Intimitatea I

mokudo

In ultima vreme nu am mai citit nimic de Osho, desi eram inconjurata de cartile lui. Acum rezoneaza ceva cu mine…si acel ceva redau mai jos…legat de nevoia mea de a pastra un pic de mister, de nevoia de a ma centra si de a incarca bateriile in singuratate…de refugiu – starea din uter…frumos…

…cand mintea tace iar inima canta…

………………..

 Daca tu nu esti pentru tine, cine o sa fie pentru tine?

Daca esti numai pentru tine, ce sens poate sa aiba viata ta? (Hillel)

……………

Nu spun sa te misti vesnic in intuneric. Lumina are frumusetea ei si ratiunea ei. Daca samanta ramane vesnic in intuneric, si nu ajunge niciodata sa primeasca dimineata lumina soarelui, va muri. Are nevoie de intuneric sa incolteasca, sa prinda putere, sa renasca, si apoi trebuie sa iasa la suprafata si sa infrunte lumea si lumina si ploaia si vantul. Trebuie sa accepte provocarea exteriorului. Dar acea provocare poate fi acceptata numai daca a prins radacini adanc in pamant.

Nu spun sa devii escapist. Nu spun sa inchizi ochii, sa te inchizi in tine si sa nu mai iesi niciodata. Spun doar sa intri in tine, ca sa poti iesi cu energie, cu iubire, cu compasiune. Intra in tine, ca atunci cand ai sa iesi sa nu fii un cersetor, ci un rege. Intra in tine, ca atunci cand ai sa iesi sa ai ceva de impartit – florile, frunzele. Intra in tine, ca atunci cand ai sa iesi sa fii mai bogat, nu mai sarac. Si ori de cate ori te simti epuizat, nu uita ca sursa de energie este in tine. Inchide ochii si intra in tine.

……………….

Daca nu ai ceva in interiorul tau, care nu depinde de ceva din afara, ceva care este numai al tau – o lume, un spatiu al tau in care sa poti sa inchizi ochii si sa te misti, si sa uiti ca mai exista si altceva – te vei sinucide.

Viata rasare din acea sursa interioara si se raspandeste in exterior. Trebuie sa existe un echilibru, eu am fost intotdeauna pentru echilibru. De aceea nu spun ca viata ta trebuie sa fie o carte deschisa, nu. Cateva capitole deschise, e in regula. Si cateva capitole complet inchise, un mister total. Daca esti doar o carte deschisa, nu faci decat sa stai despuiat in piata, sub ochii tuturor. Nu, asta nu se face.

Daca toata cartea ta e deschisa, vei fi ca ziua fara noapte, ca vara fara iarna. Unde te vei odihni, unde te vei centra, unde te vei refugia? Unde te vei duce cand te vei fi saturat de lume? Unde te vei duce sa te rogi si sa meditezi? Nu, jumate-jumate e perfect. Lasa-ti o jumatate de carte sa fie deschisa – deschisa pentru toti, la dispozitia tuturor – iar cealalta jumatate sa fie atat de secreta incat numai musafirii de pret sa fie admisi, si rar, in templul tau. Asa se cuvine sa fie. Daca multimea intra si iese cand vrea, templul nu mai e templu. Poate fi o sala de asteptare intr-un aeroport, dar nu un templu. Lasa numai rar, foarte rar pe cineva sa intre in fiinta ta. Asta este iubirea.

Traim mereu cu altii. Din clipa in care copilul paraseste uterul mamei, nu e niciodata singur – e cu mama, e cu familia, cu prietenii, cu oamenii. Cercul cunostiintelor, prietenilor, relatiilor se mareste tot mai mult, si in jurul lui se aduna o multime de oameni. Asta numim noi viata. Si cu cat avem mai multi oameni in viata noastra, cu atat mai bogata credem ca e viata noastra.

Cand incepi sa intri in tine insuti, toate acele fete se estompeaza, toata acea multime dispare. Trebuie sa-ti iei la revedere de la toti – chiar si de la cel mai bun prieten, de la persoana iubita, de la toata lumea. Si vine un moment in care nici chiar persoana iubita nu poate sa fie cu tine. Acela e momentul cand intri din nou in acelasi spatiu in care erai cand erai in uterul mamei. Dar atunci nu erai obisnuit cu multimea, asa ca nu te simteai singur. Copilul era perfect multumit in uterul mamei pentru ca nu avea mijloc de comparatie, totul era bine si frumos. Habar n-avea ce inseamna sa  te simti singur, fiindca nu stia cum e sa fii cu altii. Aceea era singura realitate pe care o cunostea.

Dar acum ai cunoscut multimea, relatiile, bucuriile si suferintele relatiei. Intorcandu-te in interior lumea incepe sa dispara, devine ca un ecran, si in curand pana si ecoul dispare si te simti total pierdut. Dar asta e doar o interpretare. Daca mai inaintezi inca putin, te vei descoperi dintr-o data – te vei descoperi pentru prima data. Vei constata cu uimire ca erai pierdut in multime; acum nu esti pierdut. Erai pierdut in jungla relatiilor, iar acum ai ajuns acasa. Dupa aceea poti sa te reintorci in lume, dar vei fi o cu totul alta persoana.

Vei avea relatii, dar nu vei depinde de ele; vei iubi, dar iubirea ta nu va fi o nevoie. Vei iubi, dar nu vei poseda; vei iubi, dar nu vei fi gelos. Iar atunci cand iubirea e lipsita de gelozie, de posesivitate, este divina. Atunci vei putea sa fii cu oamenii. De fapt, numai atunci vei putea sa fii cu oamenii, pentru ca stii cine esti.

Fara cunoastere de sine, orice relatie e doar o iluzie. Un joc a doua umbre, fara substanta. Asta observ eu mereu: relatiile dintre oameni nu au nimic substantial. Oamenii leaga relatii fiindca se tem de singuratate. Orice relatie e mai buna decat nimic; chiar si dusmania e in regula – cel putin, simti ca esti ocupat. Asa-zisa iubire nu e decat un fel de dusmanie, un mod politicos de lupta, de dominare, un mod civilizat de tortura reciproca.

….

Meditatia este o conditie obligatorie pentru a putea iubi cu adevarat. Trebuie sa fii capabil sa fii singur, absolut singur, si totusi extraordinar de fericit. Dupa aceea poti sa iubesti. Atunci iubirea nu mai e o nevoie ci o impartasire, nu mai e o necesitate. Nu vei mai depinde de oamenii pe care ii iubesti, vei imparti cu ei, si e frumos sa imparti.

Dar ce se intampla in mod obisnuit e ca tu nu ai iubire in fiinta ta, nici persoana pe care crezi ca o iubesti nu are, si amandoi cereti unul de la celalalt iubire. Doi cersetori care cersesc unul de la altul! De aici lupta, cearta continua dintre indragostiti – pe fleacuri, pe lucruri neimportante, pe te miri ce, dar se cearta intruna..

Cearta de baza este ca sotul crede ca nu primeste ce are dreptul sa primeasca, sotia crede ca nu primeste ce are dreptul ei sa primeasca. Sotul crede ca a fost inselat, sotia crede ca si ea a fost inselata. Unde este iubirea? Nici unul nu vrea sa dea, amandoi vor sa primeasca. Si cand amandoi vor sa primeasca, nu primeste nici unul, si fiecare se simte in incurcatura, pustiu, incordat.

Sursa: Osho – Intimitatea, increderea in sine si in celalalt

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s