Raspunderea pentru propria fericire

Starea de bine este una interioara, care nu are nici o legatura cu exteriorul, pentru ca ea se petrece numai in sufletul si in mintea noastra. De fiecare data cind eu ma simt implinit(a) si fericit(a), sufletul meu se intoarce Acasa, traind senzatia minunata pentru care a fost creat si radiind dragoste atit inauntru, cit si in afara mea.

Am fost invatati cu totii sa urmam in relatiile noastre cu ceilalti un anumit circuit: eu incerc sa iti implinesc tie dorintele, caut sa te fac fericit(a), tu te simti bine si implinit(a) si poate astfel imi vei intoarce si mie dragostea pe care o astept prin tine, care sa ma faca si pe mine sa ma simt iubit(a). Un astfel de traseu al pasilor necesari implinirii sufletesti poate fi insa frustrant si dureros.

DEZAMAGIRE

De cite ori nu am incercat fiecare dintre noi sa ne simtim apreciati de cei carora le-am facut pe plac, pentru care am facut chiar compromisuri in defavoarea noastra, si nu am reusit decit sa suferim mai mult decit la inceput, simtindu-ne dezamagiti de felul in care a reactionat cel catre care ne-am indreptat toata atentia?

Si e firesc sa se intimple asa, intrucit motivatia pentru care am facut acest lucru a fost din capul locului negativa, bazata pe un fel de troc: eu iti dau ceva in schimbul iubirii tale. Scopul final fiind unul de interes, ceea ce a plecat de la noi catre celalalt nu a avut energia pura a iubirii, ci mai degraba pe aceea a lipsei, caci din lipsa de iubire si de apreciere am incercat sa ii facem pe plac celuilalt.

Ori, tocmai atunci cind incercam sa punem nevoile altuia pe primul plan din teama ca am putea fi parasiti sau iubiti mai putin, ne separam mai mult de noi insine si ne abandonam sufleteste; ne este teama de abandonul pe care l-am putea suferi din exterior, dar nu realizam ca noi ne-am abandonat sufletul cu mult timp in urma, incercind mereu sa facem compromisuri pentru ceilalti, care nu ne onoreaza si nu ne dau bucurie.

Ceea ce se intimpla in astfel de cazuri este ca si celalalt are aceleasi nevoi ca si noi si de fiecare data cind incearca sa si le implineasca prin cineva din exteriorul sau, va suferi si in final va avea inima ranita de prea multe experiente neplacute.

Nici eu, nici el insa nu gresim intr-un fel, caci asa am fost invatati sa reactionam emotional, incercind sa ne agatam permanent de starea de fericire pe care exteriorul mi-o poate furniza, asteptind mereu sa intru in contact cu aceasta senzatie extraordinara prin intermediul altei persoane, nu prin mine.

TRANSFORMARE

Ce s-ar intimpla insa daca as scurta acest traseu al implinirii sufletesti? Daca nu as mai astepta ca cei din jurul meu sa fie in stare benefica pentru a ma incarca eu de la ei si din contra, as face aceasta direct, prin implinirea propriilor mele dorinte? Cine as fi eu cea/cel care ar cauta bucuria in orice, independent de alegerile celorlalti? Caci daca analizam putin, pentru fiecare fericirea este o stare interioara, o experienta personala, pe care un om o poate avea prin prisma perceptiei sale despre viata.

De aceea intilnim situatii in care cineva ne face o placere dupa gustul si alegerea sa, iar noi nu percepem aceasta la fel, uneori poate exact invers, adica nu ne place deloc oferta celuilalt, caci in esenta, sintem cu totii foarte diferit construiti emotional si numai sufletul nostru stie exact ce anume avem nevoie pentru a ne simti bine.

Nimeni nu ne poate face sa ne simtim mai bine, mai fericiti, decit o putem face noi insine, caci noi ne cunoastem profund si sintem in contact imediat cu senzatiile care ne atentioneaza daca totul e perfect sau nu.

Asadar, a-i cere celuilalt, indiferent ca e un parinte, copil, partener, coleg sau sef, sa ne ghiceasca dorintele si sa ni le implineasca, ca si cum aceasta ar fi datoria lui, poate da nastere unui sentiment de golire sufleteasca. in momentul in care incep sa ma uit la mine si la nevoile mele, sa imi ofer mie atentia pe care o pretindeam de la celalalt, sa imi satisfac mie dorintele pe care le ceream implinite prin alte persoane, cind sint atent(a) la ce spune sufletul meu pe care il intreb zilnic “azi te-am facut fericit?”, abia atunci ma intorc acasa, inauntrul meu si ma regasesc.

EFECTE

Si ceea ce este minunat, e ca oamenii din jur incep sa simta vibratia fericirii pe care eu o experimentez mereu inauntrul meu si relatiile mele cu ei se schimba intotdeauna, spre binele meu si al lor.

Mai mult, traind mereu in aceasta stare, iti dai seama ca celalalt poate fi oricum, adica il accepti asa cum e, caci este responsabilitatea lui si numai a lui fericirea sa, care bineinteles, nu depinde de tine, ci doar de felul in care percepe el viata si ca ii este si lui la indemina sa se simta bine oricind, prin el insusi si nu prin ceilalti.

Si astfel, intr-o relatie, poti ajunge sa intelegi ca starea de fericire este o problema personala care tine de fiecare si ca a fi impreuna – respectind libertatea si alegerile fiecaruia – poate fi ceva foarte frumos ce nu ai mai trait niciodata, caci lipsa de atasament si de ingradire deschide multe usi in inima fiecaruia.

In plus, nu vei mai experimenta niciodata teama de abandon, caci vei sti intotdeauna ca singura si cea mai importanta relatie de dragoste trebuie sa fie cu tine insuti, adica sa nu te abandonezi pe tine niciodata si abia apoi pe ceilalti; daca tu te simti implinit(a), fericit(a) si in pace sufleteasca, cei din jurul tau vor fi la fel.

sursa : www.esoterism.ro

Advertisements

2 thoughts on “Raspunderea pentru propria fericire

  1. foarte tare subiectul

  2. Voicu says:

    Un articol interesant. Multumim

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s