Cand iubesti III

received_m_mid_1407656598494_4dd356baaa7b6bc490_0

Echilibrul si dragostea reprezinta acelasi lucru.

Trebuie sa-ti amintesti: poti incepe fie de la echilibru – iar din momentul in care vei fi echilibrat vei simti brusc o imensa revarsare de dragoste – sau poti incepe de la dragoste. Iar din momentul in care dragostea ta va fi lipsita de orice fel de gelozie, de conditionari, din momentul in care nu va fi altceva decat o impartasire a dansului inimii, vei trai starea de echilibru.

Sunt doua fete ale aceleiasi monede. Echilibrarea este o metoda mai intelectuala, mai stiintifica. Dragostea are o sursa diferita in tine – inima. Este mai poetica, mai estetica, este mai sensibila, este mai feminina, este mai frumoasa. Si este mai simpla decat echilibrarea.

Sugestia mea este ca mai intai sa renunti la toate ideile false despre dragoste. Acorda-ti sansa ca in tine sa se dezvolte ceva real si va veni si echilibrarea, va veni si iluminarea. Insa, daca ti se va parea foarte dificil sa incepi cu dragostea, atunci nu cadea in disperare. Poti trece direct prin echilibrare. Ii poti spune meditatie, ii poti spune constientizare. Insa in ambele cazuri, rezultatul final este acelasi: esti echilibrat si debordezi de dragoste.

…………..

Dragostea adevarata nu este o incercare de combatere a singuratatii. Adevarata dragoste inseamna transformarea singuratatii in a fi de unul singur, inseamna sa-l ajuti pe celalalt – daca iubesti pe cineva, il ajuti pe acel om sa fie singur. Nu incerci sa-l umpli. Nu incerci sa-l desavarsesti pe celalalt intr-un fel oarecare cu prezenta ta. Il ajuti pe celalalt sa fie singur, sa fie atat de deplin afara din propria fiinta, incat sa nu mai fie nevoie de tine.

Cand cineva este complet liber, din aceasta libertate devine posibila impartasirea. Atunci da mult, dar nu ca necesitate; da mult, dar nu ca un targ. Da mult pentru ca are mult. Da pentru ca ii face placere sa dea.

Iubitii sunt singuri si un iubit adevarat nu-ti distruge niciodata singuratatea. Se va dovedi complet respectuos fata de individualitatea ta, fata de singuratatea ta. Este sacra. Nu se va amesteca in ea, nu va incerca sa se insinueze in acest spatiu.

…………..

Daca iubesti profund, incetul cu incetul vei deveni constient ca dragostea ta devine tot mai meditativa. Patrunde in tine o calitate subtila a tacerii. Dispar ganduri, apar spatii – taceri. Iti atingi propria profunzime. Dragostea te face meditativ daca este pe directia cea buna. Meditatia te face iubitor daca este pe directia cea buna.

………………..

Pana acum, omenirea a trait intr-un mod atat de nebunesc, incat nu-ti poti satisface decat una dintre necesitati: poti sa fii liber, dar in acest caz trebuie sa renunti la ideea de a iubi. Asta au facut calugarii si calugaritele de toate religiile; renunti la ideea de a iubi, esti liber: nu exista nimeni care sa te stanjeneasca, nu exista nimeni care sa te incurce, nimeni care sa ceara ceva, nimeni care sa te posede. Insa dupa aceea viata lor devine rece, aproape moarta.

Poti sa te duci la oricare manastire si sa-i urmaresti pe calugari si pe calugarite: viata lor este urata. Are duhoarea mortii; nu are parfumul vietii. Nu exista dans, nu exista bucurie, nu exista cantec. Toate cantecele au disparut, toata bucuria este moarta. Oamenii acestia sunt paralizati – cum ar putea sa danseze? Sunt schilozi – cum ar putea dansa? Nici nu au de ce sa danseze. Energiile lor sunt blocate, au incetat sa mai circule. Pentru circulatie este nevoie de celalalt; in lipsa celuilalt, nu exista nici o curgere.

