Jurnalul de la Paltinis III

Suntem intr-o lume in care trebuie sa faci in asa fel incat, pastrandu-ti demnitatea, sa nu trebuiasca totusi sa ajungi la propria invalidare. Nu-ti invalida lucrul care te poarta dincolo de tine, intr-o raspundere mai vasta, pentru chestiuni care pana la urma se pot dovedi secundare. A existat in generatia noastra un om care ne domina pe toti: prin lecturile lui, prin fantezie, prin gratia intelectului, prin constiinta morala. Se numea Mircea Vulcanescu. A murit in inchisoare in 1950. Fusese condamnat la cinci ani si, daca nu ar fi ales sa faca ce a facut, ar fi supravietuit condamnarii si ar fi intrat in raspunderea mai vasta pe care o avea fata de toti ceilalti. Judecati singuri daca am sau nu dreptate in ceea ce sustin.

Am aflat acum un an de ce a murit. Pe atunci nu era permis sa vorbesti in celula. In fapt insa, cei inchisi impreuna instituiau mici „universitati culturale”: invatau limbi, faceau istorie, filozofie, isi povesteau romane….Intr-o zi, gardianul ii aude vorbind si intra in celula: „Cine a vorbit?”Toti vorbisera. Daca ar fi tacut toti, daca nu si-ar fi asumat nimeni vina, ar fi primit o pedeapsa colectiva: de pilda, sa stea cateva ore in picioare. Insa Vulcanescu, vazand ca nimeni nu zice nimic, a preluat el totul si s-a denuntat singur. Ce a urmat de aici? A fost scos din celula si dus la „izolator”. Era iarna, in izolator se turnase apa pe jos si se facuse gheata. In prima zi de izolator nu primeai nimic de mancare si erai tinut dezbracat. A fost deci dezbracat si dus la izolator. Inauntru mai erau patru-cinci detinuti. Dadeau cu totii din maini si sareau, cu gandul de a rezista pana seara. La un moment dat, un tanar de vreo 20 de ani a lesinat. Vulcanescu avea 50 de ani si s-a gandit ca e mai important sa traiasca tanarul. S-a intins atunci pe podea, cu coatele sub burta, si le-a cerut celorlalti sa-l puna pe tanar peste el. Gestul este sublim. Tanarul a scapat, Vulcanescu a facut pneumonie si a murit. Va intreb: avea dreptul sa faca ce a facut? Nu era mai adanc etic sa se gandeasca la ce le datora celorlalti, la tot ce avea bun de facut pentru intreaga obste dupa ce ar fi iesit? Sa se gandeasca deci la toti cati s-ar fi putut impartasi din spiritul lui extraordinar? Ceea ce predic nu este nici lasitate, nici uratenie morala in genere, ci eticul pus in slujba a ceva, nu a eticului in sine. Pentru ca primul lui gest, cand a preluat vina tuturora declarand ca el a vorbit, reprezenta eticul gol, pe care practicandu-l s-a facut vinovat, uitand de o raspundere mai larga: Vulcanescu purta cu sine un spirit mai vast, fata de care avea obligatii mai adanci. Se pot pastra simultan demnitatea si constiinta acelei raspunderi mai largi.

……………………………………………………………………………………………………………………….

Batea apoi la usa autoritatilor locale, cerandu-le ca tinerii acestia sa fie angajati o vreme, dupa modelul sportivilor, pe posturi fictive si lasati sa faca performanta culturala.

……………………………………………………………………………………………………………………………..

„Cum e cu putinta sa platiti timp de o viata cinci mii de fotbalisti care dau sau nu randament vreme de zece ani, ramanand ca restul vietii sa-l petreaca in sprituri, iar cinci-sase oameni pe care-i aveti in judet, inzestrati exceptional spiritualiceste, nu pot beneficia cativa ani de un cantonament cultural, cu gandul ca dintre ei se va alege cel care ne va aduce candva Nobel-ul in tara? Cum e cu putinta?”

……………………………………………………………………………………………………………………………..

….gandirea reprezinta un act originar al fiintei umane, care nu poate fi trait prin delegatie….

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s