Despre seductie II

mystery

Heidegger ii scrie (Hannei Arendt) acea superba scrisoare in care este descrisa sfasierea celui condamnat sa-si sacrifice relatia cu fiintele iubite si sa aleaga singuratatea de dragul muncii sale.

„Aceasta des-prindere de tot ce e omenesc si intreruperea tuturor raporturilor cu ceilalti este, din punctul de vedere al creatiei, cea mai grandioasa dintre experientele omenesti – iar din punctul de vedere al situatiei concrete, cea mai infama din cate exista. Ti se smulge inima din trup in deplina stare de constienta.”

……………….

„Marea pasiune a existentei”

……………

Iubirea ca „posibilitatea ” cea mai bogata a fiintei umane.

………………..

Posibilitate este un termen „tehnic” (din Fiinta si Timp), care ne spune ca omul este propriul sau proiect de a fi. Ce inseamna asta? Ca din fiinta noastra face parte, in mai mare masura decat realitatea noastra, posibilul nostru. Din noianul fiintarilor aflate in lume suntem singurii care nu suntem doar ceea ce suntem, ci si ceea ce putem fi. Omul este proiect, „aruncare in viitor”, pentru ca in mod esential el e posibilitate.

(…) Ei bine, spune Heidegger aici, din acest ocean al posibilitatilor, iubirea este „cea mai bogata”. Si de ce este ea cea mai bogata? Pentru ca, iubind, „noi ajungem sa ne transformam in ceea ce iubim, ramanand totodata noi insine”.

Iubirea ca spovedanie – Dar cum se petrece aceasta transformare a noastra in ceea ce iubim si ramanerea totodata la ceea ce suntem noi insine? Pentru a te transforma in ceea ce iubesti, este nevoie ca celalalt sa te preia in viata lui si tu sa il preiei la randul tau in viata ta.

…………….

Iubirea ca povara – Bogatia posibilitatii care este iubirea pune asadar in joc o sporire de fiinta. In masura in care devin una cu fiinta iubita, ramanand totodata eu insumi, inseamna ca sunt mai mult decat eram, singur, inainte. Comuniunea de fiinta obtinuta prin spovedanie vine sa intareasca acest lucru. Traiesc dintr-odata doua vieti, iar miracolul iubirii sta, am vazut, tocmai in capacitatea noastra de a prelua in noi viata celuilalt. In felul acesta, existenta noastra atarna cat doua vieti in loc de una, devine „mai grea”, capata de acum gravitate.

…………..

Seductie prin cultura.

…………………..

Nimeni nu traieste cu adevarat daca nu cade sub o forma sau alta de seductie. De fapt, oamenii raman cel mai adesea acolo unde specia ii asaza: in anonimatul vietii (in „bancul de heringi”, despre care vorbea un folozof danez), acolo unde se traieste dupa regula tuturor. Acolo ne instalam cu totii din clipa in care venim pe lume si tot acolo ramanem, cei mai multi dintre noi, pana la sfarsit. Cel mai adesea nimeni nu vine sa ne se-duca, sa ne ia de mana, sa ne scoata de pe drumul mare al vietii si „sa ne duca de o parte”, de acea parte in care ni se da sansa sa ne regasim cu viata noastra traita ca destin, ceea ce inseamna: traita pe cont propriu. Prima concluzie a acestui studiu este: vai de cei care nu au apucat niciodata sa fie sedusi! Iar daca este asa, apare imediat intrebarea: Unde ne sunt seducatorii?

Sursa: Gabriel Liiceanu – Despre seductie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s