Oglinzile relatiilor IV

frumusete

A patra oglinda: reflexii ale noptii intunecate a sufletului

Noaptea intunecata a sufletului este o perioada din viata cand vei fi atras intr-o situatie care reprezinta cele mai naprasnice frici ale tale. In general, o astfel de perioada vine cand te astepti mai putin si, de obicei, apare fara niciun fel de avertisment. Insa adevarul este ca poti fii atras in aceasta dinamica, numai atunci cand modul in care iti stapanesti viata semnalizeaza ca esti pregatit pentru asta. Atunci, tocmai cand ti se pare ca viata e perfecta, echilibrul la care ai ajuns este semnalul ca esti pregatit pentru schimbare. Momeala pentru a declansa schimbarea va fi ceva dupa care tanjesti, un lucru caruia, pur si simplu, nu vei putea sa-i rezisti. Altfel, nu ai face niciodata saltul. (…) Chiar daca stim ca suntem perfect capabili sa supravietuim la orice ne pune viata in cale, nu sta in natura noastra sa ne trezim intr-o dimineata sis a spunem: “Hmmm…cred ca astazi o sa renunt la tot ce iubesc si la tot ce mi-e drag si am sa intru in noaptea intunecata a sufletului meu.” Se pare ca nu asa functionam. Dupa cum se intampla adesea, marile teste ale noptii intunecate ale sufletului par sa vina cand le asteptam mai putin.

Posibilitatea ca viata sa ne aduca exact ceea ce ne trebuie – si tocmai atunci cand ne trebuie – este foarte logica. Asa cum nu putem sa umplem o cana cu apa pana ce nu deschidem robinetul, elemental declansator care semnalizeaza cepului vietii sad ea drumul la schimbare este momentul in care avem un instrumentar emotional complet. Nu se poate intampla nimic, pana nu dam drumul la cep. Reversul acestei dinamici este ca, atunci cand ne aflam in noaptea intunecata a sufletului, ar putea sa ne fie de ajutor sa stim ca singurul mod in care am fi putut sa ajungem intr-un astfel de loc in viata, este daca noi suntem cei care am apasat butonul. Indifferent daca stim sau nu acest lucru, intotdeauna suntem pregatiti pentru ceea ce ne serveste viata.

Scopul noptii intunecate a sufletului este ca noi sa ne vedem cu ochii sis a ne traim cele mai mari frici – si apoi sa ne vindecam de ele. Un lucru extrem de interesant care se poate spune despre noaptea intunecata a sufletului este ca, deoarece avem frici atat de diferite, ceea ce unei personae i se pare o experienta infricosatoare, e posibil sa nu insemne mare lucru pentru altcineva.

Desi poate ca, de-a lungul vietilor noastre, am trecut prin multe nopti intunecate ale sufletului, de obicei, prima este cea mai grea. In acelasi timp, ea este adesea si cel mai puternic agent al schimbarii. Odata ce intelegem de ce ne doare asa de mult, experienta incepe sa capete intelesuri noi. Pe masura ce recunoastem jaloanele unei nopti intunecate a sufletului, putem sa spunem:”Aha! Cunosc tiparul acesta! Da, cu siguranta, este chiar o noapte intunecata a sufletului. Acuma, ce anume mi se cere sa inteleg si sa depasesc?”

Cunosc oameni care simt ca au capatat atata putere, dupa ce si-au vindecat experientele noptii intunecate a sufletului, incat aproape ca provoaca Universul sa le-o trimita pe urmatoarea! Si fac asta, deoarece stiu ca, daca au supravietuit primei nopti, pot sa supravietuiasca oricarei incercari. Atunci cand avem astfel de experiente – fara sa intelegem ce sunt ele sau de ce le avem – putem sa ne trezim blocati timp de ani de zile, sau chiar vieti intregi, intr-o structura care poate sa ne fure, literalmente, tocmai lucrurile care ne sunt foarte dragi…cum ar fi viata insasi.

A cincea oglinda: reflexii ale celui mai extraordinar act de compasiune pe care l-am facut

(…) Singurul mod in care oamenii isi pot aprecia activitatile personale ca fiind reusite sau esecuri este prin comparatie cu ce se afla in afara experientei lor. Dupa cum stim cu totii, noi suntem cei mai aspri critici ai nostri. Din acest motiv, oglinda despre care vorbim este cunoscuta ca si oglinda celui mai mare act de compasiune al nostru. Este vorba de compasiunea fara de noi insine – fata de ceea ce suntem si cine am devenit.

Prin oglinda care ne reflecta pe noi insine, ni se cere sa permitem, cu compasiune, manifestarea perfectiunii care exista deja in fiecare moment al vietii. Acest lucru este adevarat, indiferent cum vad altii acel moment, sau cum se dovedeste el a fi, in cele din urma. Daca nu-i atasam rezultatului o anumita semnificatie, fiecare experienta este doar o ocazie de a ne exprima…nimic mai mult si nimic mai putin.

V-ati gandit cat de diferita ar fi viata voastra, daca ati accepta ca tot ceea ce faceti este perfect asa cum este, indiferent de cum iese pana la urma? Daca tot ce facem si tot ce cream este facut cat am putut noi mai bine, cum poate sa fie altfel decat extraordinar, pana ce nu-l comparam cu altceva? Daca un proiect profesional, o relatie sau o misiune de serviciu nu iese asa cum ne-am asteptat, putem sa invatam din experientele noastre si data viitoare sa facem lucrurile altfel. In Matricea Divina, ceea ce ni se reflecta ca fiind realitatea lumii noastre este tocmai felul in care ne simtim fata de noi insine – fata de performantele noastre, de modul in care aratam, de realizarile noastre. Cu aceasta in minte, vindecarea cea mai profunda din viata noastra poate sa devina si cel mai extraordinar act de compasiune. Este vorba de blandetea pe care ne-o aratam noua insine.

Sursa: Gregg Braden – Matricea Divina

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s