, mult timp să ajung la punctul Popeye, mă întreb de ce. Excelentă metaforă !

  2. Adriana Oltean says:

    Poate ai ceva de castigat din mentinerea situatiei prezente…constient sau nu.

  3. Gabi Ioana says:

    Așa este, suport mult, până dincolo de limite, pentru că primesc ”ceva” și sper totodată că voi primi mai mult, cândva.. apoi, într-un târziu realizez că așteptările -nerealiste de altfel- mi-au fost ”înșelate”, atunci devin Popeye : ))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s