Adevarata frumusete interioara…

 

 

monica

Un interviu realizat de Otrava cu o persoana incredibil de  frumoasa pe interior, Monica Birladeanu… asta da frumusete!

 

Emil Cioran spunea ca “Tuturor femeilor inzestrate, nefericirea in dragoste le-a fost o zestre divina.” Tu ai simtit asta pe pielea ta?

Nu stiu daca ma consider o femeie ‘inzestrata” in sensul serios al cuvantului, stiu doar ca sunt un om foarte sensibil si ca vad, simt, traiesc acut tot ce mi se intampla. Aveam o conversatie interesanta aseara cu cineva despre momentele in care inveti lectii valoroase in viata si la o evaluare rapida, mi-am dat seama ca momentele de nefericire sunt cele care mi-au oferit cele mai mari revelatii: despre mine, despre celalalt, despre lumea in care traiesc. Astea sunt momentele in care fac pasi inainte in descifrarea puzzle-ului interior, in care mai adaug o piesa la o imagine de sine in curs de formare.  In sensul asta da, nefericirea e un dar divin, pentru ca e un profesor desavarsit pentru cei care au ochi sa vada, urechi sa auda, minte sa inteleaga.

Singuratatea e un alt invatator important, mai ales intr-o lume in care interactionam unii cu altii la viteza cu care particulele elementare interactioneaza in univers, cu toate consecintele lor: atractie, respingere, decadere si anihilare, si e un catalizator valoros a unor concluzii dupa ‘furtuna’, dandu-ti sansa in felul asta  sa te reformulezi si sa-ti re-evaluezi identitatea.  La fel de mult cred ca exista un mare pericol in introspectii continue si perioadele prelungite de ‘refacere’ ; iti pot anihila o pofta elementara de viata, de a face lucruri si de a beneficia de bucuriile mici ale unei zile obisnuite.

Oamenii creativi sunt de-obicei fiinte cu torturi interioare, mereu in cautare de raspunsuri, surse de inspiratie noi, cu o dorinta etern nesatisfacuta de exprimare fidela a ideilor care ii obsedeaza si cel mai bun indemn pe care l-am auzit in ultima vreme vine de la un pictor nonagenar “ uita de rezultate, pune mana pe creion si deseneaza”!

…..

Ne pierdem in detalii si de multe ori uitam esenta. Care sunt lucrurile care conteaza cu adevarat in viata?

Nu detin adevarul despre lucrurile cu adevarat importante in viata, asa e clar. Simt doar ca, sa-ti intelegi misiunea pe lumea asta, in sensul de ‘purpose’,  e un deziderat care exista in fiecare dintre noi, indiferent ca unii sunt constienti de asta sau nu. In mine cel putin, exista o dorinta de a-mi intelege locul in univers si scopul pentru care sunt aici. Evident e o utopie sa sper ca voi avea curand raspuns la asta, insa in mod cert e o intrebare pe care mi-o pun frecvent pentru ca refuz cu obstinatie sa cred ca alergatura dupa conforturi materiale, succes, reputatie si o relatie de cuplu armonioasa e tot ce are lumea asta de oferit.

….

“Il iubesc si pentru ca problemele mele devin problemele lui si invers.”? Care sunt motivele pentru care il iubesti pe omul de langa tine?

Ar fi reductiv si ofensator sa iubesc un om doar pentru cateva lucruri precise. Iubesc de obicei in celalat un ansamblu intreg format dintr-un numar infinit de elemente care ma inspira: paradoxuri, decaderi, victorii, idei, aspiratii, mod de operare,imaginatie, generozitate, compasiune, curaj, nesigurante si temeri… as avea o lista lunga. Dar metaforic vorbind, daca identitatea celui de langa tine ar fi un tablou, iar el pictorul, iubesti alegerea combinatiilor lui personale de culori, forme si structuri. Nu astept ca un barbat sa-mi preia sau rezolve problemele, nici nu mi se pare destept sau eficient ca amandoi sa-si cheltuie energia incercand sa gaseasca solutii pentru situatii delicate in care se afla celalalt. Astept insa empatie si compasiune in momente dificile pentru ca asta e tot combustibilul de care am nevoie sa lupt in continuare.

