Osho – Iluminarea, eternul inceput

Oricare ar fi activitatea pe care o intreprindeti, mergeti pana la capat: acolo va asteapta fie nebunia, fie meditatia. Cautarea voastra trebuie sa fie plina de pasiune.

…………

Orice ati face in prezent, faceti cu intensitate.

………..

Orice lucru este un pretext pentru meditatie. Cand mancati, actiunea de a manca poate deveni meditatie, daca entitatea care mananca nu este. Cand mergeti, actiunea mersului poate fi meditatie, daca entitatea care merge nu este. Cand iubiti, iubirea se poate transforma intr-o intensa meditatie, daca entitatea care iubeste nu este. Entitatea care iubeste va disparea. In prezenta entitatii care iubeste, iubirea este otravita; in absenta ei, iubirea se transforma in ceva divin. Iar regiunile necunoscutului se deschid imediat.

……………

Saltul pe care il facem prin sex este unul mic, pe cand cel facut in meditatie este considerabil. Prin sex “sariti” in celalalt. Inainte de a putea face acest salt trebuie sa va uniti cu propriul corp; apoi, prin acest salt, va extindeti si mai mult: pana la corpul celuilalt. Constiinta voastra se intinde dincolo de frontierele corpului vostru. Prin meditatie faceti un salt in afara corpului vostru, in corpul universului, cu care va uniti.

………………..

Asteptarea ca o initiere. Supunere in fata maestrului.

……………..

In trecut primirea initierii nu era un lucru la indemana oricui. Era de fapt cel mai dificil lucru. Trebuia sa astepti ani de zile pentru a o primi; uneori intreaga viata. Asteptarea era o proba, o disciplina.

De exemplu, initierea nu se realiza decat dupa un anumit interval de timp. Trebuia asteptata in tacere clipa in care maestrul insusi va anunta ca multasteptata clipa a venit. Iar maestrul putea fi, de exemplu, cizmar. In acest caz, trebuia sa-l ajutati ani de zile in aceasta meserie. Nici macar problema necesitatii de a face pantofi nu era pusa la indoiala! Astfel, timp de cinci ani asteptati, ajutandu-l intre timp pe maestru in  meseria lui. Iar acesta nu vorbea niciodata despre rugaciune sau meditatie. Nu vorbea de nimic altceva in afara de pantofi. Asteptati cinci ani… insa aceasta asteptare era meditatie! Si nu una obisnuita; era un proces de purificare.

Aceasta simpla asteptare, aceasta asteptare neconditionata pregatea aspirantul pentru renuntarea totala. Initierea nu se facea decat dupa o lunga asteptare, dar in acest caz supunerea se realiza usor iar maestrul putea deveni raspunzator de discipolul sau.

Acum totul este diferit. Nimeni nu este dispus sa astepte. Trecerea timpului este simtita atat de intens incat nu putem astepta nici macar o clipa. Si, din aceasta cauza, initierea nu mai este posibila. Nu va mai putem initia. Pentru ca voi treceti grabiti pe langa Buddha si il intrebati: “Vrei sa ma initiezi?” . Alergati, il intalniti pe Buddha pe strada si, continuandu-va fuga, rostiti aceste patru cuvinte.

…………………

Faptul de a lua o anumita atitudine ne duce intotdeauna la polul opus. Ceea ce speram nu vine niciodata, dorinta nu este satisfacuta niciodata. Cu cat mai mult doriti un lucru, cu atat mai mult acesta va scapa. Dimensiunea lui nu conteaza: toate sunt sub incidenta aceleiasi legi. Daca cereti prea mult intr-o anumita directie, veti pierde tocmai din cauza acestei pretentii.

A cauta iubirea este ceva inutil, pentru ca insusi faptul de a cauta va face sa fiti nedemni de iubire, va face detestabili si se transforma intr-un obstacol. Nimeni nu va va iubi daca aveti pretentia de a fi iubiti. Nimeni! Nu puteti fi iubiti decat daca nu cereti acest lucru. Chiar absenta acestei pretentii va infrumuseteaza si va face sa va destindeti.

Este ca atunci cand strangeti pumnul: pierdeti aerul continut in pumnul relaxat. Intr-un pumn relaxat aerul este prezent, in timp ce actul de a strange, actiunea in sine, va face sa pierdeti acest aer. Poate credeti ca faptul de a strange pumnul va permite retinerea aerului insa, in realitate, se intampla invers. Pastrand pumnul relaxat, aerul ramane acolo si totul este sub control. Strangandu-l, sunteti in pierdere: pierdeti totul, aerul nu este retinut prin gestul vostru.

Si cu cat strangeti mai mult pumnul, cu atat mai mult va reduceti sansele de a putea retine aerul. Acest exemplu ilustreaza bine mecanismul mentalului, absurditatea sa. Cand simtiti ca intregul aer a iesit, strangeti si mai tare. Logica va spune: “Strange mai tare, ai pierdut tot aerul. Si l-ai pierdut fiindca pumnul nu era indeajuns de strans. Ai procedat gresit, ai comis o eroare. De aceea a scapat aerul. Strange deci si mai mult pumnul, strange mai tare”. Si tocmai faptul de a strange face ca aerul sa scape.

Iata cum se intampla lucrurile. Daca sunt indragostit, devin posesiv. Incep sa-mi inconjor iubirea cu un zid. Cu cat o inchid mai mult, cu atat aceasta imi scapa mai mult. Mentalul sugereaza:”Fa cumva sa o inchizi si mai bine”, si voi va dublati vigilenta. Dar iata ca undeva apare o fisura, prin care iubirea se pierde. Cu cat doresc sa inchid mai mult iubirea, cu atat mai mult o pierd. Numai o inima deschisa stie sa pastreze iubirea, numai intr-o inima deschisa, intr-un spirit deschis, poate inflori iubirea. Acest lucru este valabil pentru orice…

……………

Viitorul exista doar in functie de asteptarile noastre, el nu este decat o proiectie a dorintelor noastre.

Fara dorinta nu exista viitor, iar trecutul nu mai este necesar, deoarece el este intotdeauna un paravan pe care se proiecteaza viitorul dorit.

Daca nu mai exista viitor, daca stiti ca veti muri chiar acum, amintirea trecutului devine inutila. Este inutil sa va amintiti pana si numele vostru, care nu are sens decat in functie de un viitor in care v-ati putea folosi de el.

Fara perspectiva viitorului, rupeti toate puntile care va legau de trecut. Ele devin complet inutile. Trecutul nu mai are nici un sens. El poate avea un sens numai daca este conectat la viitor sau pentru viitor.

In momentul in care se produce samadhi, viitorul devine inexistent. Exista numai clipa prezenta. Nu mai exista nici un alt timp. Trecutul a disparut, la fel si viitorul.Ramane numai existenta – una si momentana – si ea este existenta totala.

….

Diferenta intre satori si samadhi:

Satori – scanteie, viziune momentana

Samadhi – inceputul cunoasterii fara sfarsit

Sursa: Osho – Iluminarea, eternul inceput

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s