Cumintenia pamântului

Venit. Vazut. Pupat. Plecat. Cam asa se rezuma vizita mea de acasuca de obicei.

De data asta insa, au intervenit “ceva-uri”. Am mers ore intregi cu trenul, ca intotdeauna cu cel putin o carte la mine, am stat si prin gari…a ajuns sa-mi si placa sa fac asta. Nimic nu se compara cu ochii mici din tren, pe care din cand in cand ii mai inchizi…doar pentru a-i deschide in alt colt de tara…Ia, un pic de teleportare acolo, si tu… Ca dupa o noapte de dormit in tren te dor si bucatele din tine pe care nu stiai ca le ai, asta e partea cu si mai mult farmec. 🙂

Toate ca toate dar cand venea vorba de stat in gara din Brasov dupa tren…brrr…mizerie, tigani, scandalagii…mai bine pas. Pana azi-noapte când, de voie, de nevoie, m-am intepenit fix acolo pentru aproape doua ceasuri…

Urc in “sala de asteptare” si scanez dupa o persoana cuminte langa care sa ma asez. Dau de o batrânica, trecuta de 70 de ani, cu mâinile in poala, cu picioarele scoase din incaltari ca sa le odihneasca un pic, simpla,curatica, de la tara…Nu ma gandesc de doua ori si tzusti langa ea. Nu trece mult, si de la barul cu jocuri de noroc de vis-a-vis iese un mai mult decat bronzat de vreo 25 de ani si, cu chef de harta, se leaga de o tanti boschetara pâna o alunga de acolo, speriind-o rau de tot. Restul lumii, tace mâc, nu intervine.

La care batranica mea il dojeneste calm, fara sa ridice tonul:

-Stai cuminte, mai baiete, si nu te mai lega de lume… Ce ti-a facut femeia aceea? Sezi blând si nu mai deranja lumea ca nu-i frumos…Fii baiat cuminte .

 Musteriul  n-o zis nimic, dar a plecat dupa ce luase spasit pozitia ghiocelului.

Asa cu batranica mea. L-a luat de urechi cu o vorba buna…A facut ordine in liniste când ceilalti n-aveau curaj sa-i ia femeii apararea… Ca sa aflu din conversatia ei cu paznicul batranel din gara ca era moldoveanca si ca nu avea pensie si unde sa stea, ca fusese sa caute loc si la azil dar erau conditii inumane…Nu se plangea, nu era disperata…ci calma, taranca cuminte, cu doua sacose mici de rafie in care era toata agoniseala ei, cu mâinile in poala, in sala de asteptare…

Paznicul ce a ajuns langa ea la 5 minute de la “eveniment”, un domn simpatic de 57 de ani care se parea ca o mai vazuse acolo si mai povestisera in noptile anterioare, s-a oferit sa o ajute sa ajunga la un adapost pentru oameni saraci unde erau conditii mai bune…Blajin, cu rabdare si respect…

Vazand-o asa cuminte, cu mainile in poala si plina de smerenie mi-am amintit de “cumintenia pamantului” a lui Brancusi… esenta spiritualitatii taranesti…

 

…si-am plecat…era ora 12 noaptea… probabil a dormit in gara…

…se zice ca omul sfinteste locul…pentru mine, ei doi, gara, desigur…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s