Takkai

 

Multumesc omuletilor cu sufletul mare din takkai (tabara), surpinsi minunat in pozna de mai sus. De la distanta se pierd contururile…doar noi ne recunoastem, si asta daca ne uitam cu mare atentie…si suntem una…o echipa…un suflu…o inima…o energie…o creatie a lui Sensei.

Redau in cele ce urmeaza cuvintele lui Raul, cu permisiunea acestuia bineinteles, pentru ca prin cele spuse a reusit sa fie vocea tuturor, vocea scolii. Il si propun pe “postul” de “cronicar albastru al Tokaido” :-).O data, de doua ori…adjudecat! Multumesc, senpai!

Raul Racolta – Takkai 2012

Si uite asa am mai pus cu totii inca o tabara sub centura. Unii au chiar o centura noua sub care sa o puna. Unii au pus pentru prima oara centura si au si pus pentru prima oara o tabara sub ea. Complicat :-P. Am sa imi astern si eu cateva ganduri. Si am sa incerc sa folosesc si aliniate de data asta ca Sergiu sa nu mai strige la mine. Salut Sergiu :).

Tabara a fost in primul si in primul rand o experienta foarte completa. A continut un strop din toate elementele importante. Am sa le dezbat separat pe fiecare.
Elementul Fizic – am avut un numar foarte mare de antrenamente in doar 2 zile. Daca am numarat corect am avut 5 in total pentru un numar cumulat de vreo 12-13 ore de karate. Majoritatea avem in jur de 4-5 ore pe saptamana. Deci a fost vorba de un efort fizic mare pentru toti. Insa, desi factorul fizic a fost prezent, Sensei a avut grija sa nu ne epuizeze si nici macar sa ne oboseasca excesiv. Totul a fost dozat in portii mici si usor de digerat. Am avut Kihoane, Katauri, autoaparare, forta, lucru pe echipe, demonstratii…. Factorul fizic a avut la randul lui un mix complet de multe subelemente facand din el o experienta destul de completa care ne-a testat atat maiestria cat si capacitatea de concentrare. Si da… am avut si un brad… si a trebuit sa fugim pana la el de era sa ne scuipam plamanii :)). Sau doar eu ? Posibil. Vremea a fost minunata si soarele ne-a ars pe toti putin. Iarba a fost moale si balega tare asa ca talpile noastre nu au avut de suferit. Privelistea a fost magnifica si dupa cum se vede din poze a fost un punct de inspiratie pentru noi. Sub supravegherea atenta a lui Sensei si al lui Seisan Shokan ne-am dasfasurat activitatea la un nivel foarte bun. De mentionat sunt aici in primul rand incepatorii care desi multi au intrat in contact cu artele martiale pentru prima data au facut un efort si s-au comportat exceptional lucrand cot la cot cu centuri mult mai mari si un grup foarte unit. Au facut fata si au fost un exemplu pentru noi toti cum auto disciplina si vointa pot duce pe cineva foarte departe chiar si atunci cand cunoasterea lipseste. Pasiunea este si a fost mereu un inlocuitor minunat pentru mintea prea preocupata de detalii si intrebari neesentiale.

Factorul Spiritual – Am sa incadrez aici inviorarea de dimineata. De ce ? pentru ca in opinia mea experienta inviorarii a fost mai degraba un test pentru spirit si mai putin unul pentru fizic. Trezirea la ore neobisnuite pentru noi, vointa necesara ca sa ne tragem din patucul cald si sa ne punem pe noi kimonouruile, hotararea de a strabate frigul aspru de afara pentru a ajunge pe platoul nostru…. toate astea au facut din inviorarea de dimineata o incercare pentru interiorul nostru. Sub o luna mare si luminoasa, Sato ne-a introdus pentru prima data (pe unii) in misterele Quilingong si Thai Chi (sper ca le-am scris bine). Vorba cuiva (nu dau nume) am fost cu totii o armata de Pinocchio si ni s-a arata inca o data ca atunci cand vine vorba de miscari fluide mai avem mult de lucru. Miscarile si exercitiile de dimineata au fost niste miscari adresate corpului nostru spiritual, energiei noastre interne si totusi noi le-am executat folosindu-ne doar de corpul nostru fizic. Si rezultatul nu a fost prea placut. Dar… ne straduim si suntem pe drumul cel bun. Incepem sa intelegem deja conceptul de spiritualitate si asta e un prim pas spre un karate mai consistent. Sensei a tinut apoi un exercitiu Tenn En (iar sper ca am scris bine) care a venit sa completeze experienta. Am fost cu totii varfuri de stele si centre de putere. Cine a constientizat ce faceam cred a simtit si o zi mai tarziu energia generata de corpul nostru. Eu ma bucur ca am inceput sa integram in rutina noastra si exercitii de genul asta si sper sa mai facem. Sper ca lumea sa nu le considere ca fiind doar niste exercitii exotice si doar atat ci sa incerce sa le inteleaga si cu mintea si sa observe corelatiile care exista intre ele si exercitiile noastre clasice.
Zenul a fost iar un element ce a atras pe toata lumea si a fost foarte frumos explicat de Sensei pentru cei noi. Micul Zen Dojo facut la parterul apartamentului unde statea Sensei si familia a fost un element foarte apreciat si a facut foarte mult bine prin faptul ca ne-a reamintit de partea spirituala si de promisiunea facuta lui Sensei Onyma cu ceva vreme in urma. Si anume ca vom acorda zenului mai multa atentie si spiritualitatii in general mai multa consideratie.
As pune aici si kataurile energetice care au fost repetate in mod special ca parte a antrenamentului. Am insistat pe ele si le-am repetat cu atentie sporita pe miscari si pozitii. Un lucru minunat.

Factorul Social – Si unul dintre cele mai importante. Pentru prima data am adus cu noi foarte multe persoane care nu erau parte din scoala noastra. Foarte multe persoane care au intrat in contact cu artele martiale pentru prima data. Foarte multe persoane ce pana acum au trait doar din poze si povestile noastre. Acum.. pentru pima data s-au incadrat intr-un program strict, intr-un regim de antrenament clar. Au vazut pentru ce ne sunt alaturi. Pentru ce ne dam noi peste cap (pe bune cateodata), pentru ce ne umbla gura atata… Au fost acolo pentru noi si ne-au sustinut nu doar prin priviri plictisite ci printr- o participare activa. Unii au aratat mai multa pasiune si hotarare decat noi astia veterani. Am uitat cum era sa privim karateul cu puritatea respectiva, cu pasiunea acea lipsita de prejudecati si bariere. Am uitat uneori ce aventura interesanta poate sa fie karateul… ce calatorie spirituala si fizica este acest sport ce il practicam. Ca e o combinatie de mai multe si nu un simplu loc unde sa ne incercam limitele fizice sau unde sa invatam sa ne batem. E …. constructia unei familii. Unei mici comunitati ce se bazeaza pe fiecare membru. Cine a avut ochi sper ca a inteles lectia.

Acum dupa ce tabara s-a incheiat fizic, sper ca ea va continua spiritual in mintea noastra pana la urmatoarea iesire. Ne-am simtit minunat si asta vine inca o data sa demonstreze ca in timp ne-am cernut si am ramas doar cei pasionati si interesati de karate si acest stil de viata.

As multumi lui Sensei ca a facut acest efort. Dar nu sunt cuvinte suficiente. Asa ca o sa compensam prin cantitate banuiesc. Hai sa ii multumim cu totii verbal si evident…. prin fapte.

Multumim Sensei 🙂

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s