Oglinzile relatiilor III

missing piece

A treia oglinda: reflexii a ceea ce am pierdut, am dat sau ni s-a luat

“Imparatia <tatalui> este ca o femeie oarecare,

ce ducea un <ulcior> plin de mancare.

Cum mergea pe drum si inca era departe de casa,

manerul de la ulcior s-a rupt,

iar mancarea s-a imprastiat in urma ei pe drum.

Ea nu si-a dat seama, caci nu observase niciun accident.

Cand a ajuns acasa, a pus ulciorul jos si a vazut ca era hol.”

(Evanghelia lui Toma)

Iubirea, compasiunea si grija voastra sunt ca si mancarea din parabola de mai sus. In toata viata voastra ele sunt acele parti din voi care aduc alinare, ingrijire si sprijin celorlalti (si voua insiva) in vremuri grele. Cand pierdem oamenii, locurile si lucrurile care ne sunt dragi, natura noastra iubitoare si plina de compasiune este cea care ne permite sa supravietuim si sa trecem peste acele experiente.

Pentru ca le impartasim de buna voie, iubirea, compasiunea si grija sunt si partile din noi cele mai vulnerabile, care pot fi pierdute cu usurinta, date altora cu inocenta, sau ne pot fi luate de catre cei care au putere asupra noastra. De fiecare data cand avem suficienta incredere incat sa iubim sau sa ingrijim pe altcineva, iar increderea ne este tradata, in acea experienta pierdem cate putin din noi. Protectia pe care ne-o cream, ne facem sa nu mai vrem sa ne expunem din nou la o asemenea vulnerabilitate – acesta este modul in care supravietuim celor mai profunde rani si celor mai mari acte de tradare. De fiecare data cand inchidem accesul la natura noastra cea mai adevarata, de compasiune si ingrijire a celorlalti, suntem ca si mancarea ce curge incet din ulciorul femeii.

Cand ajungem la un punct in viata, in care vrem cu adevarat sa ne deschidem si sa ne impartim viata cu o alta persoana, cautam inlauntrul nostru iubirea – si descoperim ca aceasta a plecat, lasand in urma un rezervor de goliciune. Descoperim ca ne-am pierdut pe noi, putin cate putin, cu fiecare din experientele in care am avut suficient de multa incredere in alti oameni, incat sa-i lasam sa patrunda in vietile noastre.

Vestea buna e ca acele parti din noi care par sa fie absente, nu au plecat niciodata cu adevarat. Nu sunt uitate pentru totdeauna…sunt parte din esenta noastra cea mai adevarata, parte din sufletul nostru. Si asa cum sufletul nu poate sa fie distrus niciodata, la fel si esenta naturii noastre reale nu poate fi pierduta niciodata. Este pur si simplu mascata si tainuita, ca sa fie pastrata mai bine. A recunoaste modul in care o ascundem inseamna a porni pe o cale de vindecare rapida. Rechemarea si asumarea partilor din noi pe care le-am pierdut, poate sa fie expresia cea mai mareata a maiestriei noastre personale.

(…) V-ati trezit vreodata ca va aflati angajati intr-o relatie perfect fericita si ca, deodata, “se intampla”? Sau poate ca nu sunteti intr-o relatie si nici macar nu cautati o relatie, cand – fara niciun fel de avertisment, pur si simplu mergeti pe o strada aglomerata sau intr-un mall, la o bacanie sau la aeroport si “aveti experienta”. Trece pe langa voi cineva pe care nu l-ati mai vazut niciodata, privirile vi se intalnesc si – bang – apare sentimentul acela. Poate sa fie doar un sentiment de familiaritate, de ceva posibil, sau poate sa fie un impuls aproape coplesitor ca trebuie sa fiti aproape de acea persoana, sa ajungeti sa o cunoasteti sau chiar sa initiati o conversatie. (…)

Cand ne gasim in astfel de situatii, suntem pusi in fata unei ocazii extraordinare de a ne cunoaste intr-un fel foarte special – asta, daca recunoastem ce inseamna momentul respectiv.

In locul fiecarei bucati din noi, pe care am cedat-o ca sa ajungem unde suntem in viata, acum, a ramas in urma un gol care asteapta sa fie umplut. Cautam mereu ceva care sa umple tocmai acel gol. Cand gasim pe cineva care are exact acele lucruri pe care noi le-am cedat, ne simtim bine langa el sau langa ea. Esenta complementara a persoanei umple golul nostru launtric si ne face sa ne simtim din nou intregi.

