Atingerea ta

fahrenheit

Fiecare om trebuie sa lase ceva in urma lui atunci cand moare, asa spunea bunicul meu. Un copil, o carte sau un tablou, o casa, un zid inaltat de mana lui sau o pereche de pantofi. Sau o gradina. Ceva ce mana ta a atins in asa fel, incat sufletul tau sa aiba unde se refugia atunci cand iti soseste ceasul; iar cand oamenii se uita la copacul ori la floarea pe care le-ai sadit, tu esti acolo. Nu conteaza ce faci, spunea bunicul, atata timp cat schimbi un lucru fata de cum era inainte ca tu sa-l atingi transformandu-l in ceva care sa-ti semene de indata ce-ti iei mana de pe el. Deosebirea intre omul care doar tunde iarba si un gradinar adevarat consta in atingere. Cel care tunde iarba e ca si inexistent, gradinarul va trai o vesnicie.

In noaptea in care a murit (bunicul), lumea a fost vaduvita de zece milioane de gesturi frumoase.

Sursa : Ray Bradbury – Fahrenheit 451

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s