Ingerul de gips

“…si ei alergau pe cele doua sine alaturate in viteza ametitoare a doua garnituri paralele, ce strabat, incredibil, in aceeasi fractiune de timp, aceeasi fractiune de spatiu, astfel ca doua maini de la doua ferestre opuse sa se poata prinde si tine strans,strans,in paralelismul acela incredibil, in goana aceea fara scop…”

“Ciudat, sa-ti auzi propriile-ti ganduri,nici macar ganduri,ceva mai adanc, exprimate de altcineva! Da, si daca luni in sir, ani in sir, cineva iti exprima mereu, cu exactitate, propriile tale, nu idei,sau,mai bine,idei ale fiintei, cum sa nu-l recunosti, sa nu ti-l apropii, sa nu-l pastrezi, cu un fel de egoism chiar,un egoism necesar, un fel de altruism fata de propria ta existenta…”

 

Nicolae Breban, “Ingerul de gips”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s