Entry for February 02, 2008

Stim…?

Mai ştim, oare, să apreciem lucrurile frumoase? Ne mai emoţionează câteva cuvinte ca “iubire”, “poezie”, “speranţă”, “muzică”, “apus”…?

Suntem prea ocupaţi să mai citim. Am vândut curiozitatea şi imaginaţia şi ne-am cumpărat creioane cu care, în loc să desenăm, facem socoteli, calcule… Ne grăbim să ajungem… nici noi nu mai ştim unde şi în graba noastră avem copii pe care îi uităm în şcoli scumpe, şcoli unde învaţă corupţia, egoismul, ura, laşitatea, superficialitatea…

În graba noastră uităm să zâmbim, ne acoperim chipul cu măşti din sticlă, să nu se observe praful pe care l-am lăsat să se aştearnă peste visuri. Ne îmbătăm cu poveşti într-o încercare disperată să umplem golul… deşertul… Ne trezim trişti, mai obosiţi decât am adormit cu o seară în urmă, nu ridicăm jaluzelele, pentru că lumina ne împiedică să ne mai drogăm cu cafea. Ieşim pe stradă şi nu ridicăm capul din pământ, de teamă să nu ni se citească nefericirea din ochi. Cine e de vină pentru nefericirea noastră? Familia? Şcoala? Televizorul? Nu. Pentru că fiecare îşi trăieşte viaţa în contul său. Nu putem da vina pe cărţile pe care le-am citit, pentru ceea ce am greşit singuri. Cu ce e vinovată lumea că voi sunteţi orbi, surzi şi goi? Cu ce e vinovată dragostea, dacă nu vă iubeşte nimeni?

Suntem prea laşi să ne schimbăm. Aşteptăm un “mâine” care nu mai vine, iar într-o zi… vom privi clepsidra şi vom vedea cum ultimele grăunţe de nisip se scurg şi odata cu ele şi noi devenim nisip… nimic…

Ce lăsăm în urma?

www.octavianpaler.ro

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s