Cand gasim, in altii, bucatile care ne “lipsesc”, simtim fata de acestia o atractie puternica si irezistibila. Se poate chiar sa credem ca “avem nevoie” de ei in viata noastra, pana ce ne amintim ca lucrul care ne atrage atat de mult la ei este ceva ce avem in noi…dar care doarme, pur si simplu. Fiind constienti ca inca mai avem acele caracteristici, putem sa indepartam mastile care le acopera si sa le reasimilam in vietile noastre. Iar cand facem acest lucru, ne dam seama ca nu mai suntem atrasi cu putere si in mod inexplicabil, catre persoana care, initial, oglindea pentru noi acele trasaturi.

Cheia celei de a treia oglinzi a relatiilor este sa recunoastem sentimentele noastre pentru altii, ca fiind ceea ce sunt cu adevarat si nu ceea ce le face conditionarea noastra sa fie. Acel sentiment inexplicabil pe care il avem atunci cand suntem cu altcineva – acel magnetism care ne face sa ne simtim atat de vii – suntem noi! Este esenta acelor parti din noi pe care le-am pierdut – si modul in care recunoastem ca le vrem inapoi, in viata noastra.

Cand intalniti pe cineva care va starneste un sentiment de familiaritate, va invite sa va cufundati in momentul acela. Pentru amandoi se intampla ceva rar si de mare pret: Tocmai ati gasit pe cineva care detine acele bucatele din voi, pe care le cautati. Adesea, experienta este in ambele sensuri, iar cealalta persoana este atrasa de voi din acelasi motiv. Folosindu-va discernamantul, daca simtiti ca este potrivit, initiati o conversatie. Incepeti sa vorbiti despre orice – absolute orice – si continuati sa va priviti in ochi. Iar in timp ce vorbiti, puneti-va mental o intrebare simpla: Ce lucru vad in aceasta persoana, pe care l-am pierdut in mine insumi, pe care l-am cedat sau care mi-a fost luat?

Aproape imediat, veti primi in minte un raspuns. Se poate sa fie ceva simplu, cum ar fi un sentiment ca ati inteles – sau se poate ca totul sa fie clar dintr-o data, ca o voce pe care o recunoasteti si care a fost cu voi, din copilarie. Adesea, raspunsurile constau dintr-un singur cuvant sau din fraze scurte, iar corpul vostru stie ce este semnificativ pentru voi. Poate ca, pur si simplu, percepeti in aceasta persoana o frumusete care simtiti ca lipseste din voi, in clipa aceea. Poate ca e vorba de naturaletea persoanei, de gratia cu care se deplaseaza printer rafturile magazinului, de increderea cu care isi face treaba sau, pur si simplu, de modul in care radiaza de vitalitate.

Intalnirea trebuie sa dureze doar cateva secunde – poate cateva minute, cel mult. Acele momente sunt ocazia voastra de a simti bucuria si veselia momentului. Clipa in care v-ati regasit o parte din voi insiva, in alta persoana – cand ati regasit un lucru pe care il aveati déjà, precum si sentimental care apare cand acel lucru se trezeste in voi.

Pentru aceia dintre noi care indraznesc sa recunoasca ceva familiar in aceste intalniri de o clipa, oglinda pierderii este probabil una cu care ne confruntam in fiecare zi. Ne gasim deplinatatea in noi insine, pe masura ce ceilalti ne oglindesc adevarata noastra natura. La nivel colectiv, ne cautam intregimea, iar la nivel individual, cream situatiile care ne conduc catre ea. De la oameni ai bisericii si pana la profesori, de la batrani la tineri, de la parinti la copii – cu totii sunt catalizatori de sentimente.

In aceste sentimente, gasim lucrurile dupa care tanjim in noi insine – lucruri care inca mai sunt in noi, dar care sunt ascunse sub mastile a ceea ce credem ca suntem. E natural si omenesc sa fie asa. A intelege ceea ce sentimentele pe care le avem fata de altii ne spun cu adevarat despre noi insine, poate sa devina cea mai puternica unealta pe care o avem, ca sa ne descoperim cea mai mareata putere a noastra.

Sursa: Gregg Braden – Matricea Divina

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s