Biblioteca noptii I

“O biblioteca mare”, medita Northrop Frye intr-unul din numeroasele sale caiete de notite, “are, intr-adevar, darul limbilor si al vastelor potente ale comunicarii telepatice.”

…………………….

Iubirea fata de biblioteci, ca mai toate iubirile, trebuie invatata. Niciun om, pasind pentru intaia oara intr-o incapere confectionata din carti, nu va sti, instinctiv, cum sa se poarte, ce anume trebuie sa faca, ce i se fagaduieste, ce i se permite. Poti fi cuprins de groaza – observand gramezile de carti si vastitatea spatiului, simtindu-te batjocorit de prezenta a tot ceea ce nu stii, uitandu-te in jur – si ramasitele acestui sentiment pot sa nu piara niciodata, nici chiar dupa ce ritualurile si conventiile au fost invatate, dupa ce teritoriul a fost cartografiat si bastinasii s-au dovedit prietenosi.

………………..

Odata, Virginia Wolf a incercat sa distinga intre omul caruia ii place sa invete si omul caruia ii place sa citeasca, iar concluzia la care a ajuns a fost ca “nu exista absolut nicio legatura intre cei doi”. “Omul invatat”, scria ea,

E un sedentar, un entuziast singuratic, ce scotoceste printre carti pentru a descoperi un graunte de adevar, la care tine cu tot dinadinsul. Daca il cucereste pasiunea pentru lectura, agoniseala ii scapata si ii dispare printre degete. Cititorul, pe de alta parte, trebuie sa-si tina in frau dorinta de a invata chiar de la inceput; daca ajunge sa dobandeasca si cunostinte care il ajuta, e foarte bine, dar, daca urmareste sa le capete, sa citeasca sistematic, sa ajunga specialist sau autoritate in materie, atunci e foarte probabil sa omoare ceea ce ni se pare potrivit sa numim pasiunea mai omeneasca pentru lectura pur dezinteresata.

………………………

Gabriel Naude scria: “Ceea ce ne determina sa apreciem cel mai mult o biblioteca este momentul iin care gasim cartea pe care o cautam si pe care nu am reusit s-o gasim in alta parte; prin urmare, mottoul perfect ar fi ca nu exista nicio carte, oricat de proasta ar fi ea sau oricat de nefavorabile ar fi parerile recenzentilor, care sa nu fie cautata, la un moment dat, de un anume cititor.” Aceste remarci pretind realizarea unui fapt imposibil, din moment ce orice biblioteca este, ca urmare a nevoilor sale, o creatie incompleta, o opera in desfasurare, iar fiecare raft gol anunta sosirea cartilor viitoare.

Sursa: Biblioteca noptii – Alberto Manguel

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s