Limba pasarilor – Andrei Plesu

A gandi e a inceta sa venerezi, a te razvrati impotriva misterului…(Cioran – Tentatia de a exista)

…………………………………………………………………………………………………………………..

Intr-un efort de a formula cat mai intuitiv sensul dialecticii hegeliene, inteleasa ca o „punere in fluiditate a fixitatilor”, Noica a recurs, cu cativa ani in urma, la urmatoarea metafora: „O piata ; oameni printre statui. Cand statuile intra printre oameni, filozofia e cu putinta.” Filozofia e, asadar, perspicacitatea de a pune in miscare ceea ce pare de-nemiscat. Pentru ea, nu doar apele curg, ci si statuile. Filozoful vede metamorfoza in locul formei, omogenitatea devenirii indaratul diversitatii fiintelor individuale. Metafora lui Noica circumscrie perfect performanta filozofiei : pentru ea, statuile nu „stau”, eternitatea nu „sta”: nu sta decat fluiditatea lumii, identitatea „rationala” a tuturora cu toate. Maestrul spiritual este si el de acord ca statuile nu sunt un absolut, ca ele participa la aceeasi relativitate ca si oamenii. Dar intr-o lume „fara stare”, intr-o lume in care nimic nu „sta”, nu se poate trai. De aceea, pentru maestrul spiritual metafora pomenita adineaori suna altfel: „ O piata plina de oameni. Cand fiecare dintre ei descopera, in centrul fiintei sale, o statuie, intelepciunea e cu putinta.” Dupa ce a inteles ampla miscare a universului, maestrul spiritual incearca sa gaseasca reperul imobil in raport cu care universul isi recapata sensul si consistenta. Pentru pedagog si pentru filozof, acest reper nu e decat o statuie care se pierde printre oameni, in marea piata a lumii. Pentru maestrul spiritual, statuile raman un regn aparte. Ele vorbesc despre ce devine omul cand simte trezindu-se in el forta impietritoare a propriului sau mister.

…………………………………………………………………………………………………………………..

Pedagogul era, mai intai, pentru el (Noica), cineva care te pune in criza, nu in ordine ; cineva care te face sa realizezi brusc ca stai prost : un imbolnavitor, pentru a folosi un termen din Jurnalul filozofic : „ Un tanar caruia nu-i poti trece nici o incertitudine iti este o infrangere. Daca exista o medicina a sufletelor, sensul ei e rasturnat fata de medicina obisnuita: e de a imbolnavi.” Tema pedagogului imbolnavitor si intarzietor revine in mai multe locuri: „O, ce frumoase lucruri se petrec acum, intre douazeci si douazeci si cinci de ani! Parintii ii dau branci in viata ; profesorii ii elibereaza diplome ; lumea inconjuratoare ii deschide porti ; instinctele de afirmare ii dau ghes. Si el? El sovaie inca. Dar e clar, spun ei : uite aici un post, uite aici o partida, uite dincoace o incadrare posibila. Ce mai astepti?

Nu, el asteapta. Ceva asteapta in el. Ceva intarzie in el. Ferice de cei care, in clipa aceea de cumpana, intalnesc un mare intarzietor?” Un intarzietor, un om care te pune in criza, indiferent unde te afli. Daca esti fiul risipitor, esti pus in criza pentru risipirea din tine (fiul risipitor n-ar fi plecat in lume – spune Noica – daca isi intalnea, la timp, invatatorul ). Daca esti fratele fiului risipitor, vei fi pus in criza pentru cumintenia ta. Fratele fiului ar fi plecat in lume, daca intalnea un invatator. Intarziind si imbolnavindu-te, asezandu-te deci in conditia asteptarii de sine, sfarsesti, in cele din urma, prin a pati ceva de un ordin mult mai inalt. Sfarsesti prin a te indragosti. Prin a te indragosti de filozofie. Acesta este mesajul subiacent al vietii si al pedagogiei lui Noica.

……………………………………………………………………………………………………………………………..

Esentiala, in configuratia pedagogiei lui Noica, era disponibilitatea lui pentru bucurie, simtul sarbatorii. Niciodata nu l-am vazut pe omul acesta cu adevarat prost dispus. Nu l-am vazut bombanind decat rareori, desi motive sa bombane avea la tot pasul. Pana si mainile lui – cand izbucneau – aveau aerul unor inscenari strategice: stabilea ca e momentul sa se manifeste manios…Dar, in general, era un om cat se poate de tonic, gata sa converteasca orice in prilej de jubilatie: „ Am trait de cateva ori in viata [nu-i adevarat, in fiecare zi!] o sarbatoare miraculoasa: sarbatoarea de a face din orice o sarbatoare. Incepi cu sarbatoarea de a-ti regasi lucrul; pe urma, vine sarbatoarea de a ti-l intrerupe; deschizi ziarul si traiesti sarbatoarea de a vedea ca nu s-a intamplat nimic rau ;  te plimbi si totul e o sarbatoare; iar cand te-ntorci sa iei masa, nu mai stii bine daca e sarbatoarea mesei insesi sau asteptarea aceea de a fuma la capatul ei o tigara. Caci se ingramadesc peste tine celelalte sarbatori, te solicita toate, isi disputa fiinta si timpul tau toate, pana ce, ametit de atata fericire, evoci sarbatoarea cea de toate zilele – care nu le e data celor din Paradis – , sarbatoarea de a nu avea nici una.”

 sursa: Andrei Plesu – Limba pasarilor

2 thoughts on “Limba pasarilor – Andrei Plesu

  1. Raluca Zbarcea says:

    Faine postări!
    Şi azi o să punctez: citind printre rânduri, am zărit numele Cioran, Noica, şi am fost curioasă să văd ce e scris intre ghilimele…insă am rămas dezamagită că nu pot nici macăr sa citesc fluent textul… mă întrebam dacă aici oare e “a” sau “ă”.. “s” sau “ş”. Neavând timp destul şi deci nici răbdare, nu am apucat să trec nici măcar dincolo de partea fizică a mesajului…
    Îmbogăţeşte activitatea ta, dând limbii române ce îi aparţine. Mă refer aici la partea cu diacritice. Asta ţi-ar da şi un plus la nota pentru profesionalism.😉

  2. Adriana Oltean says:

    Bine punctat. Multumesc. Om vide😉

    Ai grija de tine…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s