Jurnalul de la Paltinis II

In general insa, pentru ca vorbim de comportamentul in fata unui material vast, singura solutie de a nu te lasa invins de el este sa fii mereu in atac, sa nu fii pasiv, lasandu-te cotropit. Cultura, sub latura informatiei, te inghite daca nu o ataci cu cateva idei. Este ca si cu viata la batranete: te sclerozezi daca te lasi napadit de amintiri, trairi, etc., de valul imens al trecutului, al vietii intregi pe care ai trait-o. Sngura solutie de neimbatranire este sa ataci tu viata, sa o supui unor initiative perpetue.

…………………………………………………………………………………………………………………………….

„De altminteri, am o mie de solutii…”

………………………………………………………………………………………………………………………..

„ Sunt atatea de facut in lumea aceasta! Daruieste-te, Rafail, daruieste-te!”

……………………………………………………………………………………………………………………….

„inchiderea care se deschide”

……………………………………………………………………………………………………………………….

„Nu zic sa faci ca Iorga, care trecea prin 30 de carti pe zi, dra trebuie sa lasi in spate macar cate o carte zilnic.”

…………………………………………………………………………………………………………………………

Secretat cultural = personaj care secreta cultura 🙂

Upanisade = vino sa stai langa mine si sa taci

…………………………………………………………………………………………

Le-am facut apoi teoria celor trei categorii de cai. Caii sunt de trei feluri, le-am spus; cai de tractiune, cai de circ si cai de curse. 99% din oameni raman cai de tractiune. Din rest, unii ajung cai de circ, ca Nadia Comaneci sau ca Brigitte Bardot. Ei bine, pe mine nu ma intereseaza decat caii de curse. Daca vreti sa va preotiti, asta e o chestiune duhovniceasca, in fata careia rolul meu se incheie. Dar, daca vreti sa ajungeti cai de curse, puteti sa ma cautati mai departe. Sa nu-mi spuneti insa ca lumea in care traiti ar fi vinovata pentru nereusita voastra. Daca exista, mizeria exista in primul rand in voi, in limitele voastre interioare. S-au citit carti si la lumina felinarului.

…………………………………………………………………………………………………………………………….

Mi se pare de neinteles felul in care de 7000 de ani omenirea culta se lamenteaza in marginea mortii. Cum de n-am reusit in 7000 de ani sa vedem moartea in lumina ei buna? Limba,  care este intotdeauna mai inteleapta decat noi, stie sa spuna: „s-a savarsit din viata”, care este un fel de „s-a desavarsit vietuind”, „s-a implinit”. Orice moarte buna este forma unei desavarsiri, a unei ispravi cu cap si coada. A intreba ce crezi despre moarte suna ca si cum ai intreba despre tacerea care se asterne dupa o simfonie. Nu poti sa crezi nimic despre ea: crezi numai despre implinirea care a fost simfonia. Eu as acorda eternitatea tocmai celor care nu au facut nimic in viata si care nu au cum sa se retraga din ea, de vreme ce nu au inceput si nu au incheiat inca nimic.”Merita sa traiesti, spunea un prieten raposat, ca sa poti citi in fiecare zi Universul”. Acestor simpli spectatori la spectacolul fara sfarsit al lumii, cititorilor de ziare si privitorilor la televizor, lor le trebuie acordata vesnicia, ca despagubire pentru ca n-au putut sa desavarseasca nimic si, deci, sa se savarseasca.

Iar acum, daca admitem ca moartea este un sfarsit adevarat, si unul bun, atunci eternitatea buna si adevarata e aceea in care poti comunica cu departele tau si de a deveni constiinta lui mai buna. Ce sunt cartile omenirii daca nu constiinta noastra mai buna? Ce este Eminescu daca nu constiinta mai buna a romanilor? Si ce altceva imi pot dori daca nu sa devin constiinta mai buna a celor care-mi urmeaza, a departelui meu in timp?

……………………………………………………………………………………………………………………….

Cei douazeci si doi sau despre cultura de performanta

(…)Caci daca exista sport de performanta, care ne incanta ca spectacol si atata tot,  cu atat mai mult exista cultura de performanta,care, fie ca ne incanta ori nu, muta din loc bolovanii, cu noi cu tot. Iar in masura in care performantele culturale – fie ca este vorba de mari inventii, de mari idei, forme de organizare si manifestare sociala sau mari creatii – hotarasc afirmarea si supravietuirea popoarelor, este bine sa reflectam putin asupra felului cum se produc ele.

Unele performante ale culturii se obtin nestiut. Limba romana, intre alte cateva, este prin ea insasi o performanta culturala. Anumite forme de organizare si manifestare a vietii satului au reprezentat, in trecut, o performanta. Folclorul este una la nivelul ultim al creatiei, cateodata. Daca trebuie sa credem ca performantele culturii tin de personalitatea inventiva si creatoare, atunci in cazul lor a fost activa o genialitate difuza.

Dar genialitatea este concentrata in persoane, atunci cand performantele nu sunt anonime, ca in ceasul nostru istoric. Cum s-o descoperi si cum s-o valorifici? In speta, in ce fel sa pregatesti si sa faci rodnice creierele tinere, asa cum valorificam pacura, gazele, papura, pana si deseurile?

Este probabil ca in sanul celor 22 de milioane de romani din ceasul de fata se afla douazeci si doi de tineri – adica unul la un milion – cu o inzestrare absolut exceptionala. Nu e nevoie de mai mult, intr-o tara unde inteligenta si desigur ravna nu lipsesc spre a implini toate nevoile materiale si spirituale ale ceasului. Dar intrebarea este nu numai cum sa-i gasesti pe cei 22, ci mai ales cum sa faci ca virtualitatea din ei sa devina act. (…)

………………………………………………………………………………………………………………………

De ce trebuie sa strigi in gura mare ca exista „neajunsul de a te fi nascut”? Si este chiar un neajuns cand depinde numai de tine sa porti in tine un zeu?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s