Crezi in bucuria lucrurilor simple? Care sunt lucrurile simple care te fac fericita?

Sunetul respiratiei omului care doarme langa tine, un lucru construit cu mana mea, oricat de prost ar fi iesit, un caine care ti se ghemuieste la piept in nevoie de afectiune, mirosul celui de care ti-e dor, sunt cateva din lucrurile marunte care-mi procura momente pretioase de bucurie.

….

“Fericirea este aptitudinea de a lasa dezamagirile in trecut si obiectivele pe care ti le doresti atinse in viitor.” Toata lumea vorbeste despre ea…Unii au trait sentimentul, altii nu. Ce este fericirea pentru tine?

Stii, mi s-a parut mereu atat de cliseica sintagma “happiness is a state of mind” si m-am uitat multa vreme cu neincredere la diverse video-uri pe TED.com cu calugari care vorbeau de o fericire la indemana, de faptul ca fericirea e o alegere.

In cautarea acestei fericiri m-am supus in trecut unor diverse discipline, cateva includeau o abstinenta completa de cateva zile de la orice forma de nutritie, altele includeau meditatie (pe care nu reusesc s-o mai practic astazi insa), altele insemnau o hranire a spiritului care ma locuieste. Cert este faptul ca ceva s-a aliniat corect in mine si ca am trait la un moment dat cateva clipe de fericire suprema , de gratie divina, in cel mai banal moment din viata unui om: traversand strada. Am simtit in acel moment ca nu-mi lipseste nimeni si nimic, ca lucrurile din viata mea sunt asa cum trebuie sa fie, in armonie perfecta, ca aceasta stare de spirit nu depinde de nici o confirmare din lumea exterioara si ca sunt capabila sa accept cu seninantate orice mi-e dat sa mi se intample (inclusiv un potential accident cu o masina care se apropia vertiginos din sens opus, haha).

Evident, pana am ajuns in parcarea unde-mi lasasem masina, mintea mea a inceput sa puna sub dubiu aceasta stare, sa post-rationalizeze si sa se chestioneze autenticitatea emotiei asa ca am coborat cu picioarele pe pamant. Insa mi-e foarte clar ca exista o forma de fericire spirituala deplina, poate chiar cea mai pura, pentru ca nu e influentata de nimic din exterior, accesibila celor determinati s-o experimenteze.

Un alt tip de fericire suprema e cea pe care o simti in contopirea cu omul iubit, cand aerul tau ii patrunde plamanii si vice-versa, cand simti ca inimile isi regleaza bataile in sincron perfect si cand simti ca exista doar un flux de energie care circula din tine in el si invers, intr-un circuit inchis… Asta se intampla insa foarte rar, poate o singura data in viata, si doar daca dai peste un “luptator” la fel de curajos ca si tine.

Astea sunt in mod cert si fara drept de apel, momentele pentru care viata merita traita.

Sa ai incredere in celalalt…sa te deschizi in totalitate si sa te abandonezi complet in bratele lui cu siguranta si daruire…sa va lasat apoi purtati de iubire in iubire cu iubire…impreuna… Aceasta este imaginea perfecta a unei relatii complete si autentice.” Tu care crezi ca este imaginea perfecta a unei a unei relatii complete si autentice?

Ah, o relatie perfecta mi se pare un lucru imposibil de atins. Perfectiunea in sine mi se pare plictisitoare (daca nu vorbim de domenii care o impun). Suna bine pe hartie si in literatura, dar in realitate, in cuplu ambele entitati sunt in permanenta transformare, au nevoi diferite de la o perioada la alta, au ritmuri diferite de evolutie si uneori inconstante, iar asta impune o nevoie de adaptare permanenta.  Cert este faptul ca un barbat care te face sa razi, care te stimuleaza creativ si care te ia in brate la sfarsitul unei zile grele, pentru mine e o premisa excelenta a unei relatii de cuplu reusite. Restul e …”fine tuning”.

pentru a citi articolul in intregime, click aici pe Blogu lu’ Otrava

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s