Asa ca majoritatea oamenilor au decis in favoarea dragostei si au renuntat la ideea de libertate. Insa, apoi, oamenii ajung sa traiasca precum sclavii. Barbatul a redus femeia la calitatea de lucru, de marfa si bineinteles ca si femeia a facut acelasi lucru in propriul mod subtil: i-a bagat pe toti sotii sub papuc.

(…) Daca iubesti nu este in nici un caz necesar sa-ti distrugi libertatea. Pot sa existe laolalta; nu exista nici un antagonism intre ele. De unde si convingerea calugarilor ca mirenii sunt nebuni, precum si faptul ca mirenii sunt convinsi in strafundurile lor ca nebuni sunt calugarii – pierd toata bucuria vietii.

Un mare preot a fost intrebat: „Ce este dragostea?”

Preotul a raspuns: „Un cuvant format din vocale, consoane si doi nebuni!”

Aceasta este condamnarea dragostei in viziunea lor. Pentru ca toate religiile au condamnat dragostea; au pretuit foarte mult libertatea.

(…) Dragostea este o nevoie fundamentala, la fel de fundamentala ca libertatea, astfel incat ambele trebuie sa fie satisfacute. Iar o persoana care este plina de dragoste si libera este cel mai frumos fenomen din lume. Iar cand se intalnesc doua persoane de o asemenea frumusete, relatia lor nici nu mai este o relatie. Este o relationare. Este o curgere permanenta, ca a apelor unui rau. Creste in permanenta, tinzand catre inaltimi tot mai mari.

Culmea suprema a dragostei si libertatii este experienta divinului. In ea vei gasi atat o dragoste imensa, o dragoste absoluta, cat si o libertate absoluta.

……………..

A fi singur inseamna puritate. A fi singur inseamna ca esti tu insuti si nimeni altcineva. A fi singur inseamna ca esti aur pur; si nimic altceva…doar tu. Dragostea te face singur. Singuratatea va disparea, dar va aparea starea de a fi unul.

……………………

Totul depinde de dragoste. Daca aceasta ramane vreme indelungata, este in regula. Daca ramane doar pentru cateva momente, este iarasi in regula, pentru ca dragostea este buna. Durata ei este lipsita de semnificatie. Este posibil sa traiti, in numai cateva minute, o intensitate a dragostei mai mare decat in cativa ani. Iar aceasta intensitate va va conferi ceva din necunoscut, ceva care atat de multi ani pur si simplu l-ar dilua.

Cand esti indragostit, scufunda-te complet in dragoste. Iar cand se duce, ia-ti ramas-bun si termina complet cu ea. Nu lasa ideea sa-ti persiste in minte. Sunt multi straini disponibili in lume – cine stie? Dragostea v-a lasat pur si simplu pentru ca voi sa puteti gasi un strain mai bun.

Si aminteste-ti, intr-o buna zi si aceasta dragoste mai mare poate de asemenea sa dispara. Insa ai incredere in viata care ti-a adus in mod repetat daruri, fara sa fie nevoie sa le ceri tu. Ramai disponibil.

Lumea este atat de plina de oameni frumosi. Si fiecare individ are ceva unic, ceva ce nu mai are nimeni. Fiecare individ da dragostei sale culoare, poezie, o muzica proprie si pe care nimeni altcineva nu o poate da.

Ai incredere in viata – asta inteleg eu in primul rand, sa ai incredere in viata, deoarece suntem nascuti din viata, suntem copiii vietii.

Ai incredere in viata. Viata nu a tradat niciodata pe nimeni. Poate ca ai trecut printr-o clasa si trebuie sa intri intr-o a doua clasa, o clasa superioara, o dragoste mai delicata, un fenomen mai sofisticat – cine stie? Pastreaza-ti inima deschisa, viata nu frustreaza niciodata pe nimeni.

Sursa: Osho – Cand iubesti

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s