Naikan III

Lotus_Flower2

Nu vorbirea ne ajuta sa remarcam darul cuvintelor. Tacerea ne ajuta sa remarcam cantecul pasarilor. Inotul ne ajuta se remarcam darul respiratiei. Postul ne ajuta sa apreciem hrana si valoarea ei. Separarea de oamenii pe care ii iubim ne ajuta sa observam binecuvantarea companiei lor. Lipsa poate stimula pretuirea. Astfel de experiente ne reamintesc cat de grea ar fi viata, in absenta darurilor realitatii. Totusi, cat de bine este sa apreciem existenta a ceea ce avem in acest moment. De ce sa asteptam pana cand aceste daruri dispar?

………………….

Ne pomenim, cu regularitate, in situatii de mare dificultate. Ne pierdem slujba, ne imbolnavim, suferim cand ne moare cineva drag, sau incheiem o relatie indelungata. Ne adancim in propria noastra durere, iar mintea noastra noteaza toate amanuntele care ne-au dezamagit in viata.

Parca atentia ni se blocheaza intre limitele inguste ale suferintei noastre. Viata este, insa, mai mult decat ceea ce vedem. Pe masura ce ne largim viziunea asupra vietii, s-ar putea sa descoperim ca, pana si in contextul suferintei noastre, compasiunea, grija si sprijinul ne sunt tovarasi apropiati. Cand reflectam asupra unor asemenea situatii, descoperim ca s-a intamplat adesea ca, prin sprijinul altora, sa ne putem rezolva problemele, sau sa ne revenim dupa ele. Dar cat de des lasam loc recunostiintei, atunci cand ne cufundam in suferinta noastra? Chiar si dupa recuperarea in urma unei boli serioase, sau dupa rezolvarea unei probleme importante, cat de multa energie se indreapta pentru a le multumi si a-i rasplati pe oamenii sau lucrurile care ne-au sprijinit in momentele noastre de restriste?

Cand ne largim granitele atentiei, vedem un tablou mai vast, mai real, al vietii noastre. O viata care continua sa ne sprijine de-a lungul momentelor noastre dificile. O viata care ne ajuta, de fapt, sa facem fata greutatilor.

……………….

Constient sau nu, eu continuu sa beneficiez de eforturile si realizarile celor al caror trup a disparut de mult. Serviciile oferite de ei raman – si ar trebui primite si pretuite ca fiind date noua de-a gata.

……………

Cand ne indreptam atentia catre realitatea din jurul nostru, catre partenerul nostru de viata, catre masina noastra, catre mecanicul auto de la service, observam nenumarate ocazii de a ne ingriji de altii. Dar cei care sunt cel mai mult preocupati de ei insisi, sufera cel mai mult, si tot ei sunt cei ce nu reusesc sa traiasca satisfactia de a se ingriji de nevoile altora.

Daca ne indreptam atentia suficient de des catre lume, s-ar putea sa observam ca, fara sprijinul consecvent si concret al altora, nu suntem realmente capabili de nici un act de compasiune. Pasarile le hranim cu graunte furnizate de altii. Ajutam un sofer nepriceput sa-si schimbe un cauciuc, cu uneltele si anvelopa facute de altii. Facem pentru o organizatie de ajutor social o donatie, cu banii dati de altii. Nu suntem decat simpli membri ai unei mari echipe, alcatuita ca sa se ingrijeasca, in orice moment, de nevoile vietii. Echipa functioneaza bine. Practic, functioneaza atat de bine, ca este greu sa-i identifici separat pe diferitii jucatori. Fiecare pare sa aiba trasaturi preluate de la ceilalti.

……………..

Topeste-te in misterul de a fi banal, obisnuit.

……………..

Odata ce acceptam intelegerea faptului ca pana si intre oamenii cei mai apropiati continua sa existe distante infinite, se poate naste si dezvolta o superba convietuire unul langa altul, atunci cand cei doi reusesc sa iubeasca distanta dintre ei – ceea ce-i da fiecaruia dintre ei posibilitatea sa-l vada pe celalalt limpede, intreg, proiectat pe seninul cerului. (Rainer Maria Rilke)

Sursa: Gregg Krech – Naikan, recunostiinta, stare de gratie si arta japoneza a introspectiei